Cristian Ghingheș

Ce vedeți în Legea „recunoștinței între generații” există deja în Codul Civil

Unul dintre subiectele-fumigenă lansate zilele acestea pe agenda publică este Legea „recunoștinței între generații”, propusă de 73 de europarlamentari, majoritatea fiind de la PSD + câțiva rătăciți de la ALDE, minorități și Pro România. Aceasta stabilește rapoprturi de întreținere reciprocă între copii și părinți, copii și bunici, copii și străbunici din aceeași familie.

Cine era cu adevărat interesat de subiect ar fi făcut o minimă verificare dincolo de articolele scrise de unii în stil panicard, accesând pagina Camerei Deputaților și observând astfel că proiectul vizează un întreg sistem de obligații: părinții să îi întrețină pe copii, bunicii pe nepoți, copiii majori pe părinți, nepoții pe bunici, copiii majori pe străbunici și așa mai departe.

Nu știu de ce lumea s-a inflamat atât de tare că ar fi vorba doar de obligația tinerilor de a avea grijă de bătrânii lor. Bătrâni, părinți și pensionari care eventual trebuie lăsați să moară – că așa înțeleg din discursul unor ultragiați ieșiți ieri la iveală.

Pentru acești ofuscați de serviciu am o veste: această prevedere există deja în legislație. O găsim în Codul Civil, la articolul 516, și se numește obligație de întreținere:

(1) Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
(2) Dispozițiile alin. (1) privind obligația de întreținere între rudele în linie dreaptă, precum și între frați și surori sunt aplicabile și în cazul adopției.
(3) Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege.

Chiar dacă legea propusă vine să expliciteze aceste obligații, eu o văd ca fiind inutilă. Există destulă jurisprudență pe acest articol din Codul Civil încât să ne dăm seama că e suficient. Singura noutate notabilă pe care o aduce inițiativa legislativă este introducerea sancțiunii, raportată la art. 305 din Codul Penal, dar inițiatorii cu siguranță s-au referit la vechiul Cod Penal, căci la actualul găsim la 305 neglijența în păstrarea informațiilor de serviciu. Așadar, ce avem noi aici? Un proiect scris cu picioarele, demn de o fumigenă a puterii. Mai grav sau cel puțim penibil e că 73 de parlamentari și sutele de persoane angajate la cabinetele lor pe bani publici nu au observat că sancțiunea face referire la un articol total anapoda din Codul Penal.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Ce vedeți în Legea „recunoștinței între generații” există deja în Codul Civil

  1. Stancu C-tin

    Trebuie introdus asistentul social pentru persoanele peste 70 ani, cu plata de buget (muget)! Generațiile mai tinere sunt captive sistemului social. Unii pot să-și piardă postul de muncă, să migreze dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta. Așa este în occident. Cei tineri au investit în profesia lor. Au și ei datorii, pot ajunge în situația să-și piardă locul de muncă, afacerea etc. Cât durează asta? O lună două, ce fac fără resurse? Le cade familia. Sunt puțin care locuiesc cu părinții, locuiesc în aceeași localitate cu ei. Etc. Sigur, apare nevoia unor taxe și impozite, dar trebuie să avem grijă de cei în vârstă. Mai trebuie extinsă rețeaua de azile. După ieșirea la pensie, chiar cei în vârstă să poată opta pentru un azil, pensia merge acolo, plus ajutorul de bătrânețe. Ar beneficia de o viață mai relaxată, cu asistență medicală. S-ar crea și locuri de muncă și generația mai tânără ar fi și ea protejată. Vremuri grele, coane Fănică!

    Reply
  2. marius

    peste cinci ani sistemul de pensii intra in colaps, nu se mai sustine, mai sintem 13 mil de locuitori in tara iar rata de fuga din Auschwitz ul asta corporatist creste, deci ne pregatim pt perioada fara pensii

    Reply
  3. Vlad Slăvoiu

    1. Proiectul acesta pare într-adevăr că se suprapune parțial peste reglementările respective din Codul Civil („parțial” deoarece el se referă exclusiv la rudele în linie dreaptă, pe când sistemul de relații din Codul Civil îi are în vedere și pe frați și surori), așa că mă întreb: sancțiunea penală prevăzută chiar este o noutate? Aș fi zis că neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzute de lege constituie deja infracțiunea de abandon de familie – deci nu-mi dau seama unde anume este noutatea.

    2. Singura „noutate” pe care am văzut-o eu în acest text este una de natură nepatrimonială: obligația de „respect” pe care, indiferent de vârstă, o are copilul față de părinții săi ar deveni o „obligație de respect și recunoștință, fără nicio condiție sau restricție”. Presupun că ea traduce legislativ viziunea inițiatorilor exprimată în expunerea de motive astfel: „Sunt tot mai numeroase cazurile de bătrâni abandonați în România, care nu invocă neapărat lipsa mijloacelor materiale de subzistență, dar care nu au mai fost vizitați de copii sau de nepoți de ani de zile. Este vorba de un nou tip de abandon de care suferă persoanele vârstnice, abandonul emoțional, temă pe care ar trebui să o abordăm nu numai din punct de vedere sociologic, ci și din punct de vedere legislativ.”

    3. Nu-mi dau seama pe ce date își bazează inițiatorii afirmația (de altfel, singura interesantă din expunerea lor de motive), dar adevărul până la capăt este că mi-a amintit de replica pe care o dă, în „Scoop”, personajul lui Woody Allen: ” Copiii: te chinui o viață să-i crești, după care, la bătrânețe, te acuză de Alzheimer și te-aruncă-ntr-un azil.” Pe de altă parte, parcă nici pe copii lui Allen nu-ți prea vine să-i învinovățești că nu-și înghit tatăl…

    4. Este, totuși, meschină reacția celor care au văzut în acest proiect doar obligațiile „tinerilor” față de „bătrâni”; bun sau rău sau inutil, el formulează obligații reciproce. În plus, chiar dacă ar fi fost obligații unilaterale, tot ar fi sunat ca dracu’ miorlăiala lor.

    Reply
    • Adrian

      „Miorlăiala” este chiar termenul potrivit. În loc de o vorbă neaoșă (apropo de presupusa temă). Respect autorului că-n loc de așa ceva a reușit un text în cuvinte (sic! decente, adică).

      (Off-topic) revine în discuție modificarea ca să zicem c-am făcut ceva. Codurile anterioare (incl. al familiei, poftim, de dată post 1940) tratau (între multe altele) chestiunea. S-au băgat la „comun”, în codul civil. Inclusiv dispozițiuni cu privire la cartea funciară, care nu se aplică nici până azi, în era sateliților de uz civil pe .. scară largă. Și mai băgăm și o oug pentru cod administrativ.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *