Isteria Colectivă

Asistăm de câteva zile la un episod aparte din drama Colectiv. Medici rămaşi anonimi, au trimis copii după foile de observaţie ale unora dintre pacienţii care au trecut prin spitale.

Un fenomen grav – Tolontan – ultima soluție pentru devoalarea adevărului!

Pe zi ce trece, blogul acestui jurnalist a devenit un fel de DNA neoficial, în care cei vătămaţi își pun speranța că denunţul lor nu va fi îngropat. Această alternativă este generată tocmai de autorităţile statului, prin reacţia lor inadecvată, adesea susceptibilă de corupţie!

Revolta complicilor la moartea cotidiană a celor infectați cu germeni de spital

Gestul medicilor de a oferi fotografii după foile de observație care relevă infecțiile este unul ilegal. Aceştia se expun unor sancţiuni penale. Asigurările date sunt fără acoperire, jurnaliştii nu vor putea invoca dreptul de a-şi ascunde sursele în faţă procurorilor fără a risca ei însăşi pedepse. Tolontan nu este Apple!

Am convingerea că medicii şi-au asumat conştient acest risc, inclusiv cel de a-şi ruina speranțele legate de o carieră în România! Nu aceasta este cariera pentru care s-au pregătit, nu aceasta este cariera la care au visat!

Nimeni nu şi-a închipuit în multele nopţi de toceală, că de îndată ce vor intra în spitale ca medici rezidenţi vor deveni martori şi complici la sute de decese datorate infecţiilor intraspitaliceşti. Dincolo de veniturile inacceptabile ale personalului medical, de sunetele de sirenă ale angajatorilor de peste mări și țări, pentru medicii tineri cea mai descurajantă este perspectiva. Este imposibil să nu te întrebi dacă vrei cu adevărat ca întreaga ta viață să faci parte dintr-un sistem atât de crunt față de cei pe care ar trebui să-i apere!

Secretul lui Polichinelle devoalat de o scânteie

De mulţi ani încoace în spitalele României mor din cauza infecţiilor pe capete copii, mame, bătrâni şi uneori tineri, doar pentru că nu le declarăm, pentru că decesul lor este mascat cel mai adesea prin alte diagnostice! Nu ai cum să combați ceea ce nu există!

Catastrofa Colectiv a scos la suprafaţă secretul lui Polichinelle, pentru că este o dramă de o intensitate care nu a mai fost atinsă în ultimii zeci de ani, pentru că victimele au fost în totalitate tineri. Deschiderea anchetei penale a făcut ca foile de observaţie să nu mai poată fi ascunse sau măsluite. Cu atât mai mult, gestul tembel al unor directori de a refuza accesul la aceste acte medico-legale nu a făcut decât să toarne gaz pe foc, cimentuind convingerea unor persoane şi aşa crunt lovite de viaţă, că sistemul le-a omorât copiii!

Motivul ascunderii acestor infecții este unul de natură financiară: recunoaşterea presupune ca pe lângă sporirea igienei să se ia şi măsuri care necesită bani, mulţi bani! În loc să aloce un buget de rezervă pentru situația în care se impune închiderea unei secții pentru o igenizare de amploare responsabilitatea a fost lasătă pe umerii managerului care, culmea, mai este și sancționat dacă astfel de situații sunt raportate! Mult mai delicat este faptul că statul a abandonat spitalele în mâinile personalului medical, tolerând și practic instigând la un sistem gri de plată al serviciilor medicale. A inchide o secție de spital înseamnă și a renunța temporar la pacienții deveniți clienți!

Cine poartă vina internării în secții în care existau infecții

Este adevărat, majoritatea celor care suferă o arsură se confruntă cu riscul decesului prin septicemie. Este evident însă că sutele de pacienţi nu puteau fi abandonaţi pentru că nu avem/aveam secţii de arşi adecvate, sterile. Internările în secţiile de ATI din spitalele de urgenţă din Bucuresti au fost justificate de lipsa alternativei. Decizia de moment a fost una corectă!

Totusi un grad de vinovăție există atât înainte, cât şi după decizia de internare!

Revolta aparţinătorilor împotriva spitalelor şi a autorităţilor a fost augmentată şi de bâlbâiala reprezentanților fostului (unii și ai actualului) guvern, care s-au repezit să spună că avem de toate, că spitalele noastre sunt bune şi frumoase, că ne descurcăm noi. A fost suficient că pacienţii să fie transferaţi în străinătate pentru ca adevărul să iasă la iveală! Da, infecţii intraspitaliceşti există peste tot în lume însă chiar aşa? Să vii cu diagnostic care excludea infecția şi imediat să se dovedească existența unui conclav de germeni?! Unii au încercat să dreagă busuiocul, ameţind lumea cu distincţia între infecţie şi colonizare. Indiferent ce ar fi fost la un moment dat – multitudinea germenilor dovedesc că nu era vorba de un accident, ci de faptul că pacienţii au fost internaţi în adevărate incubatoare de germeni, cu reguli de igienă şi asepsie încălcate grosolan. Medicii din spitalele din străinătate nu aveau de ce să ascundă adevărul și au etichetat victimele de la Colectiv ca fiind adevărate bombe bacteriologice – un adevarat pericol pentru spitalul lor!

Trebuie să recunoaștem însă că indiferent că nu știm care dintre aceste vieti puteau fi salvate, toți cei care au murit sunt victime ale corupţiei! Spectacolul s-a ţinut într-o sală inadecvată pentru că acest lucru a fost permis prin corupție, încălcarea legii, infecţiile din spitale s-au produs tot din cauza unei forme de corupţie.

Adormirea opiniei publice se transformă în isterie

Aparţinătorii au asistat revoltaţi la punerea batistei pe ţambal, ministrul ordonând un control care s-a finalizat cinic, printr-un mesaj de genul „o să fie bine”, refuzând să pună punctul pe I, fără să indice unde s-au găsit nereguli şi ce măsuri tranşante a adoptat, pentru că de fapt nu a luat nicio măsură! Mai mult, ocolind cu obstinaţie dialogul nu a făcut decât să infierbânteze aparţinătorii şi, încetul cu încetul, opinia publică, care a realizat că nu au în ministru un apărător al intereselor populației cu un fost (poate actual) director care merge pe mâna colegilor săi! Nu găsesc argumente care să înlăture suspiciunea că atitudinea ministrului şi a autorităţilor este rezultatul unui lung şir de telefoane, în care fiecare director a încercat să se acopere iar dl. Achimaș-Cadariu a acceptat să fie un instrument de pavază al acestora!

În spaţiul public s-au auzit multe excese – precum cele legate de resuscitarea pe asfalt sau de timpul de răspuns la solicitare alambulanţelor. Este suficient să ne imaginăm că acelaşi accident s-ar fi petrecut la Filiaşi și am realiza că este o exagerare! Nimeni nu a murit ca urmare a intervenţiei tardive a ambulanţelor sau a pompierilor, chiar dacă este loc de critici sau de îmbunătăţiri. Însă nu trebuie să devenim isterici! O asemenea atitudine decredibilizează demersul rudelor victimelor de la Colectiv!

Ce este de facut?

Avem ocazia să îndreptăm lucrurile. Premierul, Ministrul Sănătăţii, trebuie să ia taurul de coarne şi să identifice vinovaţi, să ia măsuri administrative. A eşua în acest demers ca și cum am acceptat 26 de ani să nu descoperim pe cei care au tras în populaţie la revoluţie.

Guvernul Cioloș a fost emanația unei oportunități create de drama Colectiv. Indiferent de gândurile premierului sau ale miniștrilor săi, acest guvern, zis de tehnocrați, are cel putin o datorie morală: să adopte o atitudine tranșantă în stabilirea vinovaților responsabili de drama Colectiv, să facă orice este posibil ca astfel de accidente – inclusiv legate de infecții eitabile să nu se mai întâmple.

Nu am nici un dubiu, ministrul Achimas Cadariu, trebuie să plece. Dincolo de orice calități sau defecte ar avea, atitudinea legată de acest subiect îl descalifică. Recomandarea vicepremierului Dâncu s-a dovedit a fi cel puțin mai neinspirată decât cea cu rezidentul cu jderi în cap! S-au pierdut 6 luni! Un viitor ministru ar putea să facă ceea ce actualul ministru trebuia să facă în primele sale 3 luni de mandat.

Iar dacă premierul Cioloș nu este în stare să găsească un înlocuitor care să se achite de această datorie morală, poate să-și ia sacul la spinare și să plece înapoi la Bruxeles, sfârșind în rușine un mandat în care unii și-au pus speranțe!