Mihai Goțiu

La mare se poartă ”poza cu maimuța”. La Roșia Montană, ”poza cu Demisia”. Jurnal de FânFest (1). Galerie FOTO

Am ajuns la Roșia Montană pe lună plină. Trecut de miezul nopții, în curte la Eugen, în fundal se vorbește în engleză. Sunt prea obosit pentru a mai trage cu urechea. Am intrat în întârziere încă de la plecarea de la București (da, am fost prins în blocajul de la Cotroceni, cu mitingul de duminică seara pentru Antena 3 – dar despre asta am scris deja aici). Le-am mai făcut în ciudă pritenilor, pe Facebook, dar nu chiar tuturor, pentru că unii deja se aflau în corturi ori pe la casele localnicilor.

Dimineața am numărat corturile. Sunt în jur de 20 doar în curte la Eugen. Nu apuc să vorbesc prea multe cu el – se luptă să desfunde centrala de la pensiunea care e și ea plină. Iar apoi se grăbește pe deal, să strângă fânul de la Redută, că seara e deja primul concert.

În piață, prima surpriză (mă rog aflasem de intenție asta încă de acum două săptămâni) : Primăria a demarat lucrările de reamenajare doar cu câteva zile mai devreme. Așa, să fie șantier taman în mijlocul festivalului. Dar ”isprava” asta stârnește cel mult zâmbete. Pentru că bucuria reîntâlnirilor nu poate fi umbrită (mai ales că soarele nu lasă loc de așa ceva – în câteva ore brațele sunt deja roșii). Cel mai consistent grup din diaspora e de la Paris: Otilia, Ana, Vali, Bogdan, Sorana, Edor și alții cu Sauvons Rosia Montana pe tricouri. Cei mai mulți stau la Petri, Sorana și Edor pe vârful Cornei, la Iustian, unde ajungi doar pe cal sau pe jos, dar odată ajunși sus priveliștea merită tot efortul (n-am urcat încă, dar am fost acolo). Pe Oana nici nu o mai pot pune la socoteală că ar fi de la Londra, deja s-a ”localizat” în Roșia. Viena aflu că întârzie – n-au mai prins loc la autocar – Lili ajunge mâine (marți), Flavia îmi lasă mesaj că miercuri (o să piardă Turul Corupției). De la Berlin (via Cluj), căutând o șapcă împotriva soarelui (îi împrumut una de-a mea), dau peste Steph. Roșia Montană i-a dus lipsa în ultimii ani (de la fața locului, că altfel, a fost mereu aproape). O întreb când va fi dezbaterea pe TTIP. Zâmbește. Încă nu e stabilit. Nu intru întru totul în program. Sunt multe lucruri de povestit, chiar și pe fugă. La Casa Parohială, Ale e aplecată peste niște planșe: nu au ieșit prea bine la plotare și trebuie subliniate anumite lucruri pentru expoziția ARA. În curte se vopsesc uși. Cu Ștefan rămâne stabilit să discutăm mai liniștiți la cină, la o ciorbă de fasole și o tocăniță la care ne-a invitat Sorin. Dar nu mai ajunge. Ne-am întâlnit, tot pe fugă, la Recepția de la Eugen (da, de la ediția din acest an există și o recepție – de unde și scriu acum, centrul de presă se deschide doar mâine).

Fac o vizită în viteză și la Redută. Îmi taie calea Eugen, care conduce un mic monstruleț – un tractor cu o cupă de excavator instalată în față și cu remorca încărcată cu fân (sper să-l prind și cu un aparat foto la mine zilele următoare). La Redută, Lounge-ul e încă în lucru. Singurii care și-au ocupat zona sunt copiii, într-o mică scenetă cu Bufnița cea Înțeleaptă. Pe scenă e sound-check, comercianții descarcă frigiderele și butoaiele cu bere (o să mă reîntorc la Redută imediat ce termin textul ăsta – dar despre ce a fost acolo o să vă povestesc mâine).

Nu apuc însă să pun punct, că mă sună Sorana – cică la televizor Iohannis vorbește despre accidentul de la barajul din Canada și promite că așa ceva nu se va întâmpla în România – e semn că Iohannis citește România Curată, că în prea multe alte locuri din presa autohtonă nu prea avea de unde să afle despre dezastru (vezi imaginile video aici). Într-un fel, asta explică și virulența cu care am fost atacat în ultimele zile de către un grup organizat de colegi de breaslă. Habar nu am dacă cei de la companie mai au încă un fond de rezervă pentru presă ori e în contul sumelor plătite în ultimii ani. Cert e că-i doare că subiectul nu a putut fi ascuns (numărul de afișări pe România Curată s-a apropiat de 300.000).

Deocamdată însă, mă grăbesc să pun punct și virgulă. Mă așteaptă programul de seară/nopate (chiar dacă voi veți citi textul dimineață). Iar mâine (marți), Turul Corupției.

VA CONTINUA

Oamenii din Roșia Montană nu vor decât să muncească. La FânFest…

decat sa munceasca la fanfest

Ăsta e un instantaneu care face deliciul tuturor turiștilor

rmgc gunoi

”Mass media mincinoase – popor ignorant – politicieni corupți”. Ar mai fi de adăugat ceva?

presa politicieni

Priviți cu atenție primul baner. Care e peștele mare și care peștele cel mic?

pestele mic si pestele mare

Jandarmii sunt cu noi. Nu e o nicio glumă: am mai spus-o și cu alte ocazii – nu există nicio legătură între jandarmii din Alba și cei din București. E doar o coincidență de nume

jandarmii sunt cu noi

La Info Point, atât cât am fost prin zonă, astăzi s-a vorbit mai mult în engleză, franceză și spaniolă

info point

Forumul social începe marți. Asta e doar ambianța

expozitie in pregatire

La mare se poartă ”poza cu maimuța”. La Roșia Montană e ”poza cu demisia”. Echipa România Curată poate depune mărturie ;)

demisia 2

În înserare, de pază la corturi rămâne Moima. Ceilalți se pregătesc să urce la Redută 

moima

Foto: Andreea Petruț și Luca Avădani


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *