Libertate contra cost pentru baietii simpatici

Într-o emisiune la România TV, citată de Gazeta Sporturilor, Victor Ponta și-a reluat afirmațiile referitoare la grațierea lui Gică Popescu, dar și a lui Gigi Becali, dacă va ajunge președinte. „Pe Gică Popescu l-aş graţia în prima zi, iar despre domnul Becali cred că a suferit, a plătit. În final, cred că e mai bine să le iei oamenilor banii, dacă au făcut ceva ilegal. Nu mi-am ascuns simpatia nici pentru domnul Popescu, nici pentru domnul Becali”, a spus Ponta.

Mă rog, declarațiile stau sub semnul unor mari condiționări. Prima dintre ele e legată de câștigarea alegerilor de către Victor Ponta. Dar și în această ipoteză rămâne de văzut dacă președintele României Victor Ponta va gândi la fel ca premierul Victor Ponta (sau ca deputatul, sau ca președintele PSD, sau ca prezindețiabilul Victor Ponta – posibilitățile de dedublare ale lui Ponta sunt, deja, prea multe pentru a mai lua în seamă seriozitatea declarațiilor lui).

Desigur, Victor Ponta se bazează pe sporul de popularitate (doar vorbim despre doi infractori ”simpatici”) pe care asemenea afirmații i l-ar putea aduce. E un calcul, zic eu, greșit: după cum s-a dovedit și prima dată când s-a vehiculat ideea grațierii lui Gigă Popescu, opinia publică este împărțită dar mai degrabă s-a manifestat împotriva grațierii lui, nu pentru grațiere. Numeroasele sondaje realizate de diferite instituții media (de la cele de sport la cele generaliste) arată o diferență dincolo de orice dubiu de partea celor care se opun unei astfel de grațieri. Iar redeschiderea unei povești care, cel puțin în urmă cu doar câteva luni părea clarificată, va produce cel mult iritare, nu schimbare de opțiune. Dar cât are de pierdut din punct de vedere electoral cu asfel de declarații, e treaba candidatului Victor Ponta și a consilierilor lui de imagine.

Mult mai grave și periculoase sunt argumentele false aruncate de această dată în discuție de premier. Dacă primul val de susținere a grațierii lui Gică Popescu era argumentat pe beneficiile de imagine pentru România și bucuriile pe care fostul jucător le-a adus românilor, de această dată fundamentarea invocată reprezintă o profundă desconsiderare a justiției. Aprecierea că Gigi Becali ”a suferit, a plătit” este cel puțin hazardată, fiind un îndemn la nerespectarea hotărârilor judecătorești. Mai exact a aprecierilor făcute de judecători atunci când au stabilit durata pedepsei. Pentru că rolul instanțelor de judecată nu este doar de a stabili dacă o faptă penală există sau nu (hotărând astfel condamnarea sau achitarea), ci și care este durata pedepsei în primul caz (când constată existența infracțiunii). Mai exact, în termenii utilizați de Victor Ponta, instanța e cea care stabilește cât are ”de suferit” un infractor, astfel încât, din punct de vedere social, să se considere că ”a plătit” pentru fapta lui. Orice reducere a cunatumului acestei pedepse în mod discreționar de către un președinte de stat (pentru simplul motiv că poate să facă așa ceva) ar arunca în derizoriu instituția grațierii și pe cea a președintelui (pentru că una e să grațiezi, ca exemplu, o mamă sau în părinte de care depind destinele unor copii de care altfel n-ar avea cine să se ocupe, și alta să-l grațiezi pe Gigi Becali pentru că este ”simpatic”). Mai mult, efectul social benefic al condamnării infractorilor (însăși ideea că ”s-a făcut dreptate”) ar fi anulat prin astfel de grațieri discreționare (efectul fiind, evident, unul contrar).

Dar și mai periculoasă e afirmația : ”În final, cred că e mai bine să le iei oamenilor banii, dacă au făcut ceva ilegal”. Dacă ar fi existat și particula ”și” (să le iei ”și” banii dacă au făcut ceva ilegal) ar fi dus discuția către controversa legată de confiscarea averilor infractorilor. Nu mă opresc asupra acestei controverse (cu multe argumente pro și contra), pentru că în contextul afirmațiilor lui Ponta nu prea există dubiu că nu la așa ceva s-a referit. Pur și simplu, Victor Ponta transmite că ar fi suficientă (”mai bine”/ ”mai bună”) sancțiunea financiară. Ceea ce induce o discriminare crasă: cei care plătesc (și au bani să plătească) pot rămâne liberi, cei care nu pot să o facă (pentru că nu ai ce să lei iei unor oameni care au furat de foame), la pușcărie cu ei. Mai mult, declarația e o invitație la hoție. Furați, în continuare fraților, că maxim ce riscați e să vă fie luați banii înapoi. Dacă sunteți prinși, desigur. Păi dacă doar ăsta e riscul, de ce nu furi când tot ce poți pierde sunt niște bani pe care altfel, oricum, nu i-ai fi putut obține legal?

Și astfel, concluzia e că, de fapt, nu pentru Gică Popescu, Gigi Becali și fanii acestuia au fost făcute noile declarații ale lui Victor Ponta pe tema în discuție. E un calcul electoral cinic asumat. Eventualele daune de imagine (cum spuneam, adepții grațierii sunt, totuși, mai puțini decât cei care nu sunt de acord) vor fi compensate de fidelitatea baronilor și baronașilor care se simt cu musca pe căciulă și cu mâinile în buzunarul statului. Baroni și baronași care au nevoie de promisiuni și asigurări pentru a-și pune la lucru mașinăriile de vot. Să știe pentru ce o fac. Iar pentru fidelizarea acestora, Victor Ponta nu are nici cea mai mică reținere să arunce și să pună în circulație în spațiul public argumente cât se poate de nocive ideii de justiție, cum e cel legat de anularea discreționară a pedepselor infractorilor ”simpatici” (de vor ajunge în situația asta, se vor găsi destui cei care să susțină că Mazăre, Voiculescu, Ghiță ori alții sunt persoane ”simpatice”) ori cel privitor la cumpărarea libertății cu bani. Nota bene: cu bani furați.