Stefan Vlaston

Metodologia de clasificare a universitatilor

Metodologia de clasificare a universitatilor a fost aprobata in sedinta de guvern de miercuri, 3 august.

Toate bune si frumoase, era necesara o astfel de clasificare a universitatilor si ierarhizare a programelor de studii, pentru a orienta publicul larg asupra calitatii invatamantului superior. Si pentru a orienta finantarea bugetara spre acele universitati care se dovedesc competitive in planul cercetarii stiintifice si a unor programe de studii relevante si utile in piata muncii.

Miza este enorma. Universitatile vor fi clasificate in trei categorii: A – cele care vor primi dreptul sa organizeze programe de licenta, masterat si doctorale, bazandu-se pe activitate de cercetare avansata, B – universitati care organizeaza licenta si masterate si C – doar programe de licenta.

Dupa socul produs de bacalaureatul din vara, cand doar 45% dintre absolventi au primit si dreptul de a merge in invatamantul superior, pierderea dreptului de a organiza masterate si doctorate ar putea insemna lovitura de gratie pentru unele universitati, in special din invatamantul superior privat.

Dupa unele aprecieri ale colegilor din EDU CER, o clasificare corecta ar arata aproximativ astfel: 10-12 universitati de stat s-ar califica pentru categoria A, 15-17 pentru categoria B, iar restul, pana la 50, in categoria C. Toate universitatile private doar in categoria C, pentru ca nu indeplinesc criteriile legate de cercetare recunoscuta dupa criterii internationale. Vom vedea daca aceste pronosticuri se vor adeveri.

Partea negativa a lucrurilor rezulta din nerespectarea Legii Educatiei Nationale (LEN), cu ocazia acestei clasificari.

Concret, este vorba de prevederile art 193:

(5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un consorțiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanți ai studenților, CNCS, CNATDCU și un organism internațional cu competențe în domeniul ierarhizării și clasificării instituțiilor de învățământ selectat pe bază de concurs.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), prima evaluare de după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism internațional cu competență în domeniul ierarhizării și clasificării instituțiilor de învățământ superior sau de către o agenție de asigurare a calității înregistrată în EQAR, din străinătate.”

Adica, aceasta evaluare a universitatilor, fiind prima dupa intrarea in vigoare a LEN, putea fi realizata „NUMAI”, adica exclusiv, de catre o entitate internationala, recunoscuta pentru competentele in acest tip de activitate. La nivel european s-a si constituit Registrul Agentiilor de evaluare si asigurare a calitatii, EQAR.

Ori, ce s-a intamplat? Referentialul (criteriile si indicatorii de evaluare) a fost alcatuit de minister. Colectarea datelor din universitati si verificarea acestora pe teren au fost realizate prin Ordine de Ministru, cu experti romani. Convertirea datelor in punctaje s-a facut tot de partea romana. Atunci, ce mai inseamna evaluare externa? Va fi invitata o entitate internationala, eventual EUA (Asociatia Universitatilor Europene), sa-si dea cu parerea asupra lucrarilor deja efectuate?

Daca o astfel de participare va presupune si costuri ale statului roman, cum vor fi justificate acestea? S-a initiat o licitatie, sau incredintare directa, sau ce alta modalitate legala a operat in acest caz?

Doua sunt posibile consecinte negative ale acestei „derogari” de la lege.

Universitatile nemultumite de locul ocupat vor avea motive sa atace in instanta clasificarea, pe temeiul ca n-a fost respectata Legea Educatiei Nationale, iar viitoare guverne si ministri vor putea relua totul de la zero, cu argumentul ca actuala clasificare s-a facut pe interese clientelare. Deja exista voci, inclusiv in PDL, care sustin ca si-au bagat coada „baietii destepti” din educatie si ca rezultatul la care se ajunge este viciat de acest amestec.

Daca toate activitatile legate de clasificare ar fi fost realizate EXCLUSIV de agentii straine, asa cum spune legea, acuze de acest tip nu si-ar fi avut sensul.

Tot in sedinta de ieri a guvernului s-a facut o rectificare bugetara, prin „derogare” de la legea responsabilitatii fiscale, care interzice programarea unor cheltuieli in baza unor venituri presupus a se realiza, adica previzionate.

Apare o cutuma extrem de periculoasa, utilizata si in cazul clasificarii universitatilor, aceea de „derogare” de la lege.

O astfel de initiativa stii cand incepe, dar nu se stie cand se opreste. Urmeaza alte derogari, de la care alte legi? Intr-un stat de drept nu are ce cauta aceasta sintagma, extrem de periculoasa, care deschide drumul nerespectarii legilor. Legea nu poate fi „derogata”, bunaoara prin incalcarea reglementarii circulatiei rutiere, fara a induce haosul in functionarea societatii.

In concluzie, sa asteptam clasificarea propriuzisa a universitatilor, cu regretul ca ar putea fi vulnerabilizata / compromisa / contestata, prin nerespectarea intocmai a Legii Educatiei Nationale.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Metodologia de clasificare a universitatilor

  1. Muresan

    In urma cu cativa ani s-a schimbat – in acelasi mod romanesc – regula de uns prof. universitari..si sa nu ramanem cumva fara ei: un articol in revista cotata egal cu 5 (sau cate vreti) articole publicate in Actualitati de Baicoi…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *