INTERVIU RC. Asfalt sau piatră cubică? Un grup de arhitecți încearcă să salveze câteva din ultimele pavate ale Timișoarei de asaltul bitumului

Grupul ”Salvați Străzile Pietruite” a apărut recent pe Facebook. Mobilizarea a fost începută de câțiva arhitecți bănățeni, în frunte cu Victor Popovici, după ce Consiliul local Timișoara a hotărât să ”reabiliteze” câteva din ultimele străzi pietruite ale orașului prin… asfaltare. Victor Popovici a copilărit în Timișoara, și a absolvit Arhitectura aici, cu un masterat pe tema reabilitării siturilor istorice, lucrând, de altfel, pe partea de reabilitări/restaurări. Într-un interviu acordat pentru România Curată, el vorbește despre poezia și ritmul străzilor pietruite, dar și despre avantaje și dezavantaje mult mai palpabile legate de asfaltarea străzilor cu piatră cubică. Nu în ultimul rând acuză autoritățile că au luat decizia schimbării pietrei cubice cu bitum fără o consultare reală a cetățenilor.

***

Daniel Befu: Ce v-a mânat în micul război de apărare a unor simple ”pietre” de tăvălugul modernizării? 

Victor Popovici: Dacă ne uităm ce se întâmplă ca destin cu străzile pietruite, cu Liceul de Arte Plastice, care e în pericol de a fi demolat, Casa Muhle, care e pusă la pământ, ce s-a întâmplat în Piaţa Libertăţii cu vegetaţia, mi se pare că toate urmele astea care ne leagă cât de cât de un trecut destul de apropiat o să dispară. Peste 15 ani or să mai ştie copiii noştri cum s-a trăit în acest oraş înainte de generaţia noastră? Legat de intiativa noastră ”Salvaţi Străzile Pietruite”, ce pot să spun e că avem de-a face cu un cartier vechi, istoric, care la un moment dat a avut absolut toate străzile pietruite. E vorba de cartierul Elisabetin, care e un cartier vechi important, de tip rezidenţial, cu locuinţe de o anumită calitate, pentru oameni cu un anumit nivel. A fost şi e în continuare un cartier bun al Timişoarei, care avea o anumită ţinută şi o parte din ţinută şi din farmecul lui era dat chiar de străzile astea pietruite. Cartierul Elisabetin a mai avut o particularitate care s-a pierdut în anii ăştia după revoluţie. Foarte multe din străzile din cartier aveau nume de râuri. Dacă ne uităm pe hărţi vom vedea Strada Argeş, Arieș, Tuşnad, Târnava, Jiul, Putna, Siret. Înainte vreme când căutai o stradă cu nume de râu ştiai că e în zona aia. Nu o căutai în tot oraşul. Ei, după Revoluţie, identitatea asta de nume s-a spulberat, pentru că s-a schimbat haotic denumirea. Au devenit strada Bela Bartok, Mitropolit Varlaam, complet fără legătură cu nimic. Apoi au început să asfalteze dintre străzi. Câteva străzi pietruite au scăpat până în ziua de azi şi paradoxală e starea lor foarte bună comparativ cu străzile de asfalt.

Daniel Befu: Aţi numărat câte străzi pietruite sunt în pericol de a fi asfaltate? 

Victor Popovici: În proiectul Primăriei de ”reabilitare”, ceea ce eu numesc ”masacrare” e vorba de 14 străzi. Aceste 14 străzi nu sunt toate în Elisabetin. Mai sunt câteva, răzleţe, mai e una în zona centrală, mai sunt vreo două prin Calea Girocului, mai e una în zona Mehala. Cred că sunt în jur de 9 străzi pietruite în Elisabetin. Aceste străzi pietruite formează un ansamblu coerent, ele sunt grupate într-o anumită zonă geografică a oraşului.

Daniel Befu: Dumneavoastră priviţi doar din perspectivă nostalgicului, dar prin asfaltare se va fluidiza oarecum traficul în zonă, nu?

Victor Popovici: Chestia asta cu fluidizarea traficului e cu două tăişuri. Pe piatra cubică se circulă încet, se circulă atent. Dacă n-ai treabă pe străzile alea, nu te bagi pe-acolo pentru că te zgâlţâie un pic. Dacă se asfaltează, multe dintre străzile alea o să devină scurtături, pentru că sunt străzi adiacente la nişte artere majore. Asta e valabil cel puţin în cazul străzilor Argeş, Bela Bartok şi Putna, care vor fi folosite că scurtături pentru evitarea semaforului de la intersecţia străzilor Cluj cu Eroilor. Fiind o intersecţie destul de circulată, mulţi se vor băga pe străzile astea ca să fenteze semaforul. Deci ce va înseamna asta pentru locuitorii cartierului? Un volum mai mare de trafic şi o viteză mai mare a traficului în zonă, ceea ce înseamnă zgomot mai mult, poluare mai multă şi riscuri mai mari pentru copii şi pietoni. Adică o scădere a calităţii vieţii în cartier. Deşi nu cred că intenţia Primăriei e să degreveze traficul, acesta va fi un efect pervers al asfaltării străzilor pietruite, pentru că şoferii tot timpul caută soluţii, nu vor să stea la semafoare. Locuitorii cartierului Elisabetin probabil că nu-s conştienţi de ce-i aşteaptă pe viitor.

Daniel Befu: Aceste străzi pietruite sunt într-o stare de degradare accentuată? De ce a dorit Primăria să intervină cu lucrări asupra lor?

Victor Popovici: Străzile astea sunt într-o stare bună. Nu sunt degradate. Pietrele sunt de calitate. Aceste străzi pe care le apărăm noi cred că se apropie de suta de ani. Zona asta Elisabetin s-a dezvoltat în jur de 1920-1930. Deci se apropie de 100 de ani străzile alea, dintre care unele fără nici un fel de intervenţie majoră, au supravieţuit perfect. Aceste pietre pe care Primăria vrea să le scoată acum au poezia roţilor carelor, căruţelor, potcoavelor cailor, a maşinilor de epocă. Primele maşini care au apărut în Timişoara au circulat pe străzi pavate. Trebuie să păstrăm imaginea locului aşa cum a fost el. E un cartier rezidenţial de factură burgheză interbelică pentru care e caracteristică piatra cubică. Există zone în toate oraşele astea. În cele mai mari şi civilizate metropole, în New York, Londra, Berlin, Viena, chiar şi în Budapesta şi Belgrad, peste tot există străzi pietruite păstrate, pentru că fac parte din istoria locului. În ultimii ani suntem într-o accentuată pierdere a istoriei locale şi a tradiţiei în Timişoara.

Daniel Befu: Mi-aţi enumerat doar nume de capitale. Timişoara nu e o capitală, e doar un oraş mare al României

Victor Popovici: Ba e capitală regională. Nu vrem să fim pol de dezvoltare şi un exemplu pentru toată zona asta? Hai să ne uităm cât rezistă o stradă asfaltată fără reparaţii. Patru ani? Ei scot piatră, deşi nu au nici un motiv real ca să o scoată. La început a fost povestea că nu ajunge piatra pentru reabilitarea Pieţei Unirii şi trebuie scoasă ca să suplinim acolo lipsurile. S-a terminat de refăcut Piaţa Unirii, am răsuflat uşurat ”uf, au scăpat străzile, că nu mai au nevoie, le-au ajuns”.  Apoi ne-am trezit că ei au decis să scoată piatra de pe străzile noastre şi să o depoziteze  depou la RATT (Regia  de Transport Timişoara- societatea de transport  comun  oraşului). Cine le face  inventarul, cine le ştie numărul, cine ştie câte  pietre or  să dispară si apoi vor apărea prin curţile unora  sau altora?

Daniel Befu: Aşa cum-întâmplat la Bucureşti, dealtfel. Au fost chiar exemple când piatra cubică a sfârşit în curţile unor politicieni iubitori de frumos.

Victor Popovici: S-a întâmplat si la Timişoara. S-au scos de pe linia de tramvai dintre  Bălcescu si Piata Maria pe vremea domnului Ciuhandu. Acolo a fost o zonă doar cu piatră cubică. Prin 98-99 tot aşa s-a scos piatra si s-a stivuit la RATT în depozit. Surprinzător, când a fost cazul refacerii Pietei Unirii si a apărut nevoia completării necesarului de pavaj, nu s-a mai găsit piatra depozitată la RATT cu câţiva ani înainte. Practic e un fel de canibalism. Îţi distrugi zona semicentrală, ca să-ti ridici centrul.

Daniel Befu: Măcar de ar exista garanţii că e onest demersul acesta şi că piatra chiar va fi folosită pentru amenajarea altor zone, considerate strategice

Victor Popovici: Nu e corect. Nu poţi că într-un oraş să ai o zonă VIP, în care investeşti major, iar restul zonelor istorice ale oraşului sunt zone gri care nu interesează. Pentru cei care nu stau în centru e bun şi asfaltul. ”Nu le trebuie lor, oamenilor obișnuiți, piatra cubică”. Înseamnă că piatra cubică e un material nobil, dacă îl punem în zona zero a oraşului, nu? E ceva special cu materialul ăsta, dacă n-am pus asfalt în centru, ci piatra şi în acelaşi timp în cartierele rezidenţiale piatra nu e bună. Acolo hai să punem asfalt.

Daniel Befu: Străzile pietruite au şi o poezie?

Victor Popovici: Bineînţeles că au şi o poezie. Noi am învăţat în Facultatea de Arhitectură că trecutul e un lucru irepetabil şi că orice lucru care s-a păstrat din trecut merită apărat, pentru că lucrul ăla nu se va mai repeta niciodată în forma în care a apărut el. Străzile pietruite sunt o mărturie a unui meşteşug desăvârşit al timişorenilor de acum 100 de ani. Se spune că sunt multe gropi şi denivelări pe aceste străzi. Da, e adevărat, sunt multe hârtoape, dar ele au apărut doar unde s-a intervenit. Denivelările au apărut unde s-au băgat ţevi de canalizare, ţevi de apă etc. Acolo s-au scos pietrele, s-a lucrat, pământul n-a fost compactat bine, s-au pus pietrele la loc şi structura drumului s-a lăsat. Dar unde nu s-a intervenit, sunt străzi întregi care sunt perfecte, ca în palmă.

Daniel Befu: Cum reacţionează breasla arhitecţilor la aceste mutilări ale străzilor de către autorităţi?

Victor Popovici: Pagina de Facebook ”Salvaţi Străzile Pietruite e făcută de mine, dar nu e initiativa unui om, ci e o mișcare de protest comună. Am discutat cu aproximativ 10 colegi care suntem mai implicaţi în chestia asta. După ce am început să postăm, vestea s-a mai răspândit întrucâtva. Din cei aproximativ 500 de arhitecţi, câți are Timişoara în total, până acum sunt doar vreo 15-20 de arhitecţi care au auzit de discuţie cumva. Dar nu arhitecţii sunt problema aici, ci intentia noastră e sa sensibilizăm oamenii care locuiesc acolo. Ei ar trebui fie primii care să ia atitudine si să iasă să-și apere străzile. Din păcate reacţia locuitorilor zonei e firavă. Am primit mesaje de genul ”locuim acolo, îmi iubesc strada, ce  putem facem să o salvăm?”, dar sunt si alţii care spun ”domne, mie îmi trebuie sa merg cu masina ca   lumea, să nu mă zgâlţâi si să nu mi-o stric”. Tocmai aici e nodul discuţiei, pe care Primăria îl evită la maxim și anume că străzile pietruite care prezintă denivelări se pot reabilita cu materialul original. Scoţi pietrele, refaci stratul suport, compactezi pământul, le pui din nou. S-a văzut că se poate în Piața  Unirii. În plus, materialul e acolo, la botul calului, nu trebuie să-l cumperi pentru că ai deja pietrele. Chiar dacă or fi 2%, poate 5% deteriorate, înlocuirea lor nu e atât de costisitoare, dată fiind cantitatea mică.

Daniel Befu: Costul e mai mic decât cel de asfaltare a străzilor? Studiul de fezabilitate generează soluţii valoroase?

Victor Popovici: Aici e o anomalie. Am citit studiul de fezabilitate pentru reabilitatea acestor străzi. Ca în orice studiu de fezabilitate se analizează  multe variante de intervenţii. Ghiciţi care au fost variantele analizate de ei?  1) se reface drumul cu o cantitate X de beton si Y de asfalt, 2) se reface drumul cu o cantitate W de beton si Z de asfalt, 3) se modifică din nou cantitățile de beton si asfalt. Pe aceste trei variante de lucru ei făceau diferite calcule de cost. Dar varianta să se reabiliteze drumurile cu pietrele originale nici măcar nu a fost luată în calcul în cadrul acestui studiu de fezabilitate.

Studiul ăsta de fezabilitate a ajuns să mă obsedeze prin aberaţiile cuprinse în el. E făcut de o firmă din Oradea care nu ştiu cât timp a petrecut pe teren. De exemplu la beneficiile asfaltării, elaboratorii menţionează că zona devine mai atractivă şi astfel pot apărea investiţii economice. Adică în nişte zone de case o să vină vreun concern să facă fabrici fiindcă brusc s-a asfaltat strada. Tot acolo se menţionează că apar premise favorabile pentru crearea de locuri de parcare şi piste de biciclete. În studiul de fezabilitate, la sfârşit sunt însă trecute şi planşele de reabilitare pentru fiecare stradă în parte, aşa că am numărat de curiozitate locurile de parcare noi. Se creează în total 7 locuri de parcare pe o singură stradă din cele 14, iar pe restul străzilor nu apare nici un loc de parcare în plus faţă de ce exista. Rezultă că modernizarea acestui lot de 14 străzi va genera în medie câte jumătate de loc de parcare la nivelul fiecărei străzi. La dezideratul lor privind crearea de piste de biciclete recordul e şi mai grozav „zero piste”. Altă chestie care pe mine m-a frapat în studiul de fezabilitate şi pe care vreau să o punctez şi care nu e deloc clar explicitată e că acolo apar sute de arbuşti care vor fi plantaţi, asta în contextul în care fiecare din aceste străzi are copaci maturi. Nu există o stradă fără copaci. Teama mea e să nu se radă toţi copacii existenţi, aşa cum au făcut în Piaţa  Libertăţii.

Daniel Befu: Comunitatea locală nu trebuia consultată referitor la oportunitatea modificării radicale a acestor străzi

Victor Popovici: Bineînţeles. Legea Transparenţei Decizionale îţi impune ca orice proiect de hotărâre să îl faci public cu 30 de zile înainte, pentru ca cei interesaţi să poată transmite opinii şi sugestii şi puncte de vedere. Ei, în acest caz a apărut astăzi pe site-ul Primăriei proiectul de HCL şi tot azi a intrat şi în Consiliul Local unde s-a votat fără nicio discuţie. După aia Asociaţia Salvaţi Patrimoniul Timişoarei a cerut oficial anularea HCL-ului tocmai pe motiv că nu s-a făcut dezbaterea publică cu respectarea procedurii, la care Consiliul Local a răspuns ca-si păstrează punctul de vedere. O alta anomalie e ca studiul de fezabilitate nu era facut public niciunde. Am cerut in temeiul Legii 544/2001 sa primesc o copie dupa el. Am primit răspuns dupa 10 zile că volumul de date e foarte mare si că vor extinde termenul de soluționare a cererii până la 30 de zile. După o lună am primit o pagină A4 xeroxată pe care era un tabel din studiul de fezabilitate, în care erau nişte indicatori tehnhico-economici absolut fără niciun sens, care preciza câți metri liniari are fiecare stradă, care e suprafața. Un tabel pur tehnic. Am revenit cu solicitarea spunând că e imposibil să mi se răspundă în acest fel. În cele din urmă s-au îndurat și după 3 luni de zile au pus pe site-ul Primaăriei studiul de fezabilitate. E anormală o situație de acest tip. Un alt coleg, arhitectul Andrei Condoros, a depus la rându-i solicitări la Primărie pentru anularea hotărârii și introducerea ei in dezbatere publică, iar răspunsul pe care l-a primit a fost că ”hotărârea a fost adoptată legal, cu dezbatere publică și este valabilă în continuare, deci nu se poate opri investitia”. Răspunsurile de la Primărie conțin o minciună, că ”s-a făcut dezbatere publică”. Nu s-a făcut nicio dezbatere publică pe tema asta.

Daniel Befu: Au început şantierele?

Victor Popovici: Nu încă. Acum, din ce am înţeles, procedura e în stadiul de licitaţie de lucrări. Se caută constructorul.

Daniel Befu: Sunteţi ataşat de acest subiect. Aţi copilărit pe o stradă pietruită. Ce are specific o astfel de stradă?

Victor Popovici: Bun, când eram copil era diferit. Era alt trafic. Străzile erau ale noastre. Mergeam cu bicicleta şi era fantastic ritmul. Străzile pietruite datorită rosturilor dintre pietre au un ritm pe care nu-l are nicio stradă de asfalt. Acolo simţi cum înaintezi practic, simţi distanţa pe care o parcurgi. Poţi şi cu ochii închişi să îţi dai seama cât ai parcurs, pentru că se aude şi se simte. Deşi acum e diferit faţă de anii copilăriei, sunt mult mai multe maşini parcate pe margine, străzile astea au scăpat întrucâtva de modernizarea excesivă şi din cauza asta, cumva, şi-au şi păstrat un farmec deosebit.

Daniel Befu: Asfaltul e lin şi plăcut la rulat cu roţile maşinii. Asta e indubitabil. Dar există şi avantaje obiective ale străzilor pietruite, dincolo de farmecul lor estetic şi de de memoria copilăriei?

Victor Popovici: Pe o stradă pietruită nu se fac bălţi pentru că există rosturi între pietre pe unde apa se scurge. Aquatimul la toate ploile mai mari este suprasolicitat, pentru că apa de ploaie intră în canale şi deversează şi se inundă pasajul Jiul şi ţâşneşte apa din toate pivniţele. Ei, străzile pietruite rezolvă oarecum natural problema asta, pentru că apa se duce în sol, nu suprasolicită sistemul de canalizare. Nu există inundaţii pe străzi pietruite. Acum, când Primăria va asfalta şi va face totul etanş lăsând doar 4 guri de canal, ce se va întâmpla la ploile torenţiale? Vor suprasoloicita şi mai mult reţeaua Aquatimului. În plus, piatra niciodată nu va radia căldură la fel ca și asfaltul. Asfaltul se încălzeşte foarte tare, modificând subtil, dar perceptibil, microclimatul cartierului. În cazul pietrei nu-i aşa. Piatra având o masă mult mai mare, are o inerţie termică mult mai pronunțată și nu are acest comportament termic ca al asfaltului. Și nu apar nici compușii volatili chimici care se degajă, pe care noi îi cunoaştem drept ”mirosul de asfalt”.

***

Poziția pe această temă a primarului Timișoarei, Nicolae Robu, transmisă către România Curată

“Primăria Municipiului Timişoara, în demersurile sale, se bazează pe expertiza celor care sunt specialişti în domeniu. Ca atare, piatra cubică de pe străzile mărginaşe ale oraşului, care este disponibilizată în urma lucrărilor de infrastructură(alimentări cu apă, canalizări, reţele de energie electrică, termică etc.) nu se distruge. Piatra care a fost scoasă în anii trecuţi de pe străzile de la marginea oraşului a fost folosită la pavarea zonei istorice Cetate, în cadrul proiectului de reabilitare realizat cu finanţare europeană. Pe noul exerciţiu financiar cu fonduri europene, avem un nou proiect: Cetate II, tot în zona de monument istoric de tip A. În acest nou proiect, vom utiliza pentru pavare piatra care va fi scoasă în timpul lucrărilor edilitare de pe acele străzi, cuprinse în hotărârea consiliului local, care nu se află în clasificare ca monument, de acelaşi grad ca importanţă istorică cu situl Cetate. Proiectele au fost demarate în urma solicitărilor cetăţenilor”.

***

Vă puteți imagina pavatele de mai jos, din Timișoara, cu bitum în locul pietrei cubice? Sursa foto: Facebook/ Salvati Străzile Pietruite

pavate timisoara 1 pavate timisoara 2 pavate timisoara 3 pavate timisoara 4 pavate timisoara 5 pavate timisoara 6 pavate timisoara 7 pavate timisoara 8

 


Recomandări

2 thoughts on “INTERVIU RC. Asfalt sau piatră cubică? Un grup de arhitecți încearcă să salveze câteva din ultimele pavate ale Timișoarei de asaltul bitumului

  1. Moisi Petruta

    Felicitari arhitectilor din Timisoara pentru initiativa si l;e urez succes din toata inima. La Galati, cu binecuvantarea arhitectei sefe, s-a distrus strada Mihai Bravu, strada oficial declarata monument istoric , prima strada pavata cu piatra cubica la sfarsitul sec. XIX; din ce a fost s-a reconstituit o fasie de 30-40 cm. pe mijlocul strazii betonate; s-au sacrificat 28 de tei, cei mai multi seculari si in perfecta stare. Cine doreste fotografii sa-mi scrie pe adresa petrutamoisi@cceg.ro

    Am ajuns la concluzia ca Asociatia Primarilor din Romania exista doar pentru a se repeta proiectele extrem de paguboase si daunatoare mediului si cetatenilor. Urez success timisorenilor!

    Reply
  2. Daniela Nicolescu

    Sunt perfect de acord cu salvarea strazilor pavate. Piatra cubica scoasa de pe strazi din capitala a fost imediat vanduta unor autoritati publice din Germania care stiu valoarea ei si stiu sa o puna in valoare.
    Un demers civic catre Asociatia Primarilor de Municipii (si nu numai!) ar fi o cale de stopare si vigilenta atentie publica asupra fenomenului distrugerii a ceea ce a mai ramas de distrus din patrimoniul urban.
    Eu imi doresc iesirea in strada pentru astfel de cauze care trec neobservate, dar care ameninta identitatea noastra culturala.
    Astept un apel public din partea Romaniei Curate care sa ne uneasca manifest in jurul unor astfel de cauze.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *