Majoritatea fara caini

Într-o marți din luna decembrie a anului trecut parlamentarii români au votat să fie scoși de sub incidența oricărui conflict de interese, ei și orice act administrativ din România. Șeful guvernului era plecat și a părut foarte surprins atît de actul în sine cît și de tevatura care a urmat, completată cu agitația la Bruxelles și ieșirea în stradă la București. Scuza pe jumătate formulată a fost că Parlamentul a rămas ca un sat fără cîini, unde orice s-a putut întîmpla cînd responsabilii lipseau, mai corect cei reponsabili, că responsabilii propriu ziși erau de față. Nu era prima dată cînd se întîmpla așa ceva. Dacă azi legea ANI a ajuns așa de proastă încît Tribunalul București i-a dat cîștig de cauză lui Mircea Diaconu pe un text prost scris și interpretabil este pentru că destui parlamentari s-au străduit să ”îmbunătățească” un text deja slab al Ministerului Justiției de la acea vreme. Ei au scos afară cîteva sugestii ale amatorilor ca noi, cum ar fi să existe obligatoriu o consultare în fiecare instituție cu ANI la completarea declarațiilor de interese ca să prevenim incompatibilitățile înainte să se producă (azi avem sute de primari care se agită să anuleze legea, că altceva nu le-a mai rămas), caz în care dl. Diaconu ar fi fost ferit – și noi la fel – de tot circul incompatibilității lui pe o miză minoră și cu totul tangențială subiectului integrității, că a fost el director de teatru și senator în același timp. Și aceste situații sînt nimic pe lîngă faptul că în 2008 țara noastră a fost împinsă în deficit de măsura creșterii pensiilor propusă de un parlamentar de opoziție și adoptată contra avizului guvernului și a tuturor comisiilor de specialitate aproape în unanimitate (se știa că nu erau banii), ceea ce a dus aproape direct la tăierea sfertului din salarii în sectorul public. Sau pe lîngă faptul că aceeași legislatură a adoptat propunerea partidului conservator ca restituirea să se facă în cash, fără nici o calculare a impactului bugetar, cum prevede o lege din anul 2000, ceea ce a dus iarăși la umflarea deficitului, încălcarea unor hotărîri ale CEDO, incapacitatea României de a satisface cererile și faimosul program de restituire pe puncte în viitor, nedreptățind atît proprietarii cît și pe plătitorii de taxe de azi și de mîine, care nu au de ce să își asume datorii și servicii sociale sărăcite pentru ceva întîmplat în anul 1948. Sau faptul că numai șmecherii au beneficiat de restituirea în cash, atîta cît au ținut banii, și nu e mare consolare că toată conducerea agenției de restituire a proprietăților e pe drum spre pușcărie pentru a fi aplicat creativ această lege.

Ultima fantezie legislativă de acest gen e pe cale să petreacă zilele astea în Senatul României, cînd o lege respinsă de la promulgare de președintele Traian Băsescu revine exact în Camera care a adoptat-o și anume la Comisia de educație patronată de dna. prof. dr Ecaterina Andronescu. Legea a avut și avizul negativ al guvernului, nu doar al președinției, dar asta nu a reușit să impresioneze comisia similara de la Camera Deputaților. Dacă Senatul o adoptă din nou, așa rămîne și urmarea e că istoria se dă înapoi cu patru ani, întrucît această lege respingea o ordonanță în loc să o aprobe. Ordonanța crea o instituție, echivalentul unei agenții naționale de cercetare cu un nume barbar, UEFISCDI, cu meritul că e prima care a încercat să construiască un sistem mai obiectiv de stabilire a priorităților de cercetare (am luat parte benevol la acest proces anul trecut și am văzut pentru prima dată sectorul privat și public la un loc așa cum ar trebui) cît și a atribuirii granturilor. Legea Educației din 2001 (trecută prin asumarea răspunderii, așa cum și crearea UEIFISCDI a fost făcută prin ordonanță în ciuda existenței unei majorități care sprijinea guvernul Boc 2 la acea vreme), se sprijinea pe această nouă instituție la capitolul cercetare (deci dispariția ei ar crea noi probleme de constituționalitate și haos proaspăt în sistem). Vă întrebați cum de e posibil să treci așa ceva prin ordonanță de urgență și doi ani, cît a mai durat guvernul Boc, să nu fii în stare să o treci și prin Parlament, așteptînd să vină la putere cei care au fost contra ei și să le mai ia și lor doi ani (eventual și o rupere de coaliție) pînă să dea ceasul înapoi și să o trîntească? Nu vă mai întrebați: așa funcționează de ani de zile procesul legislativ la noi, să te ferească Dumnezeu să vîri în el orice, de exemplu o pălărie, că la capătul celălalt va ieși o pisică. De asta în mod constant eu m-am opus și mă opun oricăror propuneri de a îndrepta vreo lege, că asta nu face decît să atragă atenția asupra ei – și cine vrea astfel de atenție?

Motivele din spatele tentativei de a lichida agenția de cercetare sînt fie subțiri, fie lipsesc cu desăvîrșire. Se acuză o centralizare,  dar atunci cînd unești trei programe naționale care dau bani într-unul singur faci streamlining, nu centralizare, crearea agenției a însemnat o economie importantă, pentru că în loc de trei aparate administrative a rămas unul. ”Descentralizarea” susținută de dna Andronescu nu arată decît că legislatorii noștri nu au proprietatea justă a termenilor: toate cele trei programe erau centrale, nu era nici unul subnațional, deci nu avem de ce vorbi de descentralizare deloc, e vorba de a înmulți iar cheltuielile.

De fapt e vorba, ca întodeauna, de interese și de clienți. Țara e prea săracă pentru a ne permite să dăm bani orbește, prin evaluatori, ca la Bruxelles (lista nominală a evaluatorilor poate fi gasită pe site-ul programului pe ani si pe programe, un exemplu de transparență), cînd avem promisiuni vechi de onorat către clienți politici. Deja, în urmă cu un, an ministrul cercetării, dl. Costoiu, a anulat contracte în desfăşurare din programul IDEI afirmînd unilateral că s-au schimbat priorităţile tematice (acelea care ar trebui stabilite prin consultare, deci chiar să fi fost proaste nu le putea schimba el, un student doctoral). Instituţia pe care ministrul, pînă mai ieri rector și doctorand la Universitatea Politehnica Bucureşti, o moştenise de la dna Andronescu nu a mai avut după 2010 partea leului din programul INOVARE pe care îl administra tot ea. Conform statisticilor UEFISCDI, în 2010 Universitatea Politehnica Bucuresti accesase din aproximativ 300 de proiecte cu o valoare totala finantata de peste 270 milioane lei în aproape jumătate, fie ca aplicant principal, fie ca partener la o diferență considerabilă față de următoarea universitate clasată (Universitatea Politehnică din Iași cu 19 proiecte). După 2010, distribuția fondurilor publice, în special în cazul programului Inovare, s-a echilibrat geografic și instituțional, astfel că in perioada 2011-2014, dintr-un total de peste 250 proiecte cu o valoare de peste 100 milioane lei, UPB a beneficiat doar de circa 10%, restul proiectelor fiind distribuite altor institute și universități (următoarea universitate clasată fiind USAMV Cluj-Napoca).

Ce putem face să evităm intrarea într-un lung ciclu de contestare constituțională și profesională (pe Romaniacurata.ro cercetătorii semnează moțiuni de protest), să prevenim folosirea politică a subiectului (am fost ocazional critică la adresa lui Daniel Funeriu, dar nu pot aproba ce face dna Andronescu acum, închiderea unei instituții aflată deja în circuitul european de cercetare este pur și simplu un act iresponsabil)? Aici nu e vorba de stînga sau dreapta, vrem evaluări internaționale libere de conflict de interese, asta e tot! Și o singură agenție națion
ală de cercetare, performantă (o să mai crească și asta, dar soluția nu e să dăm timpul înapoi).

Eu nu văd decît o soluţie, sincer, aceea să conducă odată cineva majoritatea asta parlamentară, dacă nu e prea mult ce cer. Dnii Zgonea și Tăriceanu sînt puși să facă figurație, să înțeleg? Dnul Ponta are probleme existențiale? Cu atîtea postări pe Facebook, weekenduri la Ierusalim și înmormîntări în Transvaal satul arată ca unul fără cîini și dat pradă lupilor cu totul. Soluția este leadershipul, nu fantezii constituționale, o conducere mai fermă pe bază de bun simț legislativ (nu mai treceți proiecte fără avizul guvernului care scoate banii! Nu mai ezitați să votați taxe pe baza cărora a fost deja făcut bugetul din acest an!).

La alegerile precedente o majoritate impresionată a votat perechea Ponta-Antonescu. E deja o mare trișare a voinței electoratului faptul că Antonescu a dispărut din combinație. Vorba e că zilele astea nu îl văd nici pe Victor Ponta prea bine. Dacă e vorba să fim conduși de alții, de oameni anonimi ascunși prin comisii sau județe, pe unde și-a găsit fiecare o feudă, e cazul să ne întoarcem la urne, că nu mai rămâne nimic din legitimitatea acestui regim.



Recomandări

7 thoughts on “Majoritatea fara caini

  1. alex rauta

    dupa Nastase si Iliescu, PSD nu si-a mai ales lideri ci un fel de reprezentanti ai intereselor reunite ale baronilor. Da, este prea mult ce cereti, respectiv leadership, atunci cand va adresati unui apartinic (Tariceanu) si unor personaje vide precum Zgonea si Ponta (nu ca l-as fi categorisit altfel pe Antonescu). Suntem intr-un punct mort. Culmea ironiei, jocul va putea fi deblocat numai de tradatori, cei pe care-i consideram ca pervertesc jocul democratic, dar care in conditiile unui sistem inchis si fara putinta de resetare prin anticipate, indeplinesc o functie de compensare, un fel de hiperacuzie la orbi. Probabil in a doua parte a acestui an vor veni niste surprize, poate chiar inainte de prezidentiale.

    Reply
  2. DanBruma

    Dupa parerea mea daca societatea civila nu se uneste ca sa actioneze in bloc solid degeaba ne pierdem vremea pe acilea.

    Reply
  3. berenger

    dacă mare parte din problemele bugetare ale anilor de criză se găsesc în deciziile asupra pensiilor din 2008, măcar să spunem lucrurile pe nume: acel parlamentar din „opoziție” aparținea psd, partid care sprijinea guvernul tăriceanu. creșterea pensiilor a fost puternic susținută de ministrul economiei și finanțelor, varujan vosganian, iar această creștere a fost practic motorul electoral al pnl în 2008. exact aceeași „opoziție” există și acum din partea psd pe propunerile abramburicăi.

    Reply
  4. Elena

    Din pacate, Ponta nu controleaza nimic, cum nu a controlat niciodata nimic. Ce e mai grav este ca nu are nicio viziune despre cum ar trebui sa arate aceasta tara. Pai de ce s-a sters pe jos cu Funeriu (ale carui idei puteau si chiar erau, unele, criticabile)? Pentru ca s-a atins de interesele universitatilor private.
    Felicitari!

    Reply
  5. Diana D

    Total de acord cu tot ce se spune in articol, mai putin cu faptul ca Ponta nu stie ce se intampla pe aici, fiind plecat.Daca a indraznit sa spuna ca e solidar cu baronii cercetati penal si ca urmeaza inca 7,5 milioane, inseamna ori ca moare de frica “greilor” din PSD – majoritatea in diverse faze de cercetare penala, ori ca lucreaza cot la cot cu ei (mai plauzibil). Ce vor mai spune dupa plecarea lui Basescu, asta daca nu reusesc sa ingenuncheze justitia cu greu ridicata in picioare de Monica Macovei !

    Reply
  6. Stefan Dorondel

    Pai, e simplu: ne uitam pe programele Parteneriate sau IDEI, vedem cine a luat astfel de proiecte si cine NU a luat, vedem ca ierarhiile constituite in ani de “cercetare” s-au pravalit la prima evaluare cu evaluatori externi si avem explicatia de ce se doreste schimbarea. Din pacate, nu e singura. Verificati conditiile minimale pentru conferentiar si profesor (spre exemplu la istorie) si veti vedea ce Valea Plangerii ne asteapta.

    Reply
  7. MM

    Majoritatea asta de care vorbiti, doamna AMP, este o majoritate falsa. Obtinuta printr-o mare minciuna in 2012.
    Acum, dupa 2 ani de guvernare USL, lumea a inteles ca a fost pacalita. Deci acea majoritate este ilegitima. In fond, ea nici nu mai exista, liberalii au iesit de la guvernare, asa ca vorbiti de MINORITATEA DE LA GUVERNARE.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *