La o victorie

47 de parlamentari ai marii majorități USL au lipsit, s-au abținut sau au votat contra indicațiilor de partid la votul pentru Roșia Montană, contribuind decisiv la prăbușirea planului Ponta de a promova proiectul. Printre ei, Petre Roman sau Miron Mitrea din prima generație a politicii românești, oameni lucizi, care știu că moara macină încet și că într-o țară săracă și naționalistă ca a noastră este cu totul improbabil ca oricine a susținut un asemenea tun la adresa interesului național să nu dea socoteală într-o bună zi. Un caz interesant este Vlad Nistor, nu demult editorialist al firmei de publicitate a lui Dan Andronic (posesoare a cotidianului Evenimentul Zilei), sponsorizată din greu de Gold. Contestat de studenții din Universitatea din București în chiar această săptămînă, profesorul Nistor, un susținător al proiectului Gold în trecut, a făcut gestul înțelept de a se abține de la vot, fiind în fond în conflict de interese. În altă categorie intră oameni ca Alina Gorghiu, care încearcă demult să își construiască o reputație gen Mona Muscă, pe care ar fi pierdut-o complet cu această ocazie și care a votat pe față contra. Un grup de deputați ai Partidului Conservator, de genul Dinu Giurescu sau Maria Grapini, a votat și el contra proiectului și a poziției familiei Voiculescu (mare încasatoare de bani de publicitate de la RMGC), diminuînd și mai mult votul USL. La opoziție, lucrurile au fost amestecate, unii au votat din conștiință, alții din oportunism, contrazicîndu-și chiar declarații recente. Dar nu contează: e normal opoziției să îi pese de reputație mai mult decît puterii. Ce e esențial aici este că presiunea opiniei publice a reușit, contra unei majorități de două treimi, să cîștige partida contra Gold, și contra majorității presei – Rise Project a publicat lista pe 2013 a presei sponsorizată de Gold- ar fi bine dl Vâlcov să publice toată lista, integral, că Hotnews, de exemplu, lipsește de pe asta deși are în fiecare săptămînă reclame, și poate mai lipsesc și alții. Nu e ușor să pui presiune parlamentar cu parlamentar (că așa s-a cîștigat de fapt, Ponta și Antonescu nu au dat înapoi, au jucat good cop-bad cop și au dat ordin să se voteze pentru) atunci cînd nu ai presa de partea ta, doar cu liste negre electronice și cu Facebook și cu demonstrații la care vin mii, nu sute de mii de oameni. Dar chiar cei care nu au ieșit la demonstrații au început să înțeleagă despre ce e vorba. Personal, m-am lămurit cînd am văzut cum șeful consiliului județean cu pricina, un pedelist susținător notoriu a dat brusc înapoi după ce i-am enumerat pe lista neagră posibilele vulnerabilități legale. Nu aveam ce face altceva. Fără supraveghere atentă din partea opiniei publice, urmată de mobilizare civică în stradă pentru a arăta că listele negre sînt citite de cineva nu ajungem nicăieri.

Dar e asta o noutate așa de mare? Credeți-mă pe cuvînt, sau pe patalamaua de profesor de democrație eliberată de Senatul Berlinului și Ministerul educației german, există o literatură empirică enormă care susține deja acest lucru. Democrația fără participare e o vorbă goală. Fără cetățenii care se asociază să își apere proprietățile, mediul, veniturile și viața personală democrația devine ca acele mașini de vot din secolul XIX american, la care activiștii cu bîte și sticle de whisky înrolau pe emigranții de abia debarcați în partidele lor și le găseau adăpost o noapte pentru un vot. Sau în care legislatorii statului Georgia cumpărau teren ieftin (pericol de indieni) ca după aceea să dea un decret să trimită acolo armata, făcîndu-l brusc colonizabil și deci de mare valoare. Da, America, prima democrație a lumii a început ca foarte coruptă, și au fost necesare o enormă mobilizare civică pe parcursul multor generații pentru a o face să evolueze. Nu poți să te mărginești la a controla odată la patru ani clasa politică, că te alegi cu un cartel de profitori. E muncă pînă la o democrație de calitate.

În fond, teama noastră de descentralizare, mai ales în domenii vulnerabile ca mediul și monumentele istorice, unde sensibilitatea unui popor trăind mereu la limita supraviețuirii nu e prea mare, provine mai ales din teama că abuzurile se vor muta la acel nivel unde nu este societate civilă deloc. Pentru că altfel sună absurd, nu-i așa, dl. Dragnea promovează democrația locală și noi nu-l lăsăm. În fond, baronii locali, fie președinți de consilii județene, fie primari, sînt aleși prin celebrul uninominal pur și taman pe ei îi bănuim cel mai tare. De ce? Au fost votați, unii cu peste 50 la sută. Dacă se va ridica vreodată o clasă politică mai evoluată, de acolo va veni, de la oameni care au învățat să trateze pe votanți ca pe consumatori și au ridicat calitatea produsului lor, serviciul public. Cum se face că dl. Dragnea e gata să le dea frîu liber, și taman societatea civilă, aia bazată în București și încă trei orașe, protestează? Răspunsul stă de fapt în moștenirea centralizării României, în faptul că pînă și înainte de UE oamenii activi și bine pregătiți fugeau din provincie în capitală (maxim, capitala de regiune istorică, dar de fapt București), iar azi pleacă direct în UE, lăsînd un vid civic în satele și orașele mici și mijlocii. De asta ne temem. Că nu sînt multe locuri, ca la Băiculești, unde s-au întors din străinătate cu ceva cheag oameni buni care încep să organizeze comunitatea și să o învețe să se apere de elita de pradă locală.

Dar Roșia Montană, dar Pungeștiul? Da, acolo vedem în sfîrșit mobilizare locală. Cu un pic de ajutor de la ONG-uri din marile orașe, dar locală. Dar cred că nu vă dați seama că acolo situația era dramatică, nu vorbim de o mită luată de primar sau un contract de stat dat unei rude, ci de exproprierea oamenilor, în forme diferite, dar tot expropriere se cheamă, oamenii sînt în pericol existențial, de aici mobilizarea. Și fiindcă românul e ignorant după 20 de ani asupra drepturilor sale, lăsați-mă să explic clar de ce la Pungești societatea are dreptul să se apere, că bătălia nu e pentru independența energetică a României, în sine un concept care ar trebui discutat, și nu e, ci pentru călcarea în picioare a drepturilor de proprietate a unor oameni, ale căror case și terenuri sînt puse la risc de o operație privată care nu e capabilă să limiteze riscul pe propriul ei teren, și acela dubios căpătat, prin natura specifică a acestei intervenții. Care e regula în asemenea situații, că Chrevon nu e prima companie care produce o ”externalitate”, adică un efect negativ asupra altora? Clasic, statul intervine să protejeze pe cei afectați, e situația numărul unu de eșec a pieței care justifică intervenția statului. Dar ce e hilar și revoltător la noi este că statul intervine invers, de partea celor care produc riscul pentru alții! Vedeți, să nu se supere băieții de stînga pe mine, de asta predau eu două săptămîni eșecul pieței și tot restul semestrului eșecul statului la politici publice, că piața nu protejează proprietatea oamenilor, statul trebuie să o facă, statul e vinovat, nici o piață nu funcționează cînd ai un asemenea stat capturat de interesele unor grupuri private. Cum se rezolvă asemenea probleme de obicei? Foarte simplu: cine produce riscul plătește într-o formă sau alta. Știind ce sărac este Pungeștiul, că eu cunosc județul Vaslui binișor, nu din filme, mă miră că nu a putut fi tot cumpărat pe nimica toată, ca să accepte să le crape pe viitor pereții la case și să rămînă fără apă (la ora cînd scriu peste 90 de orașe din statul New York au interzis procedeul numit fracking pri
n voturi ale consiliilor locale, printre ele New York, Albany si Buffalo). În fond, așa s-a întîmplat la Roșia Montană, salvată in extremis prin mobilizarea publicului pe o arie mult mai mare (cum era și riscul unei deversări de cianură), că de fapt acolo la referendumul local cîștigaseră cei pro-exploatare, noroc că nu a fost cvorum! Deduc că la Pungești, sat și mai sărac, Chevron a crezut că poate face totul prin cîrdășie cu autoritatea locală și nu mai are de ce cheltui pe săteni nici o sumă minoră, măcar să semneze cu fiecare că le repară fisurile dacă apar (în Anglia, guvernul plănuiește să ofere o sută de mii de lire pe puț de fracking comunității locale, și o cotă parte din profituri). La noi însă, cu mîna statului, triumfă capitalismul în care unii proprietari sînt mai egali decît alții, în aplauzele unei prese care numai liberă nu se mai poate numi- dacă mi-ați fi spus în 1987, cînd ne-au interzis revista și nu știam cum să o scoatem la capăt cu cenzura, că o să citim în presa vreodată liberă elogii ale jandarmilor bătăuși demne de gazeta Ministerului de Interne, ProPatria (mai apare? Era foarte populară prin anii optzeci) aș fi crezut că sînt într-un film gruzin de umor negru, cum numai sub comunism se făceau.

Oricum ar fi, demonstrația că participarea funcționează s-a făcut cu succes, chit că mai sînt multe subiecte unde e nevoie de mobilizare civică. Dar toate la vremea lor. Aș medita mai degrabă la separarea apelor, radicală în această toamnă, între cine e de partea drepturilor oamenilor și cine e cu mafia și cu ”organele” trase de sfori de factorul politic. Am trimis mesaje de felicitare la mulți prieteni în seara de marți, dar numărul de cunoscuți din politică, presă, lumea intelectuală care nu merită decît să le arătăm obrazul la finele acestei epopei e mult mai mare.



Recomandări

27 thoughts on “La o victorie

  1. Mugur Rus

    Doamna Pippidi,

    De ce sunteti asa de tacuta cand politicienii USL is fac legi speciale pentru ei? De ce nu ati spus nimic despre modificarile la codul penal si legea amnistiei, amandoua cu dedicatie pentru infractori dovediti?

    Reply
  2. alinaMP

    De ce nu ati spus dvs nimic 20 de ani cind eu ma luptam cu ei? Poate pentru ca azi situatia nu e asa simpla cum va pare dvs care nu va pricepeti si va trebui sa explic mai in detaliu cum e fata de cum ar trebui sa fie? Inteleg ca nu sinteti unul dintre noi si va multumesc ca ne-ati vizitat pentru utlima oara- daca nu aveti incredere in noi e inutil sa mai calcati pe aici.

    Reply
  3. interesant, ceata din nou

    Se pare ca in Romania politicieni cu constiinta nu vom avea veci pururi. Greu au si alte state, unii considerand ca ei apar doar imediat dupa razboaie, apoi toti isi urmaresc interesul propriu. Asa ca singura sansa e de a avea politicieni care se tem de justitie, pentru ca asa vor evita sa faca macar marile abuzuri. In situatia actuala, cu superimunitatea si linistea iliesciana asupra carora sigur vor concorda in curand, victoria de la Pungesti va in curand doar o ceata care a acoperit victoria lor viitoare peste tot, Pungestiul inclus.

    Reply
  4. Mugur Rus

    Fie ca situatia e simpla sau complicata, legi care decriminalizeaza infractiuni de care politicienii se fac vinovati, infractiuni pedepsite in Europa de vest nu pot decat sa distruga o societate democratica.

    Am urmarit articolele dvs si va admir in ceea ce faceti dar mi se pare ca ignorati anumite evenimente care sunt mult mai importante pentru Romania decat Rosia Montana.

    Reply
  5. berenger

    o victorie… care nu poate limita, din pacate, efectele unei infrangeri mult mai mari. problema majora in cazul rmgc e abuzul puterii, or acesta devine de neoprit de vreme ce parlamentarii devin intangibili

    Reply
  6. Mihai D. Popescu

    “alinaMP 2013-12-11
    De ce nu ati spus dvs nimic 20 de ani cind eu ma luptam cu ei? Poate pentru ca azi situatia nu e asa simpla cum va pare dvs care nu va pricepeti si va trebui sa explic mai in detaliu cum e fata de cum ar trebui sa fie? Inteleg ca nu sinteti unul dintre noi si va multumesc ca ne-ati vizitat pentru utlima oara- daca nu aveti incredere in noi e inutil sa mai calcati pe aici.” …
    Poate că omul de mai sus are doar douzeci de ani (şi ceva)… Răspunsul dvs. nu explică de ce aşi renunţat (după 20 de ani) să vă luptaţi cu “ei”… Patheticalities…

    Reply
  7. M

    Dna Mungiu,
    V-as fi recunoscatoare daca ati explica de ce situatia nu e simpla, in special considerand faptul ca manipularea din presa e aiuritoare (pentru mine cel putin). Va multumesc.

    Reply
  8. Petre Opris

    Apropo de recrutarea unor membri de partid in SUA si Romania şi cadourile oferite acestora pentru un simplu vot.
    Sedinta din 6 decembrie 1949 a Secretariatului C.C. al P.M.R. (extras):
    „Tov. [Gheorghe] Gheorghiu[-Dej]: Mi se pare ca una din cele mai grosolane greseli pe care le-am facut este aceea pe care tovarasul Moghioros a adus-o in discutie, si anume felul cum am recrutat membrii de partid. Nu este vorba de a nu deschide portile partidului. A fost just ca s-au deschis portile partidului? Da. Dar cum? Cine a venit in partid? Cum s-a procedat ca am ajuns la intrecere? Au fost inscrisi oameni in partid care s-au dus sa se inscrie pentru malai etc.
    Nu se poate ca dusmanul sa nu se fi folosit de aceasta atitudine destrabalata in ce priveste primirea membrilor de partid”.
    Sursa: Stenogramele sedintelor Biroului Politic si ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. – 1949, vol. II, Arhivele Nationale ale Romaniei, Bucuresti, 2003, p. 599.

    Reply
  9. silviuIN

    Faceti un partid cu Moise Guran, Macovei si toti cei in care aveti incredere. Ati fi singurul newcomer de pe scena politica romaneasca in care putem avea incredere. Noua Republica, F9, Miscarea Populara nu reprezinta alternative viabile.

    Reply
  10. George

    Excelent articol.
    O singura observatie :-) : revista MI din anii 80 se numea “Pentru patrie” (nu “ProPatria”)

    Reply
  11. GigelM

    Postacul basist care semneaza cind Rus, cind Popescu pe aici nu prinde esentialul, si anume ca nu ne spune el cind sa ne luptam cu puterea si cind nu, ne luam dupa oameni credibili ca dna Mungiu….

    Reply
  12. alinaMP

    @Berenger. legile exista ca sa rezolve situatii, asta cu Rosia Montana era situatia cea mai grea. Mobilizarea, acum ca functioneaza, se va folosi si la alte situatii, tb insa sa fie clare si neambigue, ca nu se mobilizeaza lumea la orice percepe sa e folosit politic. Asa ca sa nu ne emotionam cu legea lobbyul, bine ca am infrint cel mai puternic lobby, conteaza faptele. Eu am prin n modificari d elegi, inclusiv a ANI si CNSAS, si o sa mai prin zeci, pricepeti odata ca Parlamentul il vor curata votantii, nu procurorii, degeaba ii bagi in puscarie daca lumea tot ii alege.

    Reply
  13. PAFI

    Sunt de acord ca parlamentul trebuie sa-l curate alegatorii. Dar in conditiile in care justitia nu va functiona, ma tem ca oamenii nu vor mai iesi deloc la vot, lipsiti de incredere ca ceva se mai poate schimba.

    Reply
  14. Octavian

    Multumesc mult dna AMP! Respect! Mesajul dvs pentru berenger m-a luminat instant. De cateva zile ma tot enervez cand ma uit la tv si la ce se intampla in politica. E minunat modul in care expuneti prioritatile noastre acum si care sunt realizarile importante judecate pe temen lung. Asa este parlamentarii vor fi curatasti de alegatori nu de procurori. trebuie ca alegatorii sa inteleaga si ei / noi.

    Reply
  15. cornel

    Milioane de cetateni ro., nu numai ca nu se regasesc in NICIUNUL de partide, dar realizeaza ca nici unul nu corespunde la cote minimale de moralitate si profesonalism autentic. 2014 este anul in care vor avea loc, cel putin doua randuri de alegeri, cred ca gasirea unor simboluri, pe buletinele de vot, si in afara sectiilor de vot (pe autoturisme, locuinte, obiectele de imbracaminte) in ziua votului, va fi un semnal cantitativ. Ma gandeam la ceva de tipul ,,anonymous,, deci ceva foarte accesibil, simplu, fara costuri. Cred ca se impune actiunea si prin mijloace neconventionale, care sa poata reflecta starea acestei natiuni.

    Reply
  16. DanBruma

    @berneger: si ce propunere aveti pentru a impiedica asta? E clar ca doar cetateanul la locul lui de munca si de locuinta poate fi jandarmul democratiei. Daca acest cetatean da spaga sau primeste spaga sau nu plateste impozitele sau voteaza dupa cum e manipulat sau nu-si manifesta nemultumirea iesind in strada sau nu se asociaza cu altii pentru o cauza atunci nu poti avea un Parlament cu P mare.

    Reply
  17. Cristi

    De acord cu tot ce scrie in articol, inclusiv cu comentariile AMP. Intrebarea in acest moment este: ce urmeaza sa facem? Si ma refer la subiectul fierbinte Martea Neagra, scoaterea clasei politice de sub incidenta legii penale, o miscare ce se vadeste a fi o veritabila “asociere in vederea comiterii de fractiuni”. Ce-i de facut aici? Merita abordata probelma? Daca nu, de ce? Daca da, cum?

    Reply
  18. aura

    Cum sa curete votantii parlamentul daca legea electorala e o loterie? cum sa curete votantii parlamentul daca partidele sint niste caste inchise a caror oferta electorala o concureaza pe cea a puscariilor?

    Reply
  19. sandu

    @alinaMP Parlamentul il vor curata in primul rand votantii si pe planul doi procurorii. Insa ce te faci cand ai votanti lipsiti de educatie civica, fara elite de calitate? Mediul rural si anumite zone urbane vor trimite in continuare in Parlament oameni de proasta calitate. Activistii civici, trebuie sa coboare intre oameni si sa faca educatie, educatia este cheia cum spunea si raposatul Nicolae Gheorghe. Altfel si la anul si peste 3 ani vom vedea cum o pseudo-elita locala, reprezentata de primarul din comuna si cativa acoliti incoloneaza oamenii la vot.

    Reply
  20. Mugur Rus

    Crearea unei clase de oameni care nu pot fi pedepsiti pentru infractiunile lor e un hazard moral. Va genera scarba si dezamagire in populatie, va urma probabil un alt val de emigrare.

    Idea ca votantii curata politicienii e utopica si nu are efect asupra functionarilor publici care nu sunt alesi.

    Democratiile occidentale au coruptie mica si nivelul de trai ridicat in mare parte datorita acestor legi care incrimineaza coruptia.

    Reply
  21. bogdan vladimir

    Stimată doamnă, aveţi dreptate în ceea ce afirmaţi prin acest articol. Ei şi… ce le pasă stăpânilor? Dumnealor îi dau înainte cu cele 7,4 milioane, cu Antena 3 şi restul mizeriilor.
    Dumneavoastră, care nu v-aţi epuizat toată credibilitatea atunci când aţi comis imprudenţa de a-l crede pe Ponta şi a scrie în favoarea puterii sale, aveţi datoria să puneţi în mişcare (desigur, împreună cu alţii) mecanismul de conştientizare a mulţimii – şi, în primul rând a ţăranilor – despre ceea ce pregătesc pungaşii de parlamentari prin legea exproprierilor de utilitate publică. Abia atunci s-ar putea schimba ceva la vot.

    Reply
  22. berenger

    @DanBruma: autoarea, dincolo de faptul ca se contrazice in doua propozitii ale aceleasi fraze, considera si ca actiunile votantilor le-ar exclude pe cele ale procurorilor, or sunt doua lucruri total diferite, dar complementare. si votantii, si procurorii pot curata parlamentul. pana una alta procurorii au dovedit ca chiar reusesc asta. daca ne bazam doar pe votanti, asteptarile s-ar putea sa fie dezamagitoare, doar prin simplul fapt ca si patru ani e perioada foarte lunga de timp. de aceasta, decalarea alegerilor, posibilitatea demiterii prin referendum local al parlamentarilor, vot alb, care daca e majoritar opreste candidaturile celor invinsi de el, si multe altele sunt tot atatea posibilitati ca si votantii sa conteze.

    Reply
  23. alinaMP

    @M si altii
    Nu va mai panicati, oameni buni, ca nu ramin parlamemntarii in vid legislativ, nu am timp acuma sa explic cum a cu public officials si civil servants si care e idiiotul la orginea acesti erori de care se folosesc acuma astia, dar nu o sa le iasa lor cum vor, nu va temeti. Azi zbor la Bucuresti si evaluam daca trebuie sa iesim in strada sau nu. Pararea mea e rezolvam fara.Luni sint la BXL, Asta in eventualitatea ca nu sinteti postaci. daca sinteti, luati-i din strada pe Tomac si compania ca sa putem iesi noi.

    Reply
  24. DanBruma

    @berenger: ceea ce spuneti se poate face prin noi legi iar legile sint facute de parlamentari. Asa ca vedeti cum intrati in cerc vicios.

    Reply
  25. berenger

    @ danbruma, stii cliseul ala din filmele americane: `suna-ti congresmenul!`. ar fi cazul sa incepem sa facem si noi asa ceva.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *