Mihai Goțiu

Miracol cu repetiție la Lacul Știucii. Lângă Mănăstirea Nicula, dar fără icoane

Despre Mănăstirea Nicula și icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de aici știu mai toți românii, care, în fiecare an, pe 15 august, vin cu zecile de mii pentru a ocoli mica biserică de lemn în genunchi. De la Nicula la Lacul Știucii (și pensiunea cu același nume) din Săcălaia sunt doar câțiva kilometri și, de fapt, Nicula și Săcălaia sunt sate ale aceleiași comune, Fizeșu Gherlii. Despre miracolul de la Lacul Știucii știu însă mult mai puțini români. Asta chiar dacă vestea a ajuns până în India, în America de Sud și în cea de Nord, la Berlin, Londra sau Basel. Minunea asta se cheamă Școala Transilvană de Neuroştiinţe Experimentale (Transylvanian Experimental Neuroscience Summer School” – TENSS), care, alt miracol, nu s-a încheiat după prima ediție, ci tocmai i-a pus punct celei de-a patra.

Că TENSS e o minune poate confirma oricine știe cum stă treaba cu știința (și finanțarea științei) în România, o țară unde cercetătorii au ajuns să dea în judecată Guvernul pentru că nici măcar fărâmiturile alea care au fost alocate de la buget nu sunt cheltuite, iar una dintre extrem de puținele instituții autohtone care au reușit să-și câștige cât de cât o credibilitate în distribuirea fondurilor pentru cercetare, UEFSCDI, stă cu satârul desființării deasupra gâtului. Că e o minune (ediția a 4-a) o recunosc și organizatorii TENSS, care trimiseseră deja anunțurile de înscriere, deși bugetul era mai iluzoriu decât o fata morgana printre dealurile sărate și arse de soare ale Podișului Transilvaniei.

Că anul trecut, după ediția a 3-a, s-a scris în Nature laudativ despre TENSS nu e neapărat un avantaj în România. Asta și pentru că, pentru o mare parte dintre români Nature e doar revista aia care ”strică imaginea țării în lume”, dezvăluind plagiatul (încă) premierului Ponta sau alte mizerii din sistemul de cercetare autohton. Iar printre cei ce știu ce înseamnă să se scrie (de bine) în Nature încă e destulă invidie pentru a le aduce mai multe ponoase decât foloase inițiatorilor TENSS (pentru mulți să reușești să performezi internațional nu reprezintă un model de urmat, ci un pericol, un caz care trebuie combătut, iar inițiatorii trebuie trași înapoi în mediocritatea generalizată, ca nu cumva excelența lor să evidențieze și mai mult propria lor lipsă de performanță).

Și, totuși, fără vreun ban finanțare publică autohtonă, luptând cu mentalitățile mic-provinciale și cu birocrația (ca în orice domeniu inovator, să aduci în România tehnologie desprinsă parcă din filmele de science-fiction îi obligă pe unii funcționari la exerciții de gândire cu totul neobișnuite pentru ei), Raul Mureșan (de la Coneural Cluj), Florin Albeanu (Cold Spring Harbor, USA) și Adam Kampff (University College London), care li s-a alăturat primilor doi de la ediția a 3-a, au scos-o la capăt și cu ediția a 4-a a TENSS. Și nu oricum, ci, din nou, la superlativ.

Wolf Singer Max Planck Frankfurt Florian Engert Harvard University _2015_06_11_9999_72_result

12 studenți (doctoranzi, masteranzi și postdoctoranzi) din România, Argentina, Germania, SUA, India, Taiwan, Ungaria, Polonia și Uruguay, afiliați unor laboratoare din Anglia, SUA, Olanda, Israel, India, Ungaria, Polonia și Germania au învățat și în acest an tenhicile și strategiile de bază prin care își pot ușura munca, construindu-și singuri aparatura sofisticată de care au nevoie și pe care, dacă ar trebui să și-o achiziționeze ”de-a gata”, ar avea nevoie de sume mai mult decât consistente, de ordinul sutelor de mii de dolari sau de euro. Iar cursurile și laboratoarele prelungite pentru deprinderea tehnicilor de guerilă neuroscience (după modelul do it yourself), le-au spart cu pauze de piscină, de scaldă în Lacul Știucii, de vizite la Cluj și la Salina de la Turda, ori de miel la grătar (miel autohton, preparat însă după metode din Anzi ;) ). Alături de profesori și asistenți de la Harvard, Cold Spring Harbor, California Institute of Technology, University College London, King s College London, Max Planck Institute, Howard Hughes Medical Institute, Heidelberg, Biozentrum Basel, Friedrich Miescher Institute, Radboud University Niejmegen, National Center for Biological Sciences și Kavli Institute for Systems Neuroscience.

***

La final, când Florin mai avea doar două ore până la avion, iar Raul se întreba ”oare unde o fi perna aia” după aproape trei săptămâni de program intensiv, și-au mai rupt jumătate de oră și pentru un interviu pentru România Curată.

_IMG_4292_result_2015_06_16_9999_22_resultMihai Goțiu: Care a fost miza ediției a 4-a a TENSS?

Florin Albeanu (foto, în stânga): Aceeași miză, să-i învățăm pe studenții care vin la curs metode optice și fiziologice de studiere a modului în care funcționează creierul și sistemele de neuroni, dar și să ne bucurăm de o aventură nemaipomenită, care a devenit cursul TENSS, în sensul că profesorii și asistenții sunt prieteni și se revăd aici. Ca în fiecare an, am adus lucruri noi în curs, dar și oameni noi, profesori și asistenți. Cursul se dezvoltă, avem metode, tehnici și echipamente noi și mult entuziasm. Cel puțin pentru mine e o mare bucurie și o mare minune să fiu aici, la Lacul Știucii.

Raul Mureșan (în dreapta): Miza pentru noi e să ținem în viață evenimentul și pentru neuro-științele din România, și pentru institut (Coneural – n.r.), și să îl dezvoltăm. În fiecare an e o oportunitate extraordinară de networking, și pentru oamenii de la Institut, și pentru cei care se implică. Cursul înseamnă, cu fiecare an, dezvoltarea cu încă o cărămidă a laboratorului din Cluj, prin faptul că se cumpără echipament care rămâne apoi aici.

Mihai Goțiu: Cum ați reușit să faceți rost de banii pentru buget, care am înțeles că a fost în acest an de aproximativ 90.000 de euro?

Florin Albeanu: Printr-un miracol… Acum trei luni aveam o gaură… de fapt nu aveam buget. Aveam doar 10.000 de euro, donați de un prieten, profesor în Elveția, care ne-a susținut în fiecare an. Datorită eforturilor lui Adam Kampff am reușit să convingem însă două fundații din Marea Britanie, Gatsby Foundation și Wellcome Trust să susțină financiar cursul.

Raul Mureșan: Am pregătit documentația și le-am trimis-o celor de la Gatsby Foundation de la care am primit un reply în care ne scriau că ne susțin dacă îi convingem și pe cei de la Wellcome Trust să ne susțină. În răspunsul primit ulterior de la Wellcome Trust scria același lucru, că ne finanțează, dacă ne finanțează și Gatsby. Așa am primit câte 25.000 de euro de la fiecare fundație și, mai important, după ce au luat decizia de a ne finanța cursul, într-o săptămână am avut banii în cont. Am discutat și cu cei de la FEENS și IBRO, sponsorii noștri principali la edițiile din 2013-2014, care, de curând și-au schimbat politica de finanțare, în sensul de a sprijini doar propriile lor centre, de la Lisabona și Bordeaux…

Florin Albeanu: De altfel, ne-au și propus să ne mutăm cu școala la Bordeaux, ceea ce nu puteam însă accepta, considerând că nici locul, nici scopul nu pot fi schimbate. Inițial, am primit un răspuns informal negativ. După ce au văzut efortul celor două fundații britanice, au decis însă să ne sprijine și dânșii, fiecare cu câte 5.000 de euro. La asta au contribuit și studenții care au fost la edițiile anterioare ale școlii. Fiind în impas cu finanțarea le-am trimis un mesaj tuturor celor care au participat la curs să le scrie celor de la FEENS și IBRO, cu speranța să le schimbe decizia. 90% ne-au răspuns și ne-au scris mesaje pe care le-am compilat și le-am trimis mai departe.

Raul Mureșan: Până la suma de 90.000 de euro am mai primit sprijin de la Company of Biologist, EBBS și ne-au mai promis o sumă și cei de la Hertie School, din Berlin. La asta s-a mai adăugat ce am strâns prin crowdfunding și taxele de participare, de 1.500 de euro/student.

Florin Albeanu: Taxele de participare au fost plătite doar de jumătate dintre studenți, de la laboratoare cu mai multe posibilități financiare, care le-au decontat. Pentru doi studenți, taxa a fost pe jumătate, iar pentru alți patru gratuit. Așa încercăm, în fiecare an, să le oferim posibilitatea să participe și celor care lucrează în laboratoare cu resurse financiare mai mici.

_DSC00559_result

2015_06_04_9999_328_resultMihai Goțiu: Faptul că anul trecut Nature a scris despre TENSS v-a ajutat?

Florin Albeanu: Am primit foarte multe aplicații de participare, în jur de 150, și foarte bune. La finalul celei de-a doua runde de selecție aveam 30 de aplicații pe care nu știam cum să le departajăm. Au fost multe discuții între cei 15 referenți, organizatori și asistenți. Așteptările noastre după această selecție au fost confirmate și întărite: studenții au fost unul și unul, creativi, deschiși la minte, entuziaști, oameni de echipă. A fost pentru prima dată când am terminat toate experimentele pe care ni le-am propus să le facem și unele înaintea așteptărilor. Nivelul academic al școlii a crescut considerabil. Probabil că a contat și pentru cei de la Gatsby și Wellcome Trust în decizia lor de a ne finanța, pentru că le-am trimis și link-ul către articol în aplicație. În plus, în general, în comunitatea științifică internațională lumea știe de curs. Acum 3-4 ani, când le spuneam despre ce e vorba și unde, măreau ochii și urma o pauză… Acum, la fiecare conferință, la fiecare institut unde ajung, lumea mă întreabă cum e, ce se întâmplă. Mi-au zis-o și profesorii și asistenții.

Raul Mureșan: Am avut studenți aplicanți din 42 de țări. Printre cei selectați au fost și doi studenți din America de Sud, din Argentina și Uruguay, aflați acum în laboratoare din SUA și Germania, care au adus un suflu latin școlii (inclusiv pe partea de distracție – petreceri, dansat, prepararea mielului etc.). Au fost printre cei mai buni studenți ai cursului și, probabil, se vor întoarce ca asistenți anul viitor.

Mihai Goțiu: De la studenții de la primele ediții aveți feedback?

Florin Albeanu: Pe o parte dintre ei i-am întâlnit la Washington DC, toamna trecută, la conferința Society for Neuroscience, cea mai mare conferință din domeniu. Toți erau recunoscători într-un fel și povesteau cât de mult le-a folosit ce au învățat la curs și cât de unic e ceea ce au trăit aici.

Raul Mureșan: Unul dintre studenții din India s-a întors la laboratorul lui și a construit un microscop cu doi fotoni în Bangalore, care funcționează. Acum povestește că au microscop datorită cursului. Alți studenți au ținut legătura cu profesorii cunoscuți aici, Ioana Gasler, studentă acum doi ani la TENSS, e doctorandă acum la Sonja Hofer, la Biozentrum Basel, iar Ioana Cârcea, de la New York University, participantă la prima ediție TENSS, se gândește să se întoarcă la Institut, la Cluj. Acesta e un impact de altă natură al școlii: că unii români participanți se întorc și fac laboratoare aici. Din păcate, în acest an, n-am avut niciun singur aplicant din țară. Au fost și studenți români, dar nu de la laboratoarele din țară.

Mihai Goțiu: Cum vă explicați situația asta?

Raul Mureșan: Sunt foarte, foarte puține centre care fac cercetare în domeniul neuroștiințelor de genul ăsta în România sau apropiate. O parte au fost deja la primele școli și nu mai există altă resursă.

Florin Albeanu: Pe lângă lipsa de dezvoltare a domeniului e posibil să fi fost și o lipsă de comunicare. Mesajele noastre au ajuns la secretariate și nu au fost date mai departe. N-am primit niciun răspuns poate și pentru că n-am ajusn la ei.

2015_06_02_9999_29_result 2015_06_04_9999_247_result

Mihai Goțiu: Ce a fost cel mai important la ediția a 4-a a TENSS?

Florin Albeanu: Deși cursul e la patra ediție, se schimbă în fiecare an, nu am intrat într-o rutină, apar lucruri noi și oameni noi. Apoi, avem șansa pentru Coneural să devină un centru important – Raul, Adriana, Vlad au deja experiența și expertiza celor patru ani de curs, care se vor concretiza în idei și proiecte noi. De asemenea, apar proiecte între profesori care vin la curs și Coneural. Institutul are șanse reale să devină un centru de excelență în domeniu. Chiar dacă e mic și precar din punctul de vedere al banilor, potențialul sunt oamenii. Deși în fiecare an e greu cu finanțarea, vrem să găsim un cadru mai stabil pe termen lung sau măcar mediu, 3-5 ani. La limită, vom mări taxele și vom scoate bani din taxe, dar nu vrem să facem asta, pentru a nu dilua selecția. Se acumulează multă expertiză la curs, pe care vrem s-o punem la dispoziția unei audiențe mai largi, să punem la punct online un ‘wiki-forum open source, cu materiale, filme, fotografii, cod pentru software-ul necesar etc. În fine, pentru mine reprezintă un prilej de a-mi reîncărca bateriile. Vin aici stresat, frustrat și plec numai zâmbet și cu idei noi. E ca un refresh button.

Raul Mureșan: Din punctul meu de vedere, școala s-a maturizat față de primii ani și partea organizatorică e mult mai eficientă. Și asistenții care predau știu mult mai bine cum să pună problema și cum să trnasmită studenților informația. S-a văzut cel mai bine anul ăsta, când studenții au reuși să facă absolut toate sarcinile care li s-au dat. De exemplu au reușit să construiască un microscop cu doi fotoni de la zero, în doar trei zile (cu tot ce înseamnă: construirea microscopului, softurile de control al scanării, softurile de înregistrare țo programele de analize. Din câte știm, la niciun curs din lume nu s-a întâmplat lucrul ăsta. Apoi, școala începe să devină foarte cunoscută la nivel mondial și trezește mult interes pentru ce se întâmplă în România. Ca exemplu, vicepreședintele Max Planck a vizitat cursul și e posibil să inițieze o colaborare între Max Planck și Institut. Foarte mulți profesori din întreaga lume știu de curs și știu de Cluj și de Institut. Aproape că nu există laborator de neuroștiințe neuroexperimentale care să nu fi auzit de TENSS. În plus, cursul reprezintă o satisfacție profesională foarte mare pentru mine și pentru oamenii din laborator, pentru că el demonstrează că se pot face lucruri la cel mai înalt nivel și în România, în ciuda dificultăților de cercetare din țară din ultimii ani. Cursul ăsta ne dă încredere și speranță și reprezintă un factor foarte motivant să continuăm să lucrăm în România.

***

TENSS, ediția a IV-a în imagini (foto: Vlad Moca)

2015_06_04_9999_178_result _IMG_9622_result _DSC00796_result _DSC00551_result _DSC_2747_result _DSC_0377_result _DSC_0357_result _20150601_0107_result _20150601_0094_result _20150601_0004_result _2015_06_11_9999_161_result _2015_06_11_9999_124_result TRacking comportamental pt un soarece sistem comportamental pt urmarit o furnica care se deplasa pe o minge de ping pong prezentare studenti pregatire bancuri optice - optica generala Petr Znamenskyi tehnici de implantare cu electrozi microscop cu doi fotoni Scientifica 120-160.000 de euro Juan Burrone King s College London Inregistrare intra-celulara Tomas Hromadka Institutul Academiei Slovace Bratislava Francesco Battaglia Donders Center Olanda Adam Kampff University College London


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Miracol cu repetiție la Lacul Știucii. Lângă Mănăstirea Nicula, dar fără icoane

  1. GODEANU EMIL

    Felicitari Domnilor.

    Ma bucur pentru ceeace ati realizat.
    Perseverati cu incredere , cu vointa si cu multa credinta.

    As dori si eu sa cunosc mai multe amanunte despre realizarile d.vs . Aveti un site sau un locsor unde sa pot afla noutati ?
    Va doresc mult succes !

    ing. inventator emil godeanu
    CRAIOVA

    Reply
  2. intransigent

    Stimate domnule Gotiu, prin afirmatiile din frantura de text urmatoare „…cum stă treaba cu știința (și finanțarea științei) în România, o țară unde cercetătorii au ajuns să dea în judecată Guvernul pentru că nici măcar fărâmiturile alea care au fost alocate de la buget nu sunt cheltuite, iar una dintre extrem de puținele instituții autohtone care au reușit să-și câștige cât de cât o credibilitate în distribuirea fondurilor pentru cercetare, UEFSCDI, stă cu satârul desființării deasupra gâtului” dvs. va situati, in mod paradoxal, departe de adevar, dar si aproape de el. Suna ciudat, nu-I asa ? Totusi, am convingerea ca experienta indelungata pe care am acumulat-o ca cercetator in „sistemul” romanesc (de acasa, nu din neantul strainatatii) ma indreptateste sa fac aceasta observatie. Voi incepe cu cateva cuvinte despre UEFISCDI care, da, a impus un progress in abordarea criteriilor de finantare a cercetarii in RO, DAR NU INDEAJUNS. A admite ca finantarea cu bani publici a cercetarii isi atinge scopul doar prin simpla respectare a cerintei de crestere a „vizibilitatii” Romaniei prin rezultatele obtinute ne duce doar pana la jumatatea drumului spre cheltuirea justificata a banului public in acest domeniu. Cata vreme cercetatorii romani nu sunt obligati sa se ocupe SI DE (dar, desigur, nu numai) teme de cercetare cu sanse dovedite de aplicare imediata, spre cresterea competitivitatii economiei romanesti si, deci, a veniturilor directe la bugetul public si la bunastarea generala, se poate spune ca banii publici se cheltuiesc mai ales spre satisfacerea fanteziilor acestor cercetatori. Cercetarea pentru ‘vizibilitate” este si ea necesara, dar aduce foloase in primul rand cercetatorilor ca indivizi, cata vreme ei NU sunt angrenati cel putin in diseminarea prin acte educative directe (de exemplu, cursuri universitare, asa cum se intampla in universitatile din tarile avansate) a nouatilor stiintifice aduse la lumina de munca lor. Am spus „cel putzin”, deoarece idealul ar fi ca aceste noutatzi sa contribuie cat mai rapid si direct la cresterea competitivitatii economice in RO, ceea ce nu se intampla cam deloc, spre deosebire de ceea ce se intampla cu „concurenta”, adica ceea ce se intampla in tarile care se mentin permanent in primul front al eficientei economice PRIN STIINTA. In alta ordine de idei, veti fi, poate, socat sa constatati ca institutele de frunte ale tarii s-au cam umplut de aparatura de top, platita de UE + Guvernul Romaniei, dar nu are cine sa o foloseasca cu competenta reala si la maxima eficienta (cu toate declaratiile emfatice facute de impricinati in sens contrar celor spuse de mine aici). Suna paradoxal ? Ei bine, asta este situatia aproape generala, exceptie facand cateva centre de cercetare de excelenta (asa cum este si cel care a organizat manifestarea stiintifica despre care vorbiti in articol), care, insa, sunt insuficiente penbtru a „face primavera” in RO, conform proverbului binecunoscut. Va sfatuiesc, daca-mi permiteti, sa nu mai plangeti soarta cercetatorilor romani care dau in judecata guvernul, fiindca doar putini (foarte putini) dintre reclamanti sunt oameni care obtin cu adevarat rezultate care merita banii, restul fiind o masa sindicala de manevra. Cred ca intregul system este, inca, bolnav pana-n maduva oaselor si necesita, inca, o reforma profunda. In plus, trebuie de urgenta asanat sistermul de acordare a doctoratelor in RO, care contribuie in masura esentiala la ofensiva cangrenei in sistemul de cercetare. Cred ca trebuie subliniat mai ales faptul ca tinerii clujeni, organizatori ai reuniunii stiintifice de care vorbiti, au gasit calea de a obtine finantare DATORITA UNUI PROFESIONALISM, DOVEDIT, DE INALT NIVEL, acesta fiind singurul criteriu care trebuie sa stea la baza acordarii de bani publici si in RO, alaturi de acela de a obtine si rezultate de interes cat de cat economic, cu spor de valoare pentru intreaga societate romaneasca (ce traieste, totusi, in saracie) ce finanteaza aceasta activitate. Ar fi multe de discutat, inca, dar ma opresc aici. Nu pot sa inchei fara a felicita pe entuziastii organizatori ai TENSS !

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ intransigent: am spus ”cât de cât”, care cred că e evident că nu înseamnă ”suficient”, dar și acest ”cât de cât” riscă să fie pierdut dacă UEFISCDI riscă să se desființeze (proiectul de lege e, în continuare, în Parlament); nu susțin cercetarea doar pentru ”vizibilitate”, dar mă bucură atunci când are și acest efect și, de obicei, îl are implicit atunci când se face cercetare de excelență, indiferent dacă e vorba de cercetare fundamentală sau cercetare aplicată; cât despre ”cercetare fundamentală” vs ”cercetare aplicată” (adică în care dintre acestea ar fi mai bine să investească mai mult România – pornind de la ideea că, oricum trebuie să investească mai mult), vă recomand un text al lui Daniel David – e mult mai avizat decât mine în domeniu:
      http://www.romaniacurata.ro/cercetarea-romaneasca-astazi-mergem-spre-un-nou-lastun-like-technology/

      Reply
      • intransigent

        Domnule Gotiu, am citit cu atentie textul d-lui DD, impecabil scris si continand o inlantuire ligica demna de admiratie. Cred, insa, ca acest text descrie experiente care au avut succes in cu totul alte imprejurari decat cele specific romanesti. In USA universitatile care primesc bani de la govern in perioade de criza sunt cu adevarat performante – pe baza unor criteria cu adevarat severe – si pot valorifica (aproape imediat) balonul de oxygen oferit de banii publici. In Romania nu avem, inca, asa ceva, iar evolutia „sistemului” se face atat de lent, incat acordarea de bani publici in acelasi scop are efectul unor ploi mult asteptate care cad pe teren stancos (in USA terenul este fertile, gata pregatit pentru performanta si nu asteapta decat apa strict necesara). Poate ca nu va place metafora mea, dar nu am avut inspiratie pentru alta, iar in sprijinul ei aduc „ca drept dovada” sistemul inca profund defectuos de acordare a doctoratelor, despre care, daca aveti alta parere, nu are rost sa mai discutam. Chiar si in putinele centre de excelenta din Romania ploaia binefacatoare a banului public este dirijata mai ales in scop personal (din pacate !). De aceea invataturile d-lui DD sunt aplicabile in conditiile „ideale” descries de mine mai sus, dar nu au effect in Romania. In RO trebuie sa intervina o forta exterioara care sa sileasca pe d-nii cercetatori sa acorde atentie necesitatilor dezvoltarii immediate spre progress si competitivitate a economiei, singura capabila sa genereze plusvaloarea care se cere, azi, in lumea globalizata. Or, horribile dictu, in RO singura forta capabila sa faca asta este administratorul banului public. Asa s-a intamplat si cu indreptarea Justitiei pe calea cea buna, care s-a facut exclusive datorita actiunii fortelor exterioare, y inclus a coanei Evropa, care, din pacate, se misca tare greu (aspira acum la cimpanzeu). Intr-o tara in care domneste spiritual destructive al autosuficientei, conform caruia un cercetator cu doctorat este prin definitie infailibil (exagerez, dar nu foarte mult) si unde banul public este parazitat permanent de lipsa unei evaluari reale (in sensul de Realpolitik) al rezultatului activitatii de cercetare, nu exista alta cale decat constrangerea ferma din exterior. Altfel, vom vedea mereu si mereu cum familiile si clanurile se aduna ca mustele la… miere pe banul public, pe care-l devoreaza cu pofta si, adesea, prin manevre ilegale, fara a da un „output” corespunzator. Stiu ca e inacceptabila luarea mea de pozitie daca privim problema in spiritual mult iubitei „democratii”, dar romanii habar n-au ce-i aia democratie „functionala”, dovada peremptorie fiind ceea ce se intampla in Parlament. De aceea (din nou, horribile dictu) trebuie aplicata metoda stalinista: „daca nu vrei, te silim (nu mai amintesc si celelalte doua posibilitati cuprinse in acelasi text)”. Va rog sa nu ma etichetati drept „communist”, fiindca nu fac, aici, decat sa-mi exprim (liber, deocamdata) parerea ca din necesitatea de „a arde etapele” ( pe care SUA, de exemplu, le-a parcurs in ritmul normal al istoriei in cca. 200 de ani) trebuie aplicate metode extreme, mai ales in domenii esentiale pentru dezvoltarea viitoare a tarii. Nu sunt nici vreun fan al nici unuia dintre guvernele post-„revolutionare”, doar ca nu vad alta solutie practica (nu pur teoretica, precum este modelul d-lui DD) pentru RO. In fine, am putea, daca vreti, sa continuam dialogul prin schimb de e-mail-uri private; aveti adresa mea la administratorul sitului, nu ramane decat sa mi-o comunicati pe a dvs., daca va convine propunerea mea. As avea de comunicat unele informatii foarte concrete, dac sunt de vreun interes.

        Reply
  3. Ștefan Brăgărea

    Domnule Goțiu
    Deschideți o cutie a Pandorei. Am prestat toată viața cercetare aplicativă, pensionându-mă ca CPI. Diferența este mare. Cercetarea aplicativă fiind mai mare consumatoare de fonduri, inclusiv prin necesitatea de a verifica rezultatele la nivel pilot. Cercetarea universitară (fundamentală în principal și extrem de stimabilă de altfel) necesită alt tip de pregătire și alt sistem de finanțare.
    Din păcate, centrele de cercetare universitară nu posedă facilități de pilotare și nici nu este antrenată în acest sens – și nu din vina cercetătorilor.
    Mai mult, există o imensă prăpastie între cercetarea din domeniul juridic (al dvs) și din domeniul tehnologiei biochimice (domeniul meu); ambele domenii având relevanța lor.
    Însă fără o economie solidă și prosperă dezvoltarea tehnologică (cercetare și proiectare) sunt sortite pieirii.
    Sorry to intrude, și
    Cu bune urări

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ștefan Brăgarea: dacă ați citit textul de la articolul recomandat, textul și argumentele nu-mi aparțin mie, ci lui Daniel David, care face atât cercetare fundamentală, cât și aplicativă în domeniul psihologiei la nivel internațional (e primul centru ce cercetare de excelență din România, din toate domeniile, inclus într-o rețea de cercetare de excelență din UE, până anul trecut era și singurul din Ro, nu știu dacă a/au mai fost inclus și altul/altele între timp) ; de asemenea, a urmărit și a fost implicat și în realizarea de politici educaționale în țară și din străinătate (din păcate la noi nu s-a ținut cont de ele) – argumentele lui se bazează pe studii și date statistice (la nivel european și mondial) ; desigur, asta nu înseamnă că trebuie să fiți de acord cu el (eu sunt :) ), dar cu el trebuie să polemizați/discutați, nu cu mine

      Reply
  4. Ion

    Se pare ca in cercetare e mai important ego-ul unor oameni decat rezultatele palpabile. Oamenii astia au facut pe bani privati ceva,Nu ar trebui criticai, ci ar trebui preluat exemplu si facut ceva mai mare,mai frumos pe bani publici.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ion: în primul rând ar trebui sprijiniți să continue cei care au dovedit deja că pot face performanță, să nu mai fie nevoiți, în fiecare an, să consume mai multă energie pt. obținerea de finanțări, decât pentru școala propriu-zisă

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *