La Iași, din 2003 încoace, Primăria se lasă moștenire…

Mai întâi, a fost întunericeala odioasei și sinistrei dictaturi. Atunci, primarii erau mai întâi numiți de partid și abia după aceea aleși de popor. Dar întunericul a căzut și au răsărit zorii democrației. Mai întâi firavi, pulsând cumva prin negură, așa că ne-am bucurat vreun an de niște primari de tranziție, unii de o săptămână, alții de câteva luni, până în primăvara lui 1992, când s-au petrecut primele alegeri locale – și județene – din țărișoară de după eliberarea din decembrie 1989. Ultimul dintre aceștia, regretatul Emil Alexandrescu, de la FSN, cu un mandat provizoriu de circa un an, a câștigat primele alegeri locale libere. La mare concurență cu distinsul profesor Mandache Leucov, candidat din partea nou apărutului Partid al Alianței Civice. Oricare dintre aceștia ar fi fost un primar excelent pentru Iași, dar n-a fost să fie! La puțină vreme după victorie EA avea să fie răpus de un atac cerebral, poate de cord.

simiradCum profesorul Leucov n-a mai dorit să candideze la alegerile anticipate convocate în iunie 1992, pe motivul lesne de înțeles că ar fi văzut chipul celui plecat alături de afișele sale pe panourile electorale, cum se întâmplase în iarnă, PAC a promovat candidatura lui Constantin Simirad, răpit din intimitatea stelelor de la Observatorul astronomic. I-a promovat candidatura în concursul intern al Convenției Democratice, pe care l-a câștigat clar – am făcut parte din juriul independent și știu cum a mers lucrurile! -, apoi laolaltă cu colegii din CDR, Alianța Civică și alte grupuri cetățenești, în campania electorală. A câștigat detașat, cu 60% din voturi în cel de-al doilea tur. Și atunci s-a și terminat cu alegerile normale la localele de aici. Cum am fost colegi de alianță, apoi de partid, cum i-am condus două campaniei electorale victorioase, știu foarte bine că Simirad era candidatul ideal, cu care nu ai cum să pierzi dacă îi foloseai calitățile și reușeai să-i maschezi defectele. Toți politicienii sunt demagogi, în diverse grade, doar că la unii demagogia e un fel de cămașă, pe care o îmbracă la nevoie, la alții, cu e Simirad, Băsescu și puțini alții, demagogia e pielea. Îmi amintesc că, pe vremea când mai eram în politică și în relații, stăteam de vorbă cu el normal, dar dacă apărea un microfon sau o cameră de luat vederi, trecea automat pe accentul moldovenesc… Deci, cu Simirad, nu puteai pierde alegerile, marile probleme apăreau însă după ce le câștigai! Pe cât de bun candidat era, pe atât de ineficient era ca șef de instituție, indiferent că a fost de trei ori Primăria și o dată președinția Consiliului Județean!

În 1996, la fuziunea PAC – PNL, a fost dintre cei care nu au marșat, a inventat comicăria aia politică poreclită Partidul Moldovenilor, cu care recâștigat postul, după ce în 2000, a negociat dimineața cu PNL și seara cu CDR! PSDR s-a pus pe capul lui imediat după alegeri, avea poziții de putere, avea Consiliul Județean. Din pricina lui, nu mai câștigase la Iași din februarie 1992! Până la urmă, cu biciul și zăhărelul, l-au racolat. Dar le stătea ca un dinte, mai ales liderului județean, senatorul Ion Solcanu. Așa că, în toamna lui 2003, l-au exilat pe Simirad ambasador în Cuba. După ce îl făcuseră pe Nichita din consilier local vice-primar, astfel încât să devină instant primar interimar.

gheorghe-nichitaDeci primarul interimar Nichita a fost zămislit de cuplul diabolico-comic Solcanu – Simirad, primind de la cel de-al doilea Primăria Iași drept moștenire! După aceea, înțelepciunea politică proverbială și spiritul civic fără egal l-au reconfirmat în post de trei ori – 2004, 2008, 2012… Până la urmă, ce nu s-au priceput alegătorii ieșeni, să scape de bestia care până și genitorilor săi le-a tras-o, când s-a văzut cu sacii în căruță, a izbutit DNA, care însă nu l-a exilat în diplomație, cum visa când îl bântuia delirul de mărire, cum se visa și guvernator al Modovei, ci pur și simplu l-a priponit unde de mult îi era locul. Bun, dar scenariul s-a repetat! Simirad la adus pe Chirică director în Primărie, de la o firmă cu care instituția lucra, iar Nichita l-a pus pe lista de consilieri locali PSD, luându-l și de slugă poreclită viceprimar. Bun, Nichita la pârnaie, iată-l pe Chirica Om Sucit primar interimar! Și, iarăși, prin înțelepciunea politică și spiritul civic invincibile ale ieșenilor, îl vedem reconfirmat. Prima oară. Acum, lămurit cum sunt cu înțelepciunea politică și spiritul civic locale, sper ca DNA să fie ceva mai rapid, până ce catastrofa nu devine ireparabilă…

Cum s-ar spune Simirad e tătânele lui Nichita și bunicul lui Chirica. Care e diferența dintre cei trei? Simirad, cu calitățile sale, mari, și defectele sale, prea multe, era o personalitate accentuată, plină de forță, urmașii, din păcate, sunt niște oameni slabi, lipsiți de personalitate. Când deraiază, ceea ce pare inevitabil, o iau fie către pușcărie, fie către celălat loc numit de poet în versurile sale!

mihai-chirica

 

sursa: antoneseiliviu.wordpress.com


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *