Mihai Goțiu

La adio Crin Antonescu. Și cum poate câștiga Klaus Johannis bătălia pentru Cotroceni

Crin Antonescu a anunțat că nu va mai candida la președenția României, iar unii comentatori se miră că acest lucru s-a întâmplat. La fel cum s-au minunat mulți că a renunțat la șefia PNL. Să ne mirăm și noi de mirarea lor: retragerea (cel puțin temporară) lui Crin Antonescu din prim-planul politicii autohtone reprezintă, de fapt, atât un gest de normalitate, cât și singura opțiune viabilă pe care o avea la îndemână – nu pentru România, nu pentru partid, nu pentru ”unificarea dreptei”, ci pentru el însuși.

Să nu ne grăbim să transformăm gestul unei persoane (chiar și a unei persoane din vârful piramidei politice) de a-și ține cuvântul drept un gest de excepționalitate. Sunt zeci de mii, sute de mii, milioane de oameni care își respectă cuvântul și chiar fac ceea ce au spus că vor face. Asta e regula și doar mediatizarea disproporționată a excepției (încălcarea cuvântului dat) creează percepția că lucrurile ar sta pe dos. Nu e o demisie de onoare (pentru că, pur și simplu, nu e o demisie) și nu e niciun act de lașitate (cum sugerează unii dintre detractori). Pe de o parte, renunțarea la candidatură e singura decizie corectă a lui Crin Antonescu după o lungă serie de decizii greșite (culminând cu cea mai recentă: direcționarea europarlamentarilor liberali dinspre grupul ALDE către grupulul popularilor din Parlamentul European). Pe de altă parte, Crin Antonescu nu prea avea vreo alternativă. De altfel, chiar și în condițiile în care PNL și-ar fi îndeplinit obiectivul fantezist de a obține scorul de 20% la europarlamentare, Crin Antonescu ar fi trebuit să fie conștient că șansele mai mari de a-l înfrânge pe Victor Ponta le are Klaus Johannis. Pentru că Johannis avea (și are) mai multe avantaje: poate fi considerat un compromis acceptabil de către susținătorii lui Traian Băsescu și de către cei ai PDL-ului lui Vasile Blaga; beneficiază de imaginea pozitivă a ”neamțului” în mentalitatea românilor și, deloc de neglijat, ar putea mobiliza electoratul maghiar conștient de plusul simbolic pe care l-ar putea reprezenta accederea unui minoritar în cea mai importantă funcție a statului.

Atât de voie, cât și de nevoie, Crin Antonescu avea doar o singură opțiune rațională și obligatorie din punctul de vedere al calculelor politice: să se retragă. Din punctul de vedere al electoratului (al cetățenilor de rând), există un mic câștig. Ne-am obișnuit ca politicienii care dezamăgesc să se încăpățâneze să rămână în prim-plan. Să ignore, în mod repetat, sancțiunile publice, manifestate fie prin votarea adversarilor, fie prin absența de la vot. Iar acest lucru generează o spirală descendentă, cu tot mai puțini oameni dispuși să voteze.

Am mai scris (aici ) că votul de la europarlamentare a fost o sancțiune îndreptată împotriva Opoziției, nu a Puterii. PSD și Victor Ponta nu au câștigat votanți noi. Numeric sunt cam tot aceeași sau chiar mai puțini, procentul ridicat bazându-se pe absenteism. Opoziția a fost cea din partea căreia existau așteptări mai mari, iar lipsa unei oferte sociale reale (nu doar doctrinar-ideologice) a generat indiferența, boicotul sau anularea votului. Și aici, se află, de fapt, răspunsul pentru alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului. Avantajele lui Klaus Johannis (enumerate mai sus) nu sunt suficiente pentru a-l duce la Cotroceni. Are șanse mai mari decât Crin Antonescu în lupta cu Victor Ponta, dar nicidecum nu garantează victoria. Bătălia între votanții fideli și între mașinăriile de partid din teritoriu îl avantajează clar pe Victor Ponta și PSD-ul. Retragerea lui Crin Antonescu poate schimba balanța, dar numai în condițiile în care este valorificată înțelept, mobilizând un electorat absent atât pe 25 mai, cât și la alegerile anterioare. Victoria nu se obține pe hârtie și prin alianțe circumstanțiale, ci printr-o ofertă socială care, într-adevăr, să atragă atenția și să mobilizeze oamenii. Retragerea lui Crin Antonescu, înțeleasă ca o acceptare a sancțiunii publice, poate oferi credibilitate acestei oferte. E un lucru la care Victor Ponta nu are cum plusa – orice ar promite nu va mai fi crezut. Bazinul electoral al lui Victor Ponta e extrem de redus (sub 40% din 30% câți au fost prezenți la europarlamentare). Potențialul electoral al succesorului lui Crin Antonescu e uriaș: practic,sunt  toți cei care nu pot fi convinși de Victor Ponta. Întrebarea care se pune e dacă succesorul lui Crin Antonescu și partidele care îl vor susține vor înțelege cu adevărat ce-și doresc oamenii. Unificarea dreptei e departe de a fi o ofertă electorală captivantă pentru cei mai mulți dintre ei. Nu doar că ar fi prea puțin, ci ar putea avea chiar efect demoralizator. Dacă își închipuie cineva că  oamenii au uitat motivele reale pentru care Traian Băsescu și PDL (respectiv ARD) au fost sancționați în 2012 se înșeală. Într-o ordine aleatorie și fără a fi exhaustivă aceste motive au fost: sănătatea, educația, cercetarea, austeritatea, Roșia Montană, gazele de șist (și protecția mediului, în general), creșterea prețului energiei, Codul Muncii, fiscalitatea, legiferarea ”cu dedicație”. În lipsa unor oferte concrete în aceste zone, bătălia pentru Cotroceni se va da între taberele (și grupurile electorale) fidele. Iar rezultatul e previzibil.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “La adio Crin Antonescu. Și cum poate câștiga Klaus Johannis bătălia pentru Cotroceni

  1. Marc

    O singura curiozitate am : de ce trecerea de la ALDE la PPE este o eroare ? Am citit in mai multe locuri aceasta afirmatie, dar pe nimeni care sa dea si o explicatie. E vreun adevar evident, de la sine inteles ? Sau e doar o chestiune minora pentru scena interna romaneasca, care nu merita sa i te apleci asupra-i ?

    Reply
  2. Mihai Papuc

    @marc: nu stiu, zau, cum de nu ai citit nimic pe tema asta. Dar hai sa zicem ca asa o fi – treaba e simpla: daca votantii PNL voiau sa voteze pentru PPE, puneau stampila pe PDL, care este afiliat lor. PNL a reprezentat ALDE in Romania, ori daca nu aveau de gand sa mai joace in aceeasi echipa trebuiau sa anunte inainte de vot, nu dupa.

    Reply
  3. George

    Ca de obicei nimeni nu spune ca din 2009 impotriva lui Antonescu s-a dus un razboi mediatic infernal la ordinul lui basescu. Acum am ramas cu basescu, iliescu si cu ponta. Se pare ca si maestrul Plesu e mai linistit: citeaza din Caragiale la adresa lui M Diaconu.Parol!

    Reply
  4. George

    cred ca aderarea peste noapte la populari este o eroare deoarece romanii nu au uitat cum PPE au reactionat in mod repetat, utilizand instrumente europene, in sprijinul lui basescu.

    Reply
  5. DanBruma

    Hai sa fim seriosi, PNL-ul nu mai exista demult ca brand politic si anume din anii 50 cand smecheriile de partid permanente, specifice aristocratiei, i-au pus capat definitiv.

    Reply
  6. Alex

    Nu stiu cum va fi fost cu celelalte, dar cand se enumera printre motivele pentru care au fost sanctionati Basescu si PDL educatia si cercetarea am indoieli serioasa ca autorul articolului stie despre ce vorbeste. Sa ma explic: Ierarhizare universitatilor a fost intentia lui Funeriu. Cei de acum abia asteapta sa o arunce la gunoi. Granturile de cercetare nu mai functioneaza ca lumea de cand guvernul USL a destructurat CNCS-ul. Ar fi de adaugat schimbarea criteriilor de promovare universitara, atacul constant la organismul de acreditare a diplomelor (cu intentia si de a-l albi pe prim plagiatorul tarii) si multe altele care nu incap intr-un comentariu. Dar deja sunt de ajuns!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *