Cristian Ghingheș

Jurnal de campanie (1): comentăm site-urile candidaților la prezidențiale

Că suntem în campanie de vreo două luni e una, dar cea oficială a început astăzi, la miezul nopții, primele desfășurări fiind deja vizibile pe Facebook: activul de partid și-a îmbrăcat gecuțele, a băgat mâna în teancurile cu afișe și au pornit la pas prin localități ca să le lipească, cu selfie-urile de rigoare. Normal, e operațiunea standard în primele ore de campanie. Been there, done that ca independent.

Noi ne-am gândit să începem un jurnal de campanie în care veți citi zilnic o sinteză a pozițiilor, declarațiilor, imaginilor, evenimentelor candidaților pe care le considerăm noi cele mai relevante pentru ultimele 24 de ore.

Nu garantăm că vom acoperi toți candidații în fiecare zi, dar vom încerca să căutăm material măcar despre cei care au șanse reale să treacă de 3%. Desigur, suntem deschiși la sugestii, chiar la mici comentarii din partea voastră pe care să le preluăm aici. Ceea ce nu veți vedea este un rezumat sec, demn de postul public de radio. Nu e cazul, căci aici veți vedea lucruri pe care poate că nu le veți vedea în prime-time la televizor, la radio ori pe site-urile mainstream.

Astăzi, ar fi trebuit ca platformele program ale candidaților să fie gata și urcate pe un site ca să vedem și noi ce are de gând fiecare pretendent la funcție dacă ar ajunge pe fotoliul de la Cotroceni. Însa senzația mea e cumva că mai toți competitorii lui Klaus Iohannis sunt resemnați și că alegerile sunt doar un concurs de popularitate pentru poziția a doua.

Klaus Iohannis a schimbat legătura spre Presidency.ro de pe pagina sa de Facebook cu Iohannis.ro, unde echipa l-a pus tocmai în slide-ul din deschidere cu Donald Trump, aproape suspendat din funcție dacă ne uităm peste Ocean. Tare! Despre România Educată se vorbește la trecut, „Viziunea și Strategia privind Educaţia României la orizontul anului 2030” fiind în dezbatere publică de aproape un an. Era vorba că le finalizează, că vor fi niște propuneri mai concrete de politică publică.

Am căutat din greu ce își propune pentru cel de-al doilea mandat pe care îl cere cetățenilor, dar nu am găsit. În schimb, am dat de niște contribuții cică ale cetățenilor despre cum văd ei o România nor-ma-lă. Spun cică pentru că întâmplarea face să-i cunosc pe vreo 2-3 de pe acolo: sunt membri TNL. Per ansamblu, un site prea mult despre el și prea puțin despre români.

Viorica Dăncilă s-a lansat (din nou) azi la Romexpo, cu multe zâmbete false și cu baronetul de modă veche în prima linie, plus niște amante (și îmi asum ceea ce spun) care altfel stau călare pe niscaiva bugete locale și fonduri europene (urmează anchetă în acest sens). Dacă atât au înțeles ei după 3 ani în care au ajuns la jumătate din scorul obținut la ultimele parlamentare, PSD merită să piară cum a trăit.

Au organizat a doua lansare a candidatului, dar site tot nu i-au făcut. VioricaDancila.ro e disputat la Tribunal -oare chiar așteaptă până pe 24 octombrie pentru o sentință favorabilă?-, iar dancilapresedinte.ro e de vânzare la bursadedomenii pentru 20.000 de euro. Un fleac pe lângă lansarea de la Romexpo care a costat de nu știu câte ori mai mult, dar fără rezultatele pe care le-ar aduce un site bun lansat când trebuie, unde mai ales micile realizări de la guvernare să fie puse în evidență. Dar hei, au niște firme contractate și PR-iști pe care îi plătesc bine pe la partid și știu ei mai bine ce fac. De exemplu, nu au fost în stare să rezerve niște domenii pentru candidat. Cu pactul înainte direct sub locul 3!

Dan Barna are poate cel mai complet site, cu aproape tot ce trebuie: prezentare de candidat, povești vânătorești, program (cu propuneri care exced la toate capitolele mandatul unui președinte, deci clar merge pe ideea să le dea românilor ce vor, adică un tătuc mai ceva ca Băsescu) etc. Se vede că e pregătit din timp, așa cum se vede că nu s-au mai ținut de el. Noutățile sunt de fapt vechituri din 28 septembrie, semn că staff-ul de la site nu e full-time, așa cum Barna ne promite pe bannere că va fi președinte (cu aluzie directă la vacanțele lui KWI). În rest, văd același apetit către cultul personalității: eu în sus, eu în jos, eu în toate pozele. Ar fi fost drăguț să vedem o scurtă listă de potențiali consilieri de stat, dar nimeni nu s-a gândit la asta.

Mircea Diaconu nu zâmbește deloc pe propriul site, iar ultimele „noutăți” și evenimente sunt tot din 28 septembrie. Oare se ocupă aceiași băieți ca la Dan Barna și de program, și de actualizare? Glumesc, evident. Ni se arată multe filmulețe, dar și o viziune în loc de program, cu un apel fatidic pe același sistem precum candidatul USR-PLUS: ultima șansă, poate ultima, hai să fim mulți etc. Actorul ne garantează independența (chiar dacă e susținut de noul cuplu Ponta-Tăriceanu nășit peste Ocean) și pune accent mai degrabă pe principii decât pe măsuri concrete. Îmi place că viziunea e de fapt o narațiune aproape artistică, nu pare forțată și pare mult mai realistă decât propunerile fanteziste ale altora de reformă constituțională.

Theodor Paleologu ne invită să oprim drumul spre nicăieri început probabil de Traian Băsescu pe un site unde „sunt” se scrie „sînt” (na, tradițional de felul lui), dar pe care vedem clar, încă de la început, care îi sunt prioritățile și ce vrea de la noi. Fără propuneri concrete, însă cu viziune, mult mai puțin detaliată decât la Mircea Diaconu. E păcat, că ar avea ce să ne spună, l-am auzit și la radio, e mult mai viu decât ceilalți și cred că poate fi una dintre surprizele acestei campanii. Partidul și istoricul politic nu-l ajută, e drept.

Kelemen Hunor e deja un candidat standard, iar pagina web e construită pe măsură, cu un mesaj extrem de simplu și percutant pentru electoratul maghiar pe care îl reprezintă: respect. Are un aer modern și îmi place, iar noutățile și materialul media este la zi, așa cum trebuie să vedem pe toate site-urile în toiul unei campanii electorale naționale.

Alexandru Cumpănașu face zilnic show pe Facebook cu live-urile sale (care ating nivelul de stand-up comedy politic pe alocuri, trebuie să vă uitați la el dacă vreți să rădeți de unii singuri în fața telefonului!), dar are și site. Slab, cu fotografii de proastă calitate, dar cu principalele lucruri care cică îl recomandă: moderator al unei emisiuni de la televiziunea de care acum se dezice total (atunci erau buni…), respectiv președinte al CNMR-ului cu care a simulat societatea civilă în ultimii ani. Uite, poate aruncați un ochi la suveicile politice și rețeaua de contracte publice din jurul apostolilor CNMR din județul Bacău ca să vă faceți o idee despre modul de lucru.

Cătălin Ivan și-a asumat o candidatură conservatoare și plină de sloganuri patriotice cumva pe termen lung (văd un ’24 mare când intru pe site-ul bine actualizat și structurat); Ninel Peia îl întrece. Intrați și veți vedea, pagina e o colecție de teorii conspiraționiste și fake news-uri prin care vrea să ne convingă că Partidul Neamului Românesc e „Oastea Conștiinței Naționale” de care țara are nevoie. John Ion Banu pune fotografii pe Facebook din sufragerie, dar site de candidat nu are, găsim doar ceva către PNRo.

Sebastian-Constantin Popescu deschide site-ul PNR cu anunțul că refuză paza SPP în campanie (căci sigur era în pericol ca toate fanele să sară pe el de dragul sutelor de mii de semnături strânse); Bogdan Stanoevici vrea să îi aducă pe toți românii acasă, are ca titlu de pagină „Home Alone Candidate” (uitat probabil de la template-ul instalat, însă paradoxul e foarte amuzant), se laudă cu susținerea unor artiști consacrați (Marcel Pavel, Monica Anghel etc), dar programul e încă „în construcție”.

Viorel Cataramă se prezintă pe DreaptaLiberală drept un capitalist convins și are mai degrabă un program de guvernare în 15 puncte, nicidecum o platformă pentru prezidențiale. Ramona Ioana Bruynseels, candidatul-experiment al Partidul Puterii Umaniste via Dan Voiculescupreia într-un mod total ironic culorile de la M10 dar pe calapodul transatlantic, toată campania fiind un rebranding și parcă o pregătire pentru altceva. Oricum, toată comunicarea e profesionistă, cu mulți bani la mijloc, iar site-ul nu are cum să fie mai prejos. Autocare, mulțimi adunate artificial, valori enunțate, zâmbete fermecătoare ale candidatei, simulacrul plutește în aer. Mor de curiozitate să aflu ce va face după campania electorală, dar asta e altă discuție.

Aceștia sunt cei 14 candidați. Dacă ați judeca strict după ceea ce scrie și apare pe site-urile lor, pe cine ați vota?


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Jurnal de campanie (1): comentăm site-urile candidaților la prezidențiale

  1. emil

    Mincinosi au fost, mincinosi sunt încă…si-or fi in neamul românesc. In rest, copii violati, asasinati si distrugeri pe banda rulanta.

    Reply
  2. marius

    cine intra pe mizeriile astea???!!!!
    a ajuns „votul” acum mai mizerabil decit cel de pe vremea impuscatului

    Reply
  3. moshu49

    așa cum spune și autorul că „e mult mai viu decât ceilalți”, am stabilit încă de la anunț că Th.Paleologu este o „pleașcă” pentru români
    nimeni și nimic nu mă mai întoarce :)

    Reply
    • Intum

      Paleologul e mai „viu” pentru că e mai pregătit profesional de fapt asta e încercarea fostului PD-L actual PMP să își spele imaginea. Cam ceva ce au facut PNL cu Iohannis după eșecul USL.

      Reply
  4. CMC

    Eu as prefera o infruntare intre serviciile secrete ale nemtilor si francezilor. Ca intr-un sat fara caini, asta iese…
    Alex Cumpanasu nu e favoritul meu, dar dupa cum e criticat pe aici, e semn ca strica jocurile cuiva si agentii sunt asmutiti impotriva lui.

    „Al doilea eveniment important a fost întâlnirea extrem de tensionată pe care am avut-o cu Ambasadorul Franței la București, ce a avut loc la reședința acesteia. Fiind o întâlnire privată, nu voi devoala (momentan) conținutul acesteia în calitate de candidat la Președinția României. Pot doar să vă spun că a fost cu „sânge pe pereți” și cu adevăruri spuse „verde în față”, care au deranjat foarte tare! Nu aș fi menționat această întâlnire, dacă trustul care a lansat fake news-ul nu ar fi un trust francez, controlat de serviciile secrete franceze. Această făcătură apărând la doar o zi după discuția foarte dură pe care am avut-o cu doamna ambasador.

    Vă asigur că dacă serviciile secrete franceze vor continua să se amestece în campania electorală din România, mă voi vedea nevoit să renunț la regulile și normele diplomatice cu care lucrez de 20 ani. Voi fi nevoit să explic public foarte multe lucruri care au deranjat statul francez prin acțiunile mele în avantajul cetățenilor români.”

    Reply
    • Adrian

      Din cine e citatul? Oricum, în Franța vedem totuși multinațională acuzată (de către procurori) de lucruri foarte grave într-o zonă a globului nonUE, și să nu ne facem că uităm că membrii relevanți de pe-aici susțineau că firma avea practici unitare pe tot globul.

      Reply
  5. Intum

    Cred că de votat o să -l votez pe Iohannis, cum ați zis și voi Barnă are aerele de Daddy, iar Paleologul eh e înconjurat de Băsescu,Neamtu….

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *