Suntem în plină campanie electorală, însă nu doar pentru alegerile europarlamentare. Peste 12 zile, românii sunt chemați la urne și pentru referendumul convocat de Președintele României. Pe care personal, dacă se continuă în nota actuală, îi prevăd drept un mare eșec politic pentru Klaus Iohannis. În mare parte rezultatul nu ar putea fi altul, dat fiind că inițiativa de la bun început s-a născut cu această vocație.
Tema referendumului nu este de ieri, de azi, ci din ianuarie 2017. Doar că atunci se dorea a fi o alternativă la inițiativa populară “Fără penali în funcții publice”, tema anunțată de Președinte atunci fiind integritatea funcției publice. Coincidență sau nu, subiectul referendumului a revenit pe scena publică cu ceva timp înainte ca propunerea de revizuire a Constituției să primească girul Curții Constituționale. Dacă decizia CCR ar fi declarat inițiativa ca neconstituțională, acest referendum era alternativa de a consulta cetățenii pe tema “#fărăpenali”. Un fel de asul din mânecă. Suprinzător pentru mulți, dar Curtea Constituțională s-a spălat pe mâini, a declarat constituțională propunerea și a trimis-o spre Parlament. Iar în acel moment Președintele Iohannis a fost prins în offside: referendumul nu mai avea scop, dar bula sa de susținători îl cerea frenetic.
Însăși formularea celei de-a doua întrebări mă face să afirm că, pe redede înainte, s-a căutat o soluție de scăpare. Probabil, dacă un student la Sociologie ar fi formulat o întrebare pentru o sondare în maniera în care este scrisă aceasta, era rugat de profesor să mai treacă cel puțin o dată prin materie. La o lectură atentă, observăm că avem de fapt două întrebări într-una și… putem da un singur răspuns. Domnule Președinte, ce ar trebui să voteze un om care vrea ca ordonanțele de urgență să fie atacate direct la Curtea Constituțională și de altcineva în afară de Avocatul Poporului, dar care nu este de acord ca Guvernului să îi fie interzis să adopte ordonanțe în domeniul infracțiunilor, pedepselor și organizării judiciare? Eu spre exemplu.
De ce? Constituția ne spune că infracțiunile, pedepsele și organizarea judiciară sunt domenii ce fac obiectul legilor organice (de o importanță mai mare, care trebuie adoptate cu 50%+1 din totalul parlamentarilor), dar nu sunt singurele. Organizarea învățământului, sistemul electoral, funcționarea partidelor, statutul minorităților, regimul protecției sociale sunt și ele, printre multe altele, domenii ce țin de legea organică. Putem spune cumva că sunt mai puțin importante decât organizarea judiciară sau pedepsirea infracțiunilor? În niciun caz, zic eu.
Cât despre prima întrebare, instituțiile amnistiei și grațierii nu o noutate. Există din Antichitate și sunt expresia unui principiu biblic, cel al iertării. Putem spune că infracțiunile de corupție sunt mai grave decât alte infracțiuni? Putem spune că cei care au comis fapte de corupție nu se pot reabilita niciodată? Întrebarea rămâne deschisă în comentarii.
Iar pentru cei care credeau că dacă referendumul trece înseamnă că o lege care amnistiază faptele de care este acuzat Dragnea ar încalcă voința populară, am o veste tristă. Marea păcăleală a acestui referendum este că se referă la interzicerea grațierii și amnistiei faptelor de corupție. Subliniez, doar a faptelor de corupție. Cele patru mari infracțiuni circumscrise denumirii de corupție și incriminate în România sunt: luarea & darea de mită, traficul & cumpărarea de influență. Atât.
În loc de o concluzie, vin cu o sugestie pentru Președintele Iohannis. Dacă ați fi dorit ca referendumul să creeze în mod real dezbatere, tema putea fi: interzicerea adoptării ordonanțelor de urgență în domeniul legilor organice.
foto: PNL
daca ar avea un birou de resurse umane real, KJ cauta si gasea oameni ca autorul de angajat si nu ajungea atunci sa iasa public cu asemenea intrebari eronate si sociologic si logic…
Depinde care era obiectivul lui KJ. Daca era “buna guvernare” atunci clar putea sa-l angajeze pe autor. Dar daca pornim de la ipoteza ca referendumul face parte din campania electorala a lui KJ, atunci intrebarea propusa de autor nu e “punchy”, nu mobilizeaza electoratul. Bineinteles, e imoral sa te servesti de un referendum ca sa-ti faci (numai) campanie electorala. Dar nu cred ca morala e un factor important aici.
Tocmai, că nici întrebările președintelui nu servesc nici măcar din punct de vedere electoral. :)
Eu sunt puțin mai idealist și zic ca morala ar trebui să conteze în toată activitatea politică. Și dacă era să-i ofer un sfat politic lui KI, acela era cu siguranță să NU organizeze referendumul în campania pentru europarlamentare, ci în cea pentru alegerile prezidențiale. La momentul actual nu face decât să ofere muniție unui presupus viitor competitor.
(Off-topic) Nu-mi aduc aminte ca după referendumul privind componența parlamentului să se fi realizat vreo analiză a (non-) corelării preferințelor pentru unicameral vs. nr total de parlamentari.
Nici acum nu va fi, de presupus.
De acord cu dezvoltarea autorului privind corupția.
Pe scurt, referendumul urmărește validarea unei concepții executive a președintelui. Dacă și poporul își dorește mai multă acțiune, va participa la referendum.
O ultimă remarcă: punerea în prim-plan a corupției eclipsează ceea ce în realitate e de netolerat, care juridic deja nu (mai) e corupție, chiar dacă “popular” se zice “corupție generalizată” ori chiar “sistemică” , și care e faptă imprescriptibilă. Idem cazul presupuselor grupuri infracționale organizate (“locale”) și care acționează, în realitate, coordonat , fapte imprescriptibile. Sigur că se pune întrebarea de ce o instanță sesizată pentru astfel de cazuri nu se uită imediat dacă n-au fost sesizate și alte instanțe din alte circumscripții pentru fapte cu moduri identice de operare, în schimb tolerăm tot felul de “instrumente” de “unificare” a jurisprudenței, deci după ce dosarele sunt închise și “acarii Păun” expuși în vitrina de trofee.
O analiza corecta !
Întrebările mi se par foarte ok (ca și acest articol, de altfel), iar răspunsul corect, din punctul meu de vedere, la ambele este “nu”.
Mai mult, îmi face plăcere să le amintesc celor care vor da fuguța să spună că nu vor oug-uri în materie penală – și care, după calculele mele, sunt cam aceiași care, în octombrie trecut, se tăvăleau cu viața privată în dinți – că homosexualitatea a fost dezincriminată prin oug.
Totuși, acuma când scriu, mă bușește brusc revelația că ei au dreptate: oug-urile în materie penală sunt, și au fost dintotdeauna, un lucru greșit.
O intrebare corecta ar fi daca populatia este de acord cu pedeapsa capitala pentru talhari si criminali. Ar vota toti romanii, atat victimele cat si calaii.
Referendumul este o ipocrizie de la un capat la altul:
1) dnul Iohannis este cel care l-a propus lui Ciolos pe dnul Dumitru Mircea la ministerul Educatiei in 2016. Am transmis atat dnului Ciolos cat si dnului Iohannis, pe adresele de email institutionale faptul ca dnul Mircea Dumitru incalca un titlu executoriu, vezi Dosarele nr. 15408/3/2015, 15408./3/2015*, ulterior si 80/2/2019, dar si alte spete derivate, pentru care a fost amendat de instanta. In prezent se judeca (cu opozitia intregului sistem judiciar) amendarea finala a dnului respectiv si a Universitatii din Bucuresti, precum si abrogarea eliminarii responsabilitatii penale in cazul in care se face opozitie la executare in contencios si la 30 de zile de la hotararea de amendare, eliminarea responsabilitatii penale in conttradictie cu responsabilitatea din civil pe Art. 287 din Cod Penal fiind a guvernului Boc, PDL/PNL, alti preocupati de soarta sistemului penal din Romania.
Nimeni din campionii luptei anti-coruptie si pentru apararea statului de drept nu lupta pentru responsabilizarea functionarilor publici fata de cetatenii abuzati in mod direct chiar la nivelul executarii silite avansate (dupa aplicarea de amenzi privind incalcarea titlului executoriu) ci doar vor sa ii vulnerabilizeze pe functionari si pe demnitari fata de stat si institutiile sale de forta. Rezultatul: abuzarea si mai mare fata de cetateni in conditiile in care exista spete cetatean vs. stat.
2) Personal am transmis propunerea de eliminare/limitare a OUG in toate domeniile, cu activarea automata a posibilitatii (nelimitate ca numar in functie de numarul de OUG-uri) de motiune de cenzura pentru fiecare astfel de OUG catre urmatorii:
– dnul Ludovic Orban in anul 2012-2013, nu a facut nimic in acest sens,
– comisiei de revizuirea Constitutiei din anul 2013, in Apr-Iunie 2013, atat plenului cat si membrilor acesteia
– grupurilor parlamentare ale PNL, PSD, UDMR in Apr-Iunie 2013
– PNL pe 19 Noiembrie 2014 dupa alegerea dnului Iohannis ca presedinte
dar nimani nu i-a pasat.
Totul nu este decat o ipocrizie si o lupta de imagine care ascunde culisele unei lupte de putere asupra influentarii justitiei.
Aveți dreptate.
Draga Alex, te apreciez, altfel nu m-as obosi sa iti raspund. Pentru o persoana care imbratiseaza cariera juridica, logica este un instrument de baza. Nu m-ai lamurit de ce “Fara penali in functii publice” (initiativa USR) este acelasi lucru cu “Sunteti de acord cu interzicerea amnistiei si gratierii pentru infractiuni de coruptie?” Prima se refera la ocuparea unei functii, a doua la actul de iertare al acestor infractiuni. In ceea ce priveste sugestia de a se interzice legiferarea de urgenta de catre Guvern, cu tot respectul, este o enormitate. Ratiunea de a fi a OUG-urilor este de a permite interventia de urgenta in caz de necesitate. Abuzul de drept, este o alta poveste. Pe de alta parte, Parlamentul poate corecta OUG, inclusiv anula efectele (!) in timp ce in cazul infractiunilor ramane problema legii mai favorabile!!! Poate discutam separat, nu public. Si UN PS: strict personal si obiectiv raspunsul meu ar fi legat doar de dreptul si altor intituti de a ataca OUG-urile. Amnistia si gratierea au rolul lor, actele de clementa fiind uneori personalizate in functie de situatii pe care nu putem sa ni le imaginam. Si totusi am votat DA la ambele intrebari deoarece de doi ani ne aflam in fata unei tentative cronicizate de abuz, discutind o prostie in loc sa ne vedem de mersul inainte al acestei tari!