Horațiu Pepine

Manualele se înnoiesc mai repede decât știința

S-a râs enorm de ideea ministrului Educației, Liviu Pop, de a tipări manuale pentru tot felul de discipline sportive. Dar fondul problemei a rămas neatins.

default

Manualele sunt o excelentă afacere pentru autorii lor. Profesorii care sunt plătiți ”după buget” au găsit de vreo două decenii un excelent debușeu în scrierea de manuale școlare. Dacă publici o solidă teză de doctorat, un roman sau o carte de idei nu câștigi mai nimic, căci tirajele oferite de edituri sunt reduse, conform pieței românești. Omul care scrie nu mai are ambiții mari. Cum spunea deunăzi un scriitor: ”Dați-mi 2000 de cititori și mă declar mântuit!”.  Un manual, în schimb, e deja o afacere.

Prin urmare nu trebuie să ne mire inițiativa ministrului Educației care dorește manuale pentru educație fizică și chiar pentru fiecare specialitate sportivă în parte. El nu are în minte un model paideic, ci și-a propus pur și simplu să extindă piața manualelor, creând noi posibilități de câștig pentru unii profesori și colaboratorii lor. De aceea credem că toate ironiile adresate ministrului, deși perfect îndreptățite, nu și-au atins ținta. Problema de fond ține de modul în care sunt aprobate manualele școlare sau, cum se spune oficial, de ”metodologia” editării lor. Metodologia  ascunde sub aparența ei solemnă secretul micii-marii afaceri a manualelor școlare.

Să o luăm însă de la început. Mai întâi a venit ideea manualelor alternative care slujea principiul pluralismului democratic, fără să se poată rezolva vreodată tensiunea inevitabilă  dintre canonul pedagogic și libertatea opiniei. Dar dezbaterile de idei au contat prea puțin în istoria românească recentă. Oamenii ”din sistem” au preluat cu aplomb avantajele practice imediate ale ”pluralismului” și au produs nenumărate manuale ”alternative” care au fost toate validate în numele echității și libertății. E adevărat că am avut totuși parte în anii din urmă de o luptă ideologică cu bătaie mai lungă privitoare la istoria națională, dar, cu această excepție, scopul principal al inflației didactice a fost obținerea de subsidii. Diferențierea ideologică apărea uneori ca simplă mecanică menită să justifice un nou manual, ceea ce explică și de ce s-au comis atâtea stupidități.

În linii mari, acceptarea mai multor manuale simultan a prilejuit o majorare considerabilă a bugetului pentru manuale și un debușeu pentru anumite edituri ca și pentru autori și, nu în ultimul rând, pentru referenții care trebuie să aibă neapărat titlul de doctor. În esență e vorba de ”comenzi de stat”, o resursă sigură și fără riscuri. O idee ”grozavă” așezată iarăși sub patronajul progresului și occidentalizării (încât nimeni să nu îndrăznească să o combată) a fost aceea a manualelor digitale, care nu au avut alt scop decât să ofere o nouă comandă de stat pentru firmele care digitalizau manualele deja aprobate. În fine este suficient să remarcăm cât de inovativi și dinamici se arată unii miniștri ai Educației atunci când e vorba de noi distribuiri de resurse și cât de apatici devin când se pune problema unor dezbateri de fond.

Dar, fără să rediscutăm principiul manualelor alternative, să observăm că avizarea manualelor a devenit imediat o afacere, care a și provocat scandaluri printre editurile concurente. Creierul operațiunii se găsește la Centrul Național de Evaluare și Examinare din compunerea Ministerului Educației. Pentru opinia publică, acest organism, care înainte de 2009 se numea altfel, e cunoscut mai ales pentru subiectele greșite la evaluările naționale, dar el are în grijă și domeniul manualelor, pe baza metodologiei evocate. Oamenii din sistem înțeleg mult mai bine miza unei schimbări de guvern, căci ea echivalează cu șansa unor noi manuale sau dimpotrivă cu absența oricărei perspective pentru mulți ani înainte. Dar e de reținut că ritmul înnoirii manualelor este foarte mare și statornicit astfel prin Metodologie, așa cum se arată la Art. 6: ”Viabilitatea manualelor este de patru ani școlari, începând cu primul an școlar de după încheierea sesiunii de evaluare, cu posibilitate de extindere pentru încă doi ani școlari, cu condiția reevaluării lor.” Se învechește un manual de Matematică, Istorie sau Limba română în 4 ani? Poate să devină inactual un manual de Tehnologie digitală, dar unul care predă un patrimoniu cultural, care predă altfel zicând ”tradiția”, nu poate fi înnoit decât în cazul unei revoluții politice. Desigur poți scoate ediții noi cu ilustrații mai frumoase pe hârtie mai bună, dar manualul rămâne același.

Și totuși elevii nu au manuale la început de an. Se pare că C.N.E.E. și Ministerul Educației nu sunt preocupate ca fiecare elev să aibă un manual pe masa de lucru, ci mai mult de avantajele editării unor manuale noi, avantaje care se distribuie între autori, referenți și editurile selectate. În loc să tipărească două-trei tiraje dintr-un manual mai vechi, ”creierul mic” al operațiunii va decide că este nevoie de un manual nou. Iar dacă apariția unui nou manual nu poate fi justificată prin caracterul inactual al celui vechi, atunci se poate opera o schimbare de programă, care atrage după sine ”necesitatea” unui nou manual, conform Metodologiei.

Impresia noastră este că ministrul Educației, Liviu Pop, a recurs la o variantă de rezervă mai puțin uzitată, dar care are și ea acoperire în Metodologie. Căci noi manuale pot fi aprobate dacă: ”există discipline/module de pregătire fără manuale școlare aprobate în sesiunile anterioare”. Prin urmare totul e ”legal” și conform Metodologiei. Problema este că Metodologia e făcută anume ca să ofere Ministerului spații largi de manevră pentru a-și servi clientela politică. Ipoteza sumbră este că opoziția de azi, de ieri și de alaltăieri nu a pus niciodată în discuție mecanismele legale prin care se editează manuale noi în speranța că va profita la rându-i odată ajunsă la putere.

Articol publicat de Deutsche Welle


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Manualele se înnoiesc mai repede decât știința

  1. E.L.

    Mergeți într-o librărie și cumpărați un manual de liceu. Exceptând științele dure (mate, fizică), manualele sunt o maculatură proastă, începând de la hârtie până la conținut. Cunosc manualele de biologie și ecologie de liceu: pe lângă faptul că propun experiențe pentru care nu există dotare în cele mai multe școli, conțin grave greșeli de logică și conținut. Încercați să vedeți, spre exemplu, câți bani alocă o școală (nu părinții!!!) excursiilor didactice în natură, capitale pentru înțelegerea și asimilarea acestor discipline. Au fost cazuri în care elevi olimpici au contestat unele aspecte științifice și au intrat în dispute cu profesorii corectori de la olimpiada națională, iar elevii aveau dreptate.
    Nu mai spun de filosofie sau istorie.
    Nu mai spun de atractivitatea manualelor.
    Mai bine-ar fi să se aleagă un manual din Occident și să de traducă. Probabil ar ieși și mai ieftin pentru minister. Și dacă ministerul tot lucrează cu comiții și comitete, de ce nu numește o comisie de specialiști (inclusiv din universități) care să stabilească măcar tematica manualelor și să le avizeze apoi ?
    La modul sincer, în prefața manualelor actuale ar trebui inserat cu caractere mari, cu roșu următorul avertisment:
    DACĂ VREI SĂ-NVEȚI ȘI NU FACI MEDITAȚII, EȘTI MORT!!!

    Reply
    • MIB

      Parerea mea e ca sunteti putin optimist – cu exceptiile. Nici „stiintele dure” nu fac exceptie. Fizica, de pilda, e explicata atat de steril de te apuca scarba inainte de-a termina prima formula. Chiar si facand abstractie de faptul ca noilor generatii nu li se cultiva apetitul pentru lectura, redactarea si calitatea generala a cartilor fac restul. Si sunt convins ca si asta e o parte din planul de a reduce nivelul general de educatie, pentru a obtine o populatie mai usor de manipulat. In paralel, cum subliniaza autorul articolului, cu castiguri porcesti din afaceri cu „statul”. O solutie ar putea fi o grupare pe internet a unor voluntari care sa redacteze manuale online – documente protejate la copiere si modificare – scrise in mod accesibil, atractiv si facand uz de metode multimedia. S-ar putea obiecta ca nu toti elevii sunt online (dar, obiectiv vorbind, cati nu sunt?) iar sistemul s-ar putea regrupa, pe idea ca daca elevul nu invata „fix ca la curricula” trebuie luat in colimator ca dizident periculos. M-am gandit deseori sa incep un astfel de proiect, cu informatii „din interior” – cerintele educationale pe materii, pe clase.

      Reply
      • George P

        @MIB.
        Nu e ,,strategie”. E prostie, in cel mai bun caz alafabetism functional.
        Repet, Olimpicii nu primesc premii Nobel.

        E o tradare oribila fata de tinerii nostri. Dar asa ni s-a facut si noua.

        Reply
    • George P

      Chiar si stiintele dure (sau mai ales ele) au nevoie de manuale bune.
      Am citit de exemplu o carte de popularizare ,,Explicatia vietii si originea ei” scrisa de un profesor universitar suedez de chimie organica. Cineva se poate intreba ce i-a venit unui ,,profesor de chimie” sa scrie un manual despre viata, in care profesorul turuie despre genetica, DNA, fizica, astronomie, chimie de toate felurile, istoria stiintei, biografii si, ca ilustratii, tablouri celebre.
      In timp ce citeam mi s-au confirmat inca odata convingerile. Am facut scoala in scirba, chiar daca mai luam si note mari. In aceeasi scirba si lipsa de entuziasm in care mai toti profesorii si mai toate manualele o manifestau. Scirba ascunsa de toti sub vorbe mari si goale.
      Citind aceasta carte la care nicio clipa nu incetezi sa te uimest de cit de frumos e, mi-am spus ca daca materiile din scoala ar fi fost predate asa (profesori si manuale) as fi invatat ca un disperat. Ca elev, nu am avut privilegiul acesta. Pofta de invatat era stimulata, in mod inutil si nedrept, prin tot felul de amenintari.
      Elevii ar avea dreptul la invatamint curat, la respect.
      Si inca ceva, cind vorbim aproape exclusiv de olimpici si supradotati.
      Distributia statistica normala ne spune ca in afara de vreo 15% supradotati, restul suntem (sic!) ori submediocri ori in cel mai bun caz mediocri. Oare aceasta ,,minoritate” care nu place nimanui, de 85% nu are si ea dreptul de a fi luata in seama cind se fac strategiile de pedagogie?
      In ce-i priveste pe olimpici, dati-mi macar un singur exemplu de olimpic care a luat Premiul Nobel.

      Reply
  2. George P

    @Romaniacurata
    De cine va temeti ca moderati mesajele? Poate vrea si omul sa poarte un dialog mai alert cu cineva si, in loc, trebuie sa astepte cu orele sa dati drumul la un amarit de comentariu. De cine va temeti? V-a inundat cineva cu spam si trollerier? :-(
    Sunt atitia si atitia cel putin de talia voastra si care dau drumul direct la mesaje si tot au supravietuit..

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *