Cristian Ghingheș

Limitarea numărului mandatelor rectorilor și ponderea de 25% în alegerea lor de către studenți sunt lăudabile, dar insuficiente

Ieri, Comisia de învățământ a Camerei Deputaților a dat în unanimitate aviz pozitiv unei inițiative de modificare a Legii Educației care vizează, spun inițiatorii de la USR, democratizarea mediului academic „în vederea asigurării unui climat educațional caracterizat de performanță, etică academică, responsabilitate socială și integritate”. Astfel, este vizată clarificarea prevederilor privind numirea decanilor și mandatele rectorilor.

Astfel, o persoană nu va mai putea ocupa funcția de rector al aceleiași universități mai mult de două mandate, indiferent de perioadă și întreruperi.

De asemenea, proiectul prevede alegerea prin vot direct a decanilor, care până acum erau numiți de rector în urma unui concurs public. Votul studenților va avea o pondere de 25%, așa cum tot au solicitat organizațiile studențești în ultimii ani, același lucru urmând a fi aplicat și în cazul alegerii rectorilor universităților, după un amendament aprobat în comisie.

Urmează votul din plenul Camerei Deputaților și apoi cel din Senat, însă până atunci ar trebui să ne punem problema dacă aceste prevederi privind desemnarea conducerii structurilor universitare sunt suficiente. Astfel, ținem să amintim câteva dintre recomandările formulate, împreună cu ANOSR, în cadrul Coalițiilor pentru Universități Curate (CUC):

  • Reintroducerea în Legea educației a incompatibilității dintre o funcție de demnitate publică, conducere în statul român inclusiv administrația locală și într-un partid politic și o funcție de conducere din universitate (rector, prorector, decan, prodecan, director de departament, director general administrativ, director al școlii doctorale, director al Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat sau președinte al Senatului universitar);
  • Rezolvarea conflictelor de interese în domeniul educației prin reiterarea de incompatibilități clare, astfel încât nimeni cu funcții de conducere în universități sau alte foruri de acreditare și control să nu poată fi simultan membru în CNATDCU, pentru a evalua persoane și școli doctorale cu deplină independență, rectorii să nu poată fi și simultan membri în parlament etc.

Să ne amintim doar câți dintre miniștrii din ultimii ani au ocupat în același timp atât funcția de membru în Guvern, cât și pe cea de rector, mandatul la cârma universităților lor fiind suspendat. Mihnea Costoiu, Tudorel Toader, Valentin Popa, Daniel Breaz, Remus Pricopie, Sorin Cîmpeanu, chiar și tehnocractul Mircea Dumitru, ca să amintim doar câțiva dintre ei. Sau câți dintre rectori dețin, în același timp, funcții de conducere prin partide!


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Limitarea numărului mandatelor rectorilor și ponderea de 25% în alegerea lor de către studenți sunt lăudabile, dar insuficiente

  1. CMC

    Un rector de la Academia de politie era mare sef prin CNATDCU, dar el coordona campania de amenintari cu moartea la adresa jurnalistei care dezvaluaia plagiatele de la Academia de Politie.
    Pe cat punem pariu ca directori din minister au aranjat ca rectorii sa fie in cnatdcu si unsi mai apoi sefi de comisii.
    Eram – cu ani in urma – nou numit intr-o noua comisie CNCSIS.
    La prima sedinta a venit fost presedinte de comisie sa ne „ajute: sa ne organizam.
    Zice: acum regulamentul spune ca trebuie ales noul presedinte de comisie. Eu ma gandeam: cum o sa facem, ca toti erau cu adevarat buni in domeniu. O sa fie auto propuneri, o sa discutam principii si o sa ne formam opinia unii despre altii.
    A fost foarte simplu: fostul presedinte a spus ca s-a decis cne sa fie presedinte si sa votam… Persoana era OK. Dar aranjamentul – ordinar…
    Aranjamentele pentru comisiile CNATDCU sunt facute de directorii din minister, neschimbati din functie de milenii…Pana la urma, tot ei l-au controlat si pe Funeriu, de s-a ajuns – chiar prin legea lui – sa fie numit rector un doctorand al propriei universitati. Dupa lege, putea sa fie si portarul..

    Reply
  2. JK

    Dacă inițiatorilor legii li se pare corect ca un student în anul terminal să voteze în martie pentru conducerea universității, în timp ce el pleacă din Universitate în iulie, atunci o fi bine… (Cu un vot egal cu cel al unui profesor sau asistent, a nu se uita!) Este vorba despre reprezentanții studenților, evident, deși mai corect ar fi să spunem aleșii studenților, pentru că modul în care își REPREZINTĂ un student membru în senatul universitar sau consiliul facultății colegii, prin vot secret, este un mare mister.
    25% reprezintă o miză în orice alegeri, așa că se lasă o mare poartă deschisă către tot felul de manevre.
    La fel cu decanii: dacă nu sunt numiți de rector (și validați sau nu de Consiliu) și trec prin votul universal și secret, pot ieși diverse bizarerii. Mai bine era ca să-i oblige pe candidații la funcția de rector să-și facă cunoscută echipa propusă odată cu depunerea planului de management. Poate n-ar strica și obligarea candidaților de a trece printr-o minimă formare prealabilă în domeniul managementului (poate și leadership-ului) universitar – unii nici nu știu să pronunțe MANAGEMENT.
    Scrofulozitatea la datorie, exprimată prin impunerea mecanismelor de alegeri DE PARCĂ universitatea ar fi o societate întreagă, se va plăti scump (se plătește deja prin retardul față de Vest). Ierarhia în universități ar trebui să reflecte oarece realizări și dorința de a face ceva pentru comunitate, nu afinitățile extra-profesionale dintre persoane.
    N-am văzut nota justificativă a inițiativei parlamentare, dar aș putea paria că nu conține o prezentare comparativă și o analiză a modurilor în care procedează alte țări din UE în acest domeniu.

    Reply
    • W

      Absolut corect! Cum sa aiba votul studentilor pondere de 25% cand majoritatea lor formeaza o masa amorfa, neexperimentata si usor influentabila, iar majoritatea liderilor lor sunt viitori politruci de mana a doua, in conditiile in care cadrele didactice angajate pe perioada determinata si cercetatorii pe proiecte (unele castigate de ei) nu beneficiaza de acest drept? N-am auzit pe nimeni sa se ingrijeasca de ei, care produc o mare parte din contributiile stiintifice ale institutiilor respective. Ne infundam in haznaua prostiei si sub-mediocritatii dand apa la moara unor cereri aberante, doar pentru a castiga capital politic.

      Reply
  3. CMC

    Si mai bine ar fi sa se stabileasca baremuri minime de candidatura pentru functii de conducere in universitati, pana la nivel de director de departament. Asta am cerut-o si pe vremea lui Funeriu si pentru ca nu a facut-o s-a pus capac legii lui.
    Ca universitatile sunt pline de indivizi care se descopera mari „manageri” dar nu sunt capabili sa-si atinga maximul profesional. Prima sarcina a unui cadru didactic ar trebui sa fie sa isi atinga maximul profesional (profesor habilitat in clipa de fata) si abia pe urma sa aspire la functii de conducere. Ce mari manageri sunt aia care nu sunt in stare sa isi managerieze propria cariera profesionala?
    Vreti sa vedeti cum au ajuns universitatile sa aiba sute de manageri la nivel de rectori, prorectori, directori, sefi servicii, sefi birou, decani, prodecani, directori de departamente, sefi administratori si secretari sefi? Dar facultati care au un singur departament si au decan, prodecani si director de departament, ca sa nu mai zic de consilii de conducere.
    Tot sistemul de management academic este aberant, rectorul ajunge sa semneze sute de acte pe zi, inclusiv in probleme pentru care are director administrativ. Rectorul nu ar trebui sa fie cineva care sa isi piarda vremea cu nimicuri. Orice rector poate fi luat de DNA pentru ca nu are cum sa stie tot ce trebuie sa semneze.
    Sistemul a devenit aberat, ultrabirocratic si cel mai lipsit de importanta in tot acest sistem este cadrul didactic care incearca sa isi faca corect meseria.
    Venise odata un coleg la mine, bucuros ca i s-a mai publicat o lucrare intr-o revista cu factor de impact mare. I-am spus, fii atent, probleme nu au niciodata cei care nu publica ci doar cei care publica. Sunt din stat suspecti ca vor sa ia locul „managerilor”…

    Reply
    • CMC

      Concluzie: In loc sa alegem cel mai bun manager (la orice nivel) dintre cele mai bune cadre didactice ne pricopsim – de obicei – cu cel mare aranjor dintre cadrele didactive slabe sau mediocre.
      La ultimele alegeri a venit la mine un sef de lucrari sa imi propuna sa-l votez pe el director de departament, pentru ca e timpul sa conduca tinerii. Ma tem ca acum chiar o sa reuseasca…desi marile realizari din ultimii 4 ani e ca a mai imbatranit putin (dar tot tanar).
      Cam asta e esenta managementului academic de la noi. Tot mai mult o sa vedem grade didactice inferioare care „castiga” alegeri cu promisiuni anti-calitate si competitivitate.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *