Dollores Benezic

La ce nu folosește cardul de sănătate

Legătura dintre cardul de sănătate și tatăl lui Ștefan cel Mare – o investiție de 40 de milioane de euro care, deocamdată, nu duce nicăieri.

Am ajuns azi la medicul de familie și, printre altele, mi-am „inițiat” și cardul de sănătate pe care-l primisem de câteva luni. Ca tot românul informat după ureche, aveam impresia că odată introdus cardul ăla în aparatul medicului se va deschide ca prin minune un fișier cu toate bolile mele, trecute, prezente și viitoare, toate tratamentele, analizele, opțiunile sau aventurile mele medicale, iar un ochi terorist va sta la pândă ca să-mi fure datele astea. Pentru o informare completă trebuie să menționez că medicul meu, un tip tânăr (de vârsta mea, deci tânăr :P), are deja de ani buni fișele pacienților lui computerizate.

Doctorul m-a privit zâmbind, ca și când i-aș fi cerut să mă joc cu unul dintre animăluțele aliniate pe biroul lui (pentru pacienții minori), și mi-ar fi dat voie spunându-mi „poftim, dar știi că e de pluș, nu?”. Cam așa și cu cardul. Judecând după calmul amuzat cu care a tratat toate mirările mele mi-am dat seama că răspunsese deja la toate întrebările astea, de multe ori în ultimele două luni.

– V-ați gândit la un PIN format din patru cifre?

– Nu…

– Puteți să puneți cum pune toată lumea… anul nașterii.

– Păi nu contează?

– Nu prea, că oricum cardul stă la dumneavoastră, deci nu are cine să-l folosească neautorizat.

Apoi ajungem la informațiile de pe el:

– Și ce treceți pe el?

– Nimic. Asta e o chestie pe care nu o înțeleg pacienții. Pe card nu e nimic.  Sau oricum nimic care să conteze.

– Cum așa, de ce s-au scandalizat oamenii ăia că e lucrul dracului, că or să ne fure organele…

– Nici măcar asta cu donarea de organe nu se poate bifa, deși există rubrică.

– De ce nu?

– Doriți să fiți donator de organe în caz că… ?

– Da

– Dacă încercăm să bifăm asta apare mesajul că nu este valabil decât cu declarație notarială.

– Păi de ce mai e nevoie să merg la notar dacă eu declar în fața dumneavoastră că sunt de acord?

– Oricum ar fi inutil și cu declarație și fără. Punem cazul că sunteți victima unui accident și nu sunteți conștientă. Declarația notarială oricum nu o purtați tot timpul la dumneavoastră. Iar cardul, chiar dacă-l purtați nu va ști nimeni ce cod PIN aveți, deci chiar dacă ar avea informațiile astea pe el ar fi inutil. Tot la mâna rudelor ajungem pentru această decizie

– La fel și cu grupa sanguină?

– La fel. Noroc că medicina a evoluat suficient ca să poată fi determinată grupa sanguină în câteva secunde, dar dacă vreți putem să trecem aici grupa sanguină…

– În concluzie la ce e bun cardul?

– Pentru verificarea medicilor care fac măgării. Pentru pacient nu aduce niciun beneficiu. Până acum noi puteam să susținem într-o lună că l-am văzut și pe tata lui Ștefan cel Mare. Că nu putea casa de asigurări să ne verifice câți pacienți am văzut. Decât prin sondaj, aleatoriu… să fi avut numărul de telefon al tatălui lui Ștefan cel Mare… practic imposibil. De acum, dacă nu introducem cardul tatălui lui Ștefan cel Mare în aparat, el nu apare în sistem, deci casa nu ne mai crede că l-am văzut și consultat.

Am introdus, totuși, ceva pe cardul de sănătate: numele a două persoane de contact „în caz de ceva” și numerele lor de telefon. Dificilă alegere pentru mine… Și oricum, dacă nu știe nimeni PIN-ul cardului cum ajunge la numerele acelor persoane ca să le anunțe că… ceva?

Pentru o investiție de 40 de milioane de euro cardul de sănătate e cam ca o autostradă care nu duce nicăieri. Bine măcar că nu trebuie să plătim și taxa de autostradă. Medicul de familie m-a asigurat că „nici bani nu conține cardul, că m-a întrebat o pacientă: ce facem acum, domnul doctor, de fiecare dată când venim la dumnavoastră trebuie să punem niște bani pe card și scoateți dumneavoastră puțin câte puțin din ei?”.

 

sursa: dollo.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

38 thoughts on “La ce nu folosește cardul de sănătate

  1. George Petrineanu

    „Pentru pacient nu aduce niciun beneficiu.”
    Nu e chiar asa, ci mai rau. In timp ce in Suedia accesezi saitul Agentiei de sanatate si apasind pe buton primesti acasa prin posta cardul de sanatate valabil pe 5 (cinci!) ani, fara sa trebuiasca sa prezinti nicio dovada, sa stai la doua ghisee sa platesti asigurarea de sanatate (nu se accepta sa platesti in avans). Poti sa apesi pe buton in fiecare zi daca vrei.
    Nici pe cardul de sanatate suedez „nu e nimic” dar macar nu ne mai chinuie cu el dupa cum am scris mai sus.

    Relatia cu functionariiromâni este cea a jucatorului dintr-un cazinou. Joci, pierzi sau cistigi uneori, dar ei nu pierd niciodata.

    Nu e asa ca sint un fraier si nu (ma) pricep (la) nimic? Inca astept sa ma lumineze cineva.

    Reply
    • Dana

      va rog explicati-mi – care ar fi problemele cu functionarii? in afara de faptul ca lucreaza pe un soft (numit SIUI care este, calitativ vorbind, invers proportional cu pretul de achizitie si al mentenantei) care functioneaza prost si trebuie sa raspunda unui numar de 2 sau de 3 ori mai mare de persoane decit ar face-o – intr-o lume civilizata – un functionar din vest (adica, din Germania, Franta …)

      Reply
  2. Albert

    Oricât de tânăr ar fi un medic, nu e garantat că a fost la vreun training de securitatea datelor, 101, nici că e autodidact în domeniu și nici că, în cazul în care le-ar fi studiat într-un fel sau altul, i-ar fi înțeles conceptele de bază și ar fi competent să emită judecăți. Așa că îmi permit să-l contrazic în anumite aspecte.
    – ” Puteți să puneți cum pune toată lumea… anul nașterii. (…) Nu [contează], că oricum cardul stă la dumneavoastră, deci nu are cine să-l folosească neautorizat.”
    Nu contează dacă acel card conține efectiv date sau e doar un token de acces la date. Securitatea datelor asociate cardului se compune din „ceva ce știi” și „ceva ce ai”. Trebuie să fie validate ambele ca cineva să aibă acces. Dacă renunți la una din ele, renunți practic la jumătate din securitate; astfel, dacă pierzi cardul și PIN-ul este liber, cine îl găsește (sau fură) poate accesa datele. O parolă formată pe baza datei nașterii este una dintre cele mai nesigure și este practic echivalentă cu a nu avea o parolă.

    Mai sunt și alte observații.
    * „Iar cardul, chiar dacă-l purtați nu va ști nimeni ce cod PIN aveți, deci chiar dacă ar avea informațiile astea pe el ar fi inutil.”
    Există scheme de securitate în care persoane autorizate pot accesa informația asta de pe card. Știm dacă este implementată sau nu o astfel de schemă? Probabil că ori este, ori cineva are intenții a fi dezvoltată, de vreme ce se pot trece acolo contacte în caz de urgență.
    Oricum, nu pentru asta ar trebui să fie cardul: dacă a fost distrus cardul în accident? Clar asta nu poate fi unicul mijloc (nici măcar cel principal) de acces la astfel de date. Informația trebuie accesată de către medici sau administratorii spitalului, din baza de date de donatori, pe baza CNP-ului victimei accidentului (care se poate obține de pe card, de pe cartea de identitate sau de pe alt document). Schema are în mod evident diferite tipuri de acces (la nivel de CNAS, CJAS, farmacii, clinici și alți parteneri ai Casei de Asigurări), dar oricum, nu pare a fi proiectată cu cazurile de forță majoră în minte, ci mai degrabă cu cele de rutină.

    Nu datele despre donarea de organe ar putea fi interesante pentru card, ci cele despre donarea de sânge, pracic ce e în carnețelul acela penibil din hârtie pe care îl au donatorii de sânge – grupa sanguină și istoricul donărilor. Pentru un medic care prescrie o rețetă este o informație foarte utilă faptul că cineva a donat sânge în ultima lună – înseamnă că sângele lui nu este refăcut complet și poate influența diagnosticul și/sau dozajul medicamentelor.

    * „Pentru verificarea medicilor care fac măgării. Pentru pacient nu aduce niciun beneficiu.”
    Nu doar medicii, ci și farmaciștii. Dar faptul că medicii și farmaciștii nu mai pot face ușor măgării este în sine un beneficiu pentru pacient. Fraudă mai puțină, sistem mai eficient, raport calitate/costuri pentru serviciile medicale mai bun. Cardul este o garanție că banii plătiți de tine pentru sistem sunt utilizați corect. Este un mare beneficiu, care până acum nu exista.

    Schema de securitate, dar și alte informații despre cum a fost gândit SIUI, sunt specificate în acest document, o lectură destul de interesantă.

    Reply
    • Dana

      nu credeti ca, daca ar fi existat un control mai eficient – adica, un organism de control specializat (cum ar trebui sa aiba si cei de la finante si nu au) – banii ar fi fost cheltuiti mai eficient, decit pe aceste carduri cu atit de multe probleme de securitate – care, oricum, in situatia actuala creaza noi probleme care inseamna multi bani pentru rezolvare (si foarte putina transparenta cu privire la acest tip de investitie – ca o autostrada spre nicaieri cum bine zice semnatarul articolului)

      Reply
    • Costelusa

      Aş vrea să fac o precizare: legat de modul cum sunt utilizai banii plătiţi de angajat şi angajator pentru sănătate. Aceştia ajung în visteria statului, nu? De ce nu sunt folosiţi toţi aceşti bani pentru sănătate? Statul nu face deturnare de fonduri? ?

      Reply
    • Serban Ioan

      Dar un card, la card, la card, …. cu care sa n-avem alte informatii decat referinta la cardul anterior, cu referinta la cardul anterior cu … dar foarte bine securizat… pe cand?

      Reply
  3. George Petrineanu

    Excelent articol, de acord.
    As mai adauga citeva impresii pe marginea temei cardurilor.
    Administratia româneasca s-a vazut datoare sa introduca o serie de structuri ca sa „semene” cu cele similare din alte tari UE cu o experienta mai lunga in infrastructura.
    Din pacate, in unele cazuri e evident ca ori s-au pierdut pe drum functiuni (din neintelegere) s-au ales variante mai putin optime sau s-au introdus dificultati noi pentru cei care le folosesc.
    De exemplu, cardul id românesc este de dimensiuni mai mari decit standardul „credit card” de 85×54 mm. Asta face ca nu mai incape in portofel alaturi de celelate carduri – devine extrem de incomod, cu riscul de a fi pierdut.
    S-a pierdut din vedere versabilitatea, anume ca ar fi de dorit sa NU existe mentionate adrese pe carduri (ID etc) pentru ca la schimbarea adresei (care este in România ea insasi un calvar in sine!) trebuie schimbata si o serie intreaga de carduri. Foarte neeconomicos si incomod. Si mai mult, trebuia sa se permita ca permisul de conducere (fara adresa pe el, de asemenea) sa fie acceptat ca document de identitate. Se elimina un card inutil.
    In privinta cardului de sanatate care nu contine nimic, conditia minima, cum scriam ar fi macar sa nu deranjeze pe nimeni (primum non nocere) de ex prin felul complicat de a fi obtinut.

    Imi pun intrebarea de ce nu s-ar juca totu pe o carte? In prezent este posibil tehnic sa se construiasca un „supercard” (nu un mobilphone, absolut nu!) care sa incoporeze functiile a 1000 de carduri, incepind cu cel identitate, permis de conducere, carduri bancare, sanatate, localizare geografica pentru alarmare si antifurt (in forme controlate) etc. Un astfel de card universal si extensibil ar costa bineinteles de un numar de ori mai mult decit un card obisnuit. Dar avantajele ar fi ca mult mai multi actori (publici si privati) ar putea sustine si finanta efortul. S-ar putea implementa in felul acesta si o functie de protectie la fraudare mai avansata si actualizabila. De ce nu ar fi România prima care ar lua initiativa asta? Pentru ca tot are inca o infrastructura nepusa la punct deci nu pierde mare lucru prin eliminarea unor structuri existente.

    Reply
    • Dana

      de acord cu ceea ce scrieti in comentariu dar, in final … lasati ca si la cardul de sanatate RO e tot prima … si, se vede ce-a iesit …

      Reply
  4. Stefan Bragarea

    @Albert
    Aveți dreptate, însă și articolul dnei Benezic este interesant, oportun și util.
    Mă tem (ne temem) că a apărut din nou o inițiativă discutabilă, pentru care au fost cheltuiți banii contribuabililor, au existat contractele și șpăgile de rigoare, iar efectele sunt neînsemnate față de eforturi.
    Voi încerca să îmi folosesc cardul în modul indicat, însă nu am nici speranțe și nici încredere…

    Reply
  5. George Petrineanu

    @Albert
    O intrebare referitor la documentul la care faceti trimitere. Din pacate nu l-am citit (are vreo 90 si ceva de pagini) dar rezulta sistemul descris are o interfatare complexa si care presupun acopera o mare parte a nevoilor de proceduri si interactiuni din sistemul medical. Probabil ca e si implementat si functional.

    Este posibil in prezent ca de exemplu un pacient aflat in alta localitate sa-si sune medicul de casa care sa-i prelungeasca o reteta pe care respectivul pacient sa o ridice instantaneu de la farmacia pe care el i-a indicat-o medicului (daca aceasta are medicamentul in stoc)?
    Se practica aceasta procedura sau se recurge in continuare la variantele manuale („cu pixul”, cum scrie in document)?

    Un alt lucru. Nu stiu cum arata interfata cu utilizatorii dar in general exista riscul ca aceasta sa fie greu de folosit. Exemplele abunda in lume si se vehiculeaza cifre ca multe proiecte esueaza din cauza asta (in unele manuale de uzability am vazut cifre de 40% dar poate asta e de domeniul trecutului). Managerii se asteapta ca personalul care foloseste sistemul, participind la pregatirile de rigoare (si citind manualele – a caror valoare informativa poate fi discutabila in multe cazuri). Dar in multe situatii folosirea sistemului de catre acei care trebuie sa-l opereze este foarte greoiae. De exemplu, problema asta a afectat in Suedia politia si personalul medical – noile sisteme i-au pus in situatia sa lucreze pe brinci. Parerea mea personala este ca la baza problemelor, pe linga alte cauze mai firesti (buget alocat, de exemplu) este lipsa de empatie si de cunostinte elementare umanistice ale inginerilor (implementatorilor si a celor care comanda sistemele) cit si defectuoasa integrare si testare a sistemelor.

    Deci, cit de multe se pot face – in linii mari – in prezent cu sistemul la al carui document faceti referinta? Daca puteti raspunde, cred ca ar fi foarte interesant, ca si articolul de fata.

    Reply
    • Dora

      Bolnavii de Alzheimer au fiecare cate un tutore. Banuiesc ca pentru acestia e important sa aiba in buzunar nr. de telefon al tutorelui.

      Reply
  6. DanBruma

    In Franta se intampla asa : am un card cu microcip si pot merge cu el la medicul de familie, la specialist, la spital si la farmacie. Cand merg la medic, cardul este introdus in decodor fara sa fie nevoie de vreun pin si medicul poate introduce consultatia si factura care este rambursata imediat de catre o terta persoana (o banca sau o asigurare in general, în Franta este asigurarea generala care plateste – 70% din pret in general) Restul de 30% este platit imediat de mine. La farmacist se intampla la fel, dau cardul, decodorul farmacistului il citeste fara pin, in cazul in care am nevoie de un medicament rambursat asigurarea plateste imediat 70%, iar eu platesc restul de 30% la suta. Daca am si o asigurare complementara atunci restul de 30%, ca e la medic, la spital sau la farmacist, este platit de aceasta asigurare complementara. Asta da sistem care functioneaza. Unul din motivele pentru care sistemul de sanatate din Franta este in top este acest sistem de plata care se numeste Tiers payant (adica al treilea care plateste, primul si al doilea participant din sistem fiind medicul si pacientul) In Romania ar trebui ca sistemul sa functioneze la fel pentru ca este de fapt copiat dupa cel francez.

    Reply
  7. DanBruma

    Sint perfect de acord cu explicatiile lui Albert, dovada ca in Franta cardul functioneaza fara pin utilizator iar deturnarile sistemului sint destul de limitate.

    Reply
  8. alinaMP

    Cred ca asta a fost si intentia romaneasca..si in Germania e la fel, desigur, cardul este ca un card de supermarket, tine inregistrat ce si cat consumi si furnizeaza evidenta pentru decontul de catre casa de asigurare- nu exista in spatele lui pe legea actuala si mai ales pe practica actuala vreo cale de a spunem halt! ti-ai depasit creditul! dar va exista- asta e pachetul obligatoriu. Deci identificare si decont, asta e rolul lui, in rest fecare spital si medic cu evidenta lui, Pararea mea e ca trebuia facut, ma intreb insa daca a sociti cineva cat se platea din cauza fraudei, adica medicii asistau pe unii neasigurati si cati ani vom recupera cele 40 de milioane. Oricum ar fi, e totusi modernizare.

    Reply
  9. George Petrineanu

    Cred că s-a deviat de la tema articolului care este „Pe card nu e nimic”.
    Eventual pentru a elucida asta trebuie făcut curaj și citit instrucțiunile de 92 de pagini recomdate de Albert ca să vedem dacă medicul citat era corect informat.

    PS. „Dilema” despre alegerea unui PIN (în anul 2015) e mai mult decât puerilă.
    Americii nu bat codul la plata cu card (semnează) europenii da. Și unii și alții supraviețuiesc.
    Unii lasă cheia sub preș, alții în farfurioara sub ghiveciul de flori. Ce rezultă de aici? Păi să l întrebăm pe Wittgenstein.

    Reply
    • George Petrineanu

      @Leca
      „Se doreste sa devenim niste numere.”
      Aveti dreptate, sint deja niste teorii vechi de ceva decenii ca lumea ar fi numerica nu analoga. Deci nimic nou.
      Parerea mea ca daca am fi numere am fi mai… exacti. Ne-ar prinde bine.

      Reply
  10. George Petrineanu

    @Leca
    Exact, Marcus du Sautoy, is an Oxford mathematician who explains codes and how they’ve become crucial to our modern, digital lives.

    Reply
  11. Cardelli

    Vorbiti in dodii.
    Dupa ce sistemul „se pune pe roate” cei 40.000.000 de Dollares vor fi recuperati intr-un timp foarte scurt.
    Cardu’ asta nu „da” doar in medici ci si in farmacisti. Ca nici retete fictive nu se vor mai putea elibera.
    Jale mare ….. :)

    Reply
  12. George Petrineanu

    Cred că în discuțiile noastre primul popas ar fi trebuit făcut aici, unde găsim o prezentare scurtă și concisă. Aflăm, pe lîngă o serie de prescurtări uricioase, că deocamdată este în fază de testare pilot. „Studiul” mi-a luat 120 secunde din pat de la cafea, inclusiv sorbit și copy&paste.
    http://www.cnas.ro/page/cardul-national-de-asigurari-de-sanatate-2.html

    La Ce conţine cardul? aflăm printre altele că „Doar la cererea asiguratului, medicul de familie poate inscripţiona pe cardul de sănătate date medicale.”

    Ar exista deci un potențial ca acest card să conțină mai mult și, culmea! , asta e la latitudinea pacientului. Acesta, înarmat cu respectiva instrucțiune (ca să nu fie luat în șuturi de medicul lui de familie) acar putea cere introducerea unor date.

    Un proiect pilot e un proiect pilot. Depinde de noi cum va fi folosit. Sînt de acord că alegerea unui card scump (ssoluție bazată pe chip) nu se justifică. Dar ideea în sine, cu un card simplu, de preferat, unul comun cu cel internațional, și cu eforturi de imaginație, poate ar aduce niște beneficii.

    Un lucru nasol pe care nu îl înțeleg este de ce trebuie să fie două carduri (al doilea, cel albastru, cel internațional). Așa e peste tot, inclusiv în Suedia, unde trăiesc, dar asta nu înseamnă că e o idee bună.

    Las laoparte teoria alegerii unui cod pin, e plin internetul de ea.

    Reply
  13. Dan Peretianu

    Prin faptul ca voi folosi acest card zilnic (fiind medic de policlinica in contract cu CASMB), am citit cu mare interes comentariile tuturor. Dat fiind ca folosesc direct SIUI (unii colegi au programe de soft adaptate de alte firme), sint curios cum va fi cind voi cere fiecarui pacient cardul si il voi introduce in sistemul de decodificare. Acum sa va dau citeva informatii despre cum functioneaza SIUI, ante card. 1. Cind vine pacientul la consultatie, el vine cu o trimitere de la MF, sau era deja inregistrat la mine cu vre-o boala specifica specialitatii mele (endo). 2. Introduc in SIUI CNP-ul pacientului/ei si, fiind online, CNAS imi raspunde: pacientul este asigurat, sau poate scrie ca nu este asigurat. 3. Introduc apoi datele de pe biletul de trimitere, serie, numar, cod diagnostic, data emiterii, codul de parafa al medicului trimitator. 4 dupa care incepe consultatia care produce un dignostic si un tratament. 5. diagnosticul codat (codurile 999-OMS) il introduc in fereasta SIUI lasata deschisa, 6.daca mai fac o ecografie de control se deschide alta fereastra, daca scriu o reteta se deschide alta fereastra. 7. Apoi inchid cu OK iar SIUI (adica CNAS) imi raspunde ca totul a fost inregistrat si este OK, sau imi raspunde ca ceva nu este in regula: fie nu am scris data, fie nu am inregistrat contractul medicului trimitator etc. 8. Pacientul/a primeste reteta pe foaie A4 printata de mine, la faramacie aceasta este scanata ca ea sa corespunda cu mesajul SIUI primit online de toate farmaciile din Bucuresti in contract cu CASMB. 9. La sfirsitul lunii, fac raportarile online. Acestea ajung la CASMB, si de acolo primesc raspunsul ca listele trimise sint OK sau ca au hibe. 10. Daca pacientul/a era neasigurata, consultatia este taiata, Daca consultatia era „de control” dar pacientul/a a venit dupa 3 luni, consultatia este taiata. Daca depasesc plafonul de ecografii la care am deptul (dat de CNAS), acele ecografii sint taiate.
    In aceste conditii, in care CNAS cam stie ce fac eu, ma intreb la ce mai foloseste cardul ? Inteleg ca acest card este un instrument pentru a decela ca pacientul/a estre asigurat/a. In acest caz, cardul este facut degeaba, pentru ca SIUI imi spune direct cine este asigurat si cine nu (aici fac o mica paranteza: fiecare poate controla pe situl cnas.ro daca este asigurat sau nu, rubrica /asigurati/siuionline/ ). Am aflat din convorbirile voastre anterioare ca, in caz de accident sau urgenta, este dificil a folosi/utiliza cardul ! imi pare ca sigura situatie pozitiva sugerata de voi este ca, intr-adevar unii medici scriu „din burta” consultatii – desi este extrem de greu sa ai bilete de trimitere cu serii si numere la dispozitie. Problema este: citirea cardului se face cu transmitere online catre CNAS ca pacientul a intrat in cabinet ? sau citirea este doar pentru „ochii” medicului/cabinetului ? De ce spun aceasta: daca SIUI nu stie ca un pacient a intrat in cabinet, caci multi medici isi inregistreaza consultatiile acasa dupa programul de la cabinet (avind alte softuri decit SIUI direct), atunci se pot inregistra pacientii ca si pina acum ! Inca o informatie: acum SIUI poate spune unui medic de cabinet daca pacientul care a venit la el (fizic) pentru o consultatie sau reteta este internat in vre-un spital ! Inainte ca SIUI sa comunice aceasta situatie (pacientii erau internati „de zi” sau „de o zi”) multi medici eliberau retele obisnuite, care au fost contestate de CNAS iar medicii le-au platit, fiind ilegale: pacientul era internat. Ulterior, SIUI a introdus o instructiune prin care comunica medicului de cabinet prescpriptor al unei retete ca pacientul este internat (SIUI stie ca pacientul/a este internat/a pentru ca spitalele sint si ele obligate sa raporteze online internarile). SIUI, avind toate aceste date, livrind toate aceste date online medicului, ma intreb ce informatii mai ofera cardul ? Posibil sa livreze date medicale ? Dar am aflat de la Pres. CNAS ca pacientul va fi cel care va decide ce date medicale vrea sa le faca „publice” (pe card), discutia fiind legata de AIDS/HIV.
    Acum, noi sintem in relatie online cu CNAS printr-un token special cu semnatura electronica. Cititorul de card nu are un astfel de sistem. Eu citesc un card, dar nu stiu sigur daca datele citite sint automat trimise la CNAS, avind un alt token pentru aceasta, la rindul lui trecut printr-un contract cu o firma specializata de semnatura electronica.
    Acum vreau sa fac un mic comentariu despre sisteme: sistemul romanesc NU este inspirat din cel francez (citat de unul dintre comentatori), cu care nu are nimic comun. La origine (L 145/1997), s-a dorit a fi un sistem german, dar NU este, caci a esuat intr-o combinatie germano-comunista. Termenii sint germani dar sistemul functioneaza ca pe vremuri: Min de Finante elaboreaza bugetul numit FNUASS, el devine initiativa legislativa a Guvernului si este aprobat prin Lege in Parlament. Banii pentru sanatate sint strinsi de catre Min. de Finante, prin ANAF, si repartizati de Min. de Finante. Banii nu sint strinsi de CNAS sau de CASJ. La origine s-a dorit ca CASJ sa fie entitati autonome, de fapt ele au ajuns „filiale”. Initial banii erau strinsi in conturile CASJ, Ulterior, prin modificari legislative (cea mai celebra fiind OU 150 a Guv. Nastase), au ajuns la controlul Guvernului. De aceea, problema centrala a sistemului romanesc de sanatate este modul de stringere al banilor si a dreptului de decizie pentru cheltuieli (care acum apartine Min de Finante sau Guvernului). Desi pare clar ca Parlamentul este cel care voteaza legile, deci si FNUASS.
    Pozitia mea este a schimba legea asigurarilor de sanatate, a transforma agentiile de plati actuale, numite gresit CASJ, in case de asigurari publice, a plati banii de sanatate catre aceste case, direct, a desfiinta asa zisa CNAS, cu alte civnte de a schimba sistemul spre unul cu adevarat german. Case de asigurari indpendente, adunari generale care sa gestioneze banii, evident tehnic nu pot fi mai mult de 10-12 CAS, probabil regionale, scoaterea FNUASS din legea Bugetului consolidat, desfiintarea CNAS si infiintarea la nivelul CAS-R a unor departamente de integrare, ca prime elemente de schimare. Adica ca in Germania, Belgia, Israel. in Franta este putin diferit. Caci, de fapt, noi nu stim citi din banii dati pentru sanatate, ajunsi la MF, reajung in sistem.
    Sigur ca o naliza comparativa ar fi binevenita, precum scria AMP: vor putea cardurile de 40 mil euro sa economiseasca 40 mil euro din eventualele fraude medicale ? Si in ce interval de timp. Sau, cu alte cuvinte, cite din fraudele medicilor care prescriu aberant, inregistreaza aberant, ar putea fi depisate de existenta cardului fata de cite astfel de fraude Nu au fost descoperite de controalele CNAS/CASJ ?
    Sau: cit de folositoare ar putea fi cardurile pentru un diagnostic mai corect sau pentru un tratement mai eficace ? Ar creste aceste acte medicale economia in sistem cu 40 mil euro ?
    Sigur ca vom avea raspunsurile peste citi ani. Pina atunci, nu tebuie uitat faptul ca, la origine (1998), cetatenilor tarii li s-au eliberat niste carnetele albastre cu mici cupoane pentru a dovedi ca sint asigurati. Cit au costat carnetelele si la ce au folosit ? Ne-a raspuns cineva la aceste intrebari ?

    Reply
    • George Petrineanu

      Cu multumiri pentru explicatiile si consideratiile detailate.

      Pentru eficienta unui feedback ar fi de apreciat daca cineva ar da o mina de ajutor cu listarea tuturor prescurtarilor. Nu toti cei care participa la discutie sint IT-isti, locuiesc in România si cunosc pe de rost ce e CNAS/CASJ etc. Ma tem ca si pe unii pacienti români îi incomomeaza asta.
      (Bineinteles exista pe internet „totul”).

      A doua nelamurire legata de discutia cardului este punerea cailor inaintea carutei:
      – care sint functiunile care se doresc indeplinite de acest card? Ne concentram 100% pe combaterea fraudei? E asta o abordare serioasa?
      – care sint posibilele si vizibilele si doritele extinderi functionale? Ce simplificari se pot face? Acolo unde s-a ales sa NU se foloseasca CNP-ul mai trebuie gindit odata. Pentru neluarea CNP-ului in considerare intr-un sistem trebuie sa existe argumente extraordinare.
      – „Asa se face peste tot” sau „E ordin de la UE” nu sint argumente serioase.
      – Daca functia principala a acestui card este (aproape exclusiv) prevenirea fraudelor comise de personalul medical, atunci e jalnic dupa parerea mea. Daca prevenirea fraudei este un avantaj secundar al cardului
      – Un punct de vedere legat de asigurarile de sanatate. Populatia României (in medie) nu are experienta si maturitatea sociala, de folosire a instrumentelor economiei de piata, si nu are nici libertatea din partea autoriatilor (dat fiind traditia timorarii cetateanului) care sa-i permita sa supravietuiasca intr-un sistem in care asigurarea de sanatate nu e „by default”. In Suedia s-a ales solutia in care orice posesor de CNP devine automat asigurat. Traiesc in acest sistem (medical) de 25 de ani si apreciez enorm simplitatea si gradul de securitate conferit de aceasta solutia. In plus, ca efecte secundare, nu trebuie sa fac efortul sa invat niciun fel de prescurtari si proceduri complicate de urmat pentru a avea acces la ingrijirea medicala. Totul e transparent pentru pacient.
      Nu trebuie sa fii, ca pacient, expert in economia de piata ca sa optezi pentru diverse asigurari de sanatate private in tot felul de variante. Un simplu muritor nici nu-si doreste nici nu e capabil de asa ceva. Dar, asigurarile private de sanatate ca complement sint posibile in Suedia.
      Am vazut la români opusul situatiei, cind, de exemplu, o sotie somera devine, in privinta asigurarii de sanatate un fel de anexa a sotului care are serviciu. Iar ca sa obtina o adeverinta S1 pe 2015 in avans la sfirsitul anului 2014 ca sa poata sa emigreze sa-si gaseasca de lucru a fost aproape imposibil pentru ca nu i se permitea sa achite suma pentru 2015 in avans. Peste tot in capitalism este o regula de baza ca atunci cind VREI sa platesti ceva sa existe intotdeauna posibilitati simple. In România inca e invers, nici sa platesti nu ai voie.
      Nu vreau sa trec cu vederea, sstemul de sanatate suedez are si MARI probleme, de exemplu legate de timpul foarte lung de a ajunge la o resursa banala (o radiografie). In ciuda acestui fapt, cred ca are foarte multe elemente care merita a fi luate in consideratie ca model.

      Reply
  14. florinakis

    ce mai putem impune, sa ne dovedim completa inutilitate?
    ce mai putem nascoci,doar ca sa probam existenta unor creiere infame,care traiesc bine doar prin a utiliza inutilul in propria bunastare ?

    Reply
  15. Parvan Cristian

    Cum comentati ca la adunarea listelor. Cu pacienti a tezultat ca suntem 27 mil locuitori?
    Inteleg dificultatile de operare care trebuie rezolvate, dar informatizarea aduce ceva ordine in sistem, ceea ce pare a nu fi placuta/ acceptata.
    Merita continuata discutia, mai ales legat de dezvoltarea /modernizarea sistemului prin introducerea asigurarilor complementare de sanatate furnizate de companii/personale

    Reply
  16. Amy_Neagoe

    Știam perfect lucrurile astea, însă vedeți dvs.: e o cerință Europeană civilizată și pînă se va schimba cum trebuie, e bine pt.tinerii care vor să plece din Romînia să urmeze exemplul persoanelor profesioniste și oneste(eu, d.e.) și să îl ia..

    Reply
  17. alinaMP

    eu nu inteleg de ce softistii nu au legat cardul de sistemul SUi (care eu nu stiam ca exista) sid e ce numarul cardului nu e chiar CNPul, sa zicem ca poti folosi si international cardul si asta ar fi o utilitate in plus. altfel da, e inutil, ca daca inteleg bine orice ID cu CNP era de facto un card de asigurare. Eu nu stiam, ca eu sunt asigurata in germania (dar am primit card la adresa mea din Bucuresti, prin posta)

    altfel lista de reforme de la Peretianu merita toata atentia, intr-adevar CAS trebuie sparta si depolitizata.

    Reply
    • George Petrineanu

      Doamna alinaMP,

      Nu softistii trebuie sa ne configureze noua sistemele si sa ne aleaga functiunile pe care le dorim.

      Dumnealor pot intr-adevar, in baza experientei lor dinafara unui domeniu specific, dupa studierea cerintelor avansate de beneficiare si familiarizarea lor cu sistemul existent, sa propuna solutii pe care cel care comanda sistemul nu le-a imaginat.

      Functiunile trebuie insa sa le comandam noi, beneficiarii. De aceea am si intrebat aici, ce functiuni se doreste sa indeplineasca sistemul in care acest card e inclus.

      Este intr-adevar de dorit ca beneficiarul sa aibe un softist ca un propriu avocat, ca sa poata vorbi un limbaj comun cu cei care vor construi sistemul. Dar nici acesta nu va decide continutul comenzii.
      Stiu ca in multe locuri nu se practica asta. Sefii, politicienii, factorii de conducere, oricine care nu are nici competenta nici idee cum sa folosesc sistemul, aceia sint cei care il comanda. Dupa testare cachitare si livrarea lui, atunci el pica ca o surpriza neplacuta pe capul celor care il opereaza. Dar se poate si altfel.

      Sistemele trebuie sa le configuram si comandam noi, cei care nu avem habar de IT si legislatie etc dar care sintem cei care traim situatiile respective. Atunci cind una din cerintele noastre este neimplementabila, nerentabila etc, domniile lor trebuie sa ne explice asta. Si nu invers.

      Românii trebuie sa introduca folosirea integrata a CNP-ului in toata infrastructura lor imateriala. Asta va reduce haosul si coruptia (fraudele – cuvintul favorit) cu 60%.

      Reply
  18. Adrian Pogan

    cardul de sănătate este exact semnătura electronica a pacientului; nu avem card nu avem serviciu plătit de cjas; da, se decontează Zecii de mii de servicii fictive si asta ar trebui sa ne îngrijoreze pe toți;
    Serverul des este administrat de o firma privată; ce va face acea firma cu informațiile despre consumul de medicamente? Le va vinde producătorilor de medicamente
    Apoi, ce folos sa avem dacă des conține doar consultațiile furnizorilor in relație cu cjas? Eu dacă merg la particular acea consultație nu apare in des? Si atunci ce folos? Este o fisa incompleta

    Reply
    • George Petrineanu

      Adrian Pogan, what is cjas? What is des?

      Dupa parerea mea exista solutii good enogh la problemele ridicate de dumneavoastra, doar daca ele sint fundamentate de o nevoie serioasa.

      Ceeace nu se discuta aici este daca exista „ziduri” in calea comunicarii unor set de informatii intre autoritati si agenti economici. De exemplu, politia nu va putea accesa baza de date a sanatii (cum s-o chema ea) si nici firmele de asiguare etc. Exista aceste limitari implementate si specificate de lege?

      Dupa ce se va rezolva o informatizare reala, o integrare a sistemelor (avind la baza CNP) atunci va aparea intrebarea (daca nu cumva s-a raspuns si rezolvat deja – habar nu am) daca exista aceste mecanisme. Si daca exista, ele vor trebui sa fie periodic rediscutate si modificate. Dar pentru asta trebuie sa ai o structura existenta functionala.

      Reply
  19. popescu florin

    Am o singura nelamurire: Daca las unui medic specialist cardul meu de sanatate si codul P.I.N., sa zicem, ptr. o saptamana de zile ( ptr. ca in ziua respectiva nu functioneaza ,,sistemul,, ), exista posibilitatea ca acel medic sa comita ilegalitati in baza cardului meu!?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *