Mihai Goțiu

Mircea Diaconu intre curajul de a NU candida la europarlamentare si un plan EBA 2

PNL și Crin Antonescu sunt campioni ai deciziilor neinspirate (asta spus într-un mod eufemistic). Au mers pe mâna lui Relu Fenechiu până când justiția l-a pus la zid. L-au susținut pe Daniel Barbu în funcția de ministru al Culturii deși acesta se lăfăia printre cearceafurile maroniu-mirositoare ale RMGC. De Radu Stroe nu s-au dezis când jandarmii s-au pus cu bulanele peste oamenii din Pungești, ci doar când au simțit izul trădării. Opăriți bine, au suflat preventiv în iaurtul Mircea Diaconu înainte de vreme. Acuma chit că și iaurtul e un fel de lapte stricat, totuși, e comestibil.

E greu de explicat de ce, conform legii, Mircea Diaconu e incompatibil cu funcția de senator, dar nu și cu funcția de europarlamentar. E greu, dar nu imposibil. Pe de o parte, legile sunt făcute de oameni. Și trebuie acceptat că, în momentul redactării unei legi, nu pot fi prevăzute absolut toate situațiile viitoare în care ar urma să se aplice respectiva normă. Nu e Legea 176/2010 singura care păcătuiește în acest sens (în ciuda bunei-credințe cu care, cel puțin în acest caz, a fost redactată). 

Asupra apariției unor astfel de scăpări legislative ești atenționat la facultățile de drept încă din primul an (de obicei, la cursul de Teoria Generală a Dreptului). Cum principiul bunei-credințe este prezumat până la proba contrarie (iar dovedirea relei credințe reprezintă, de cele mai multe ori, o probatio diabolica*), interpretarea normelor legale discutabile se ghidează după principiile generale ale dreptului. Iar în cazul lui Mircea Diaconu, așa cum au reținut și Tribunalul și Curtea de Apel, invocând și decizii ale CEDO în același sens, a operat principiul conform căruia un drept al unei persoane (de a fi ales într-o funcție anume, în speța în discuție) nu poate fi restrâns în lipsa unei dispoziții legale dincolo de orice dubiu în acest sens. Legea 176/2010 vorbește de interdicția de a ocupa ”aceeași funcție” (pe care o ocupa în momentul constatării stării de incompatibilitate) pe o perioadă de 3 ani. Și e evident că funcția de senator nu e ”aceeași funcție” cu cea de europarlamentar.

Pe de altă parte, regimul incompatibilităților nu sunt asimilate normelor și sancțiunilor penale. Interdicțiile prevăzute de incompatibilități au ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor fapte penale, nu sunt infracțiuni în sine. Au, așadar, un rol preventiv, nu sancționator. Motiv pentru care nici nu pot fi asociate cu fapte penale deja săvârșite.

În concluzie, deși textul Legii 176/2010 e discutabil din punct de vedere etic și reprezintă cel mai probabil o scăpare normativă care ar trebui rezolvată cât mai urgent, deciziile Tribunalului și ale Curții de Apel în cazul Mircea Diaconu sunt cât se poate de legale.

Întrebarea care se pune este însă ce va face Mircea Diaconu în continuare: va candida sau nu pentru funcția de europarlamentar? Teoretic, Mircea Diaconu a câștigat ce era mai important: a dovedit că, cel puțin din punct de vedere al legii, a avut dreptate. Într-o măsură destul de importantă și-a redobândit onoarea publică. Cea mai înțeleaptă decizie în acest moment ar fi să renunțe la candidatură și să susțină modificarea Legii 176/2010! În acest fel, tot războiul lui din ultimele luni ar căpăta un sens: ”da, doamnelor și domnilor, v-am demonstrat că am avut dreptate și legea e greșită, schimbați-o, corectați-o!”. Ăsta ar fi un mesaj care chiar ar putea dovedi că nu pentru o funcție (generos recompensată, de altfel), a dus întreaga bătălie, ci pentru un principiu. Mi-e teamă însă că Mircea Diaconu va opta pentru cea mai proastă decizie (pentru el): aceea de a candida. De cel puțin două ori proastă. Mai întâi pentru că imaginea agățării de un (teoretic) scaun se va consolida la nivelul opiniei publice (și îndeosebi la nivelul opiniei publice mai educate). Iar mai apoi pentru că în ciuda întregului tam-tam de până acum are toate șansele să nu câștige postul vizat.

Dacă Mircea Diaconu se așteaptă să primească aceeași susținere de care a beneficiat până în acest moment din partea Antenelor ori a RTV-ului s-ar putea să se iluzioneze degeaba. Susținerea din partea PSD-ului și a instituțiilor media afiliate a fost una dublu interesată: pe de o parte să lovească în PNL și Crin Antonescu, pe de altă parte să atace credibilitatea ANI, cu care partidele lui Ponta și Voiculescu au numeroase probleme. Din acest moment însă, continuarea susținerii lui Mircea Diaconu riscă să producă și prejudicii. Mai exact pierderea unui loc în Parlamentul European (PE). Semnăturile strânse cu ajutorul Antenelor sunt venite într-o mare măsură din partea electoratului PSD (din care e format cea mai mare parte a publicului de Antene). Dacă mai mult de niște semnături date pentru a lovi în PSD, acest electorat îi va acorda și voturi, voturile vor fi scăzute din cuantumul PSD, nu al PNL**. Lucru care îi poate costa pe social-democrați și aliații lor un loc sau chiar două locuri în PE (la limită, în situația în care Mircea Diaconu ar obține mult mai multe voturi decât minimul necesar). Singurul scenariu în care PSD și aliații ar accepta o asemenea pierdere ar fi o înțelegere prealabilă cu Mircea Diaconu de a-l coopta în grup ulterior alegerilor (după modelul Eba din 2009). La nivelul opiniei publice, pe termen lung, Mircea Diaconu ar avea din nou de pierdut, dovedindu-se că independența nu a fost decât un alt rol în CV-ul lui de actor. Pentru a aduce coaliției din jurul lui Ponta un loc în plus (nu unul sau chiar două în minus), ar trebui ca în campanie Mircea Diaconu să adopte și un mesaj anti-PSD/Voiculescu (pentru a ajunge în PE cu voturile unor oameni care nu ar vota nicicum cu PSD). Un mesaj care, însă, e puțin probabil să fie găzduit de instituțiile media care l-au susținut până acum.

În concluzie: mergând mai departe cu candidatura, Mircea Diaconu s-ar afla într-o situație lose-lose. Fie rămâne fără susținere și pierde și locul de europarlamentar și imaginea pe care, cât de cât, și-a refăcut-o prin deciziile recente ale justiției; fie primește (și acceptă) continuarea susținerii din partea PSD-ului și a instituțiilor media afiliate și ajunge în PE unde e obligat să renunțe la independență (scenariul acordării de către PSD a susținerii fără o asemenea condiționare ulterioară ar fi cu totul improprie politicii dâmbovițene). Ceea ce tot o înfrângere (pierderea independeței) ar fi pentru Mircea Diaconu (din categoria datului pe mere ce a primit pe pere).

De câștigat (mai mult decât un loc de europarlamentar) ar avea în situația în care ar renunța la candidatură și ar lupta pentru corectarea Legii 176/2010. Ar fi cu adevărat ceva cu totul deosebit în politica autohtonă și un gest de frondă memorabil, care i-ar obliga pe toți criticii lui de până acum (începând cu cei de la ANI) să-și ridice pălăria în semn de respect.

***

Note:
*probatio diabolica = probă sau ”dovadă diabolică”, termen care, din punct de vedere juridic, se referă la o probă cu privire la un fapt sau act juridic, care este aproape imposibil de făcut
** pe lângă susținere mediatică, Mircea Diaconu ar avea nevoie și de susținere financiară, fiind greude presupus că ar putea suporta singur costurile unei campanii la nivel național



Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Mircea Diaconu intre curajul de a NU candida la europarlamentare si un plan EBA 2

  1. silicon_v

    ” La nivelul opiniei publice, pe termen lung, Mircea Diaconu ar avea din nou de pierdut etc”

    Cred ca va uitati la alt film. Vi se pare cumva ca Mircea Diaconu chiar are vreun proiect pe termen lung? De orice natura ar fi acel proiect?

    Omul este redus rau de tot si merge in fata doar impins din spate. Cum o sa fie utilizat mai departe? Simplu: cel mai probabil nu o sa intre in parlament, sunt sanse mici. Atunci voturile lui or sa se scada din cele ale PNL-ului, fara doar si poate. Si 40% dintre ele se vor contoriza la PSD (PSD e avantajat de multi actori care nu intra in parlamentul European)

    Daca prin absurd intra acolo, credeti ca o sa ramana independent? Se va afilia fara doar si poate la grupul socialistilor. Inca un votant disciplinat acolo, pe langa Tanasescu, baiatul batranului PRM-ist Dan Claudiu Tănăsescu, de care nici nu aveti habar ce face pe acolo, dar e de fiecare data pe liste pe pozitie eligibila.

    Si nu, Antonescu nu putea sa il mai sustina pana in panzele albe si pe Diaconu, dupa atatea sustineri gresite, Electoratul clasic al PNL-ului nu e acelasi cu al PSD-ului. La PNL sustinerile gresite astea au contat dramatic: PNL si Antonescu s-au prabusit in sondaje.

    Reply
  2. DanBruma

    M Diaconu nu este om politic este in schimb un foarte bun actor. Chiar si faptul ca a vrut sa arate ca are dreptate la faza cu incompatibilitatea tine mai mult de civism de actor si nu de forta politica . Ar trebui sa o lase balta cu politica pentru ca este cu totul inutil si sa se ocupe de lucruri la care se pricepe cu adevarat altfel pierde cu totul consideratia publicului.

    Reply
  3. joenegut

    Mircea Diaconu este un om de buna credinta!
    Un complot de proasta calitate, orchestrat de oamenii lui Basescu din toate institutiile puse sa-i pazeasca interesele, care nu sunt ale tarii, l-au scos din joc.
    Antena3 l-a sustinut in interesul de a torpila PNL.
    Se pare ca votantul USL il va sustine, nu neaparat cei care voteaza PNL!
    Nu pierde nimeni, castiga bunul simt!

    Reply
  4. stesoh@gmail.cpm

    Dan Bruma are dreptate. M.D. este actor. Afost Branzovenescu langa Farfuridi ( Dem Radulescu ,,a luptat’ impotriva lui Caravencu,
    iar la finalul piesei. la sfarsitul ,, alegerilor’ la banchet au fost impreuna.
    ,,Dupa lipte seculatre……………….
    Concluzia lui Pristanda : ,, Curat constitutional ! Muzica, muzica ‘.
    ps. Crede cineva ca de dragul romanilor sau al vreunui principiu s-a luptat M. Diaconu cu legea. Sa fim seriosi.IN POLITICA NU EXISTA PRINCIPII CI INTERESE. cA ACTOR E CAM, GREU ASTAZI. ca parlamntar european, alta faina se macina. 4 zerouri.

    Reply
  5. Mihai Marchidann

    Nimeni nu discuta despre argumentatia domnului Horia Georgescu cum ca hotararile judecatoresti favorabile lui Mircea Diaconu ar reprezenta un caz de practica neunitara a instantelor.
    Nu stiu ce pregatire juridica are acest domn, dar trebuie precizat pentru cei neavizati urmatoarele:
    Practica neunitara se refera la spete juridice similare/identice dar in cazul unor persoane/parti DIFERITE. Ori in cazul domnului Mircea Diaconu prezumtiva practica neunitara se refera la aceeasi persoana, deci nu indeplineste aceasta conditie. Mai mult, ANI ar fi avut posibilitatea, daca asta era punctul sau de vedere – ca speta a fost deja judecata la ICCJ -, de a invoca exceptia puterii lucrului deja judecat (Art. 166 din Codul Procedura Civila vechi) sau exceptia autoritatii de lucru judecat (Art. 432 din Noul Cod de Procedura Civila).
    De ce aceasta exceptie nu a fost invocata de ANI, sau de ce nu a fost admisa o astfel de exceptie? Poate (sic) pentru ca au fost spete diferite, cazul complementar ar fi incalcarea de catre instante a unei decizii a ICCJ? Atunci daca (toate) instantele au considerat ca au fost spete diferite, de ce insista Horia Georgescu ca este vorba de aceeasi speta juridica, cand instantele tocmai asta au decis – ca nu este vorba de aceeasi speta? Poate pentru ca Horia Georgescu este deranjat de hotararile instantelor sau poate pentru ca nu are incredere in justitie?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *