Gabriela Lupu

Florin Iaru: Revoluția a fost pentru noi toți o imensă bucurie care apoi, printr-un soi de paradox al paradoxurilor, s-a transformat, încetul cu încetul, într-o mare, mare, mare tristețe

Poetul Florin Iaru se numără printre bucureștenii care au participat activ la Revoluția din decembrie 1989. Ca toți românii, și el așteaptă de aproape 30 de ani ca cei care se fac vinovați de masacrele de atunci să fie deferiți justiției. L-am întrebat despre cum i se pare instrumentat dosarul Revoluției în care sunt inculpați Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, și generalul Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.

Domnule Iaru, ce părere aveți despre dosarul Revoluției?

Dosarul Revoluției este unul foarte necesar, dar trebuia înfăptuit acum multă vreme, mă așteptam ca maxim după 5 ani de la acele evenimente tragice să știm ce s-a întâmplat. Iată că au trecut 30 de ani, procesul nu e gata, iar dosarul este încă incomplet. Iar când am citit capetele de acuzare care au apărut în presă deja mi s-a făcut rușine. Numai trei inculpați? Păi, cum? Adică împușcăturile din fața Ministerului Apărării Naționale au avut loc  la ordinul lui Iliescu exclusiv? Sau incompetența criminală a aunor șefi ai armatei a fost de vină? Dar la Otopeni unde un camion plin cu soldați tineri a fost spulberat de gloanțe, a fost tot numai la ordinul lui Iliescu? Hai să fim serioși! Să scoatem la iveală toți vinovații. Nu să facem din nou ca la procesul lui Ceaușescu când el a plătit singur pentru toate celelalte cozi de topor. Mi se pare de domeniul evidenței că sunt mult mai mulți vinovați pentru ce s-a întâmplat atunci. Vorbim de comandați de unitate și, deisgur, de oameni aflați în funcții importante. Este imposibil să nu poată nimeni spune corect și coerent ce s-a întâmplat.

Atunci de ce credeți că sunt doar trei inculpați?

Ce bănuiesc eu? Eu cred că e în joc onoarea armatei și că s-au făcut presiuni politice foarte mari ca să fie scoasă armata din poveste. În plus, pe lângă ofiței ai armatei, au fost amestecați atunci oameni politici și oameni nepolitici dar care mai târziu au ajuns politici. A fost o imensă diversiune care a dus la multe pierderi de vieți omenești. Țin minte apelul Televiziunii Române care îl găsea pe Ceaușescu în dimineața zilei de vineri pe undeva prin Moldova, sâmbătă dimineața cică fusese văzut la Dorohoi… Iar noi umblam de năuci pe străzi pe când el fusese capturat și dus deja la garnizoana din Târgoviște.  Să zicem că tu ești comandantul garnizoanei din Târgoviște și îl ai pe Ceaușescu. Ce faci în clipa aia? Pui mâna pe telefon și unde suni? La Marele Stat Major. Și ce spui? ”Tovarășe general, permiteți sî raportez, am un prizonier cu numele Nicolae Ceaușescu și o prizonieră cu numele Elena Ceaușescu. Ce facem cu ei? ” Oamenii umblau de năuci să-l prindă pe Ceaușescu, iar el era prins și nouă nu ni se spunea.S-a tras la ordin și, pe lângă asta, într-un raport preliminar al dosarului Revoluției exista un număr de peste 600 de victime întâmplătoare. Oameni care au mânuit rău armele, oameni care s-au certat între ei, oameni beți care au apăsat pe trăgaci. E un număr imens de morți nejustificate. Omoruri din culpă, din neglijență, din ce vrei tu. Unde regăsim aceste cazuri?

La un moment dat li s-au dat arme și civililor. Așa e?

În seara zilei de 22 a început să se tragă la București și atunci a început să li se dea arme civililor. Dar cei mai mulți dintre bucureștenii pe care i-am văzut eu la diverse bariere făcute cu te miri ce, erau înarmați cu niște scânduri. Iar îb fața blocurilor, ieșiseră oamenii cu lopețile de dezăpezit să-și apere blocul de teroriști. În același timp știu din diverse mărturii că în zona Ministerului Apărării Naționale s-a tras la greu. Au fost oameni care 24 de ore s-au târâit prin case pe burtă ca să nu-i nimerească gloanțele ricoșate prin ferestre pentru că se trăgea în draci. Hai să punem lucrurile cap la cap. Adică pentru toate astea sunt doar trei vinovați? Înseamnă că sunt niște genii. Trei vinovați pentru peste 1000 de morți în atâtea locuri din București? Iartă-mă, dar nu cred. Și mai e ceva. Noi nu avem nici un prizonier de război. Îmi poți spune vreun terorist capturat? Nu a fost prins chiar nici unul? Mamă, dar cu ce armată de elită ne-am luptat! Probabil că erau zei sau măcar semi-zei, naiba știe! Și ce mă indignează și mai mult este că acest dosar al Revoluției a apărut acum, în condițiile în care a apărut, iar, din informațiile mele, dosarul a fost grăbit, a fost împins în față ca să intre într-un anumit joc politic.

Este vorba de un megadosar…

Sunt 3300 de dosare de fapt. Dumnezeule mare! Ce judecător poate citi atât? Cam cât timp i-ar trebui? Dacă ar citi un dosar pe zi ar avea nevoie de 3300 de zile adică de 10 ani. Cum se va face? O curte de 10 judecători, citește fiecare câte un dosar pe zi și vin apoi  numai cu concluziile? E o nebunie. Trebuie sistematizate toate datele alea. Din 3300 de dosare trebuie alese zonele de conflict, morțile prin împușcare, morțile cu violență, morțile în apărare, morțile stupide, morțile tragice, rănirile…Au fost spitalele pline de oameni împușcați. Eu am intrat la Jilava cu un tânăr în noaptea de 21 decembrie, pe 22 a fost eliberat și primul lucru pe care l-a făcut a fost să fugă să apere Televiziunea, că așa ni s-a cerut la televizor, să venim să o apărăm. Acolo l-au împușcat. I-au făcut piciorul fărâme. A stat luni de zile cu piciorul atârnat  ca să i se refacă osul care fusese spulberat în zeci și zeci de bucățele. Și a rămas însemnat pe viață. Eu pentru lucrurile astea cer nu răzbunare, ci dreptate. Mi se pare strigător la cer că nu s-au aflat vinovații. Mi se pare strigător la cer acum, cum mi s-a părut și acum 10 și acum 20 și acum 30 de ani. Nici nu știu cum să caracterizez tergiversarea asta. Revoluția a fost pentru noi toți o imensă bucurie care apoi, printr-un soi de paradox al paradoxurilor, s-a transformat, încetul cu încetul, într-o mare, mare, mare tristețe.

Sunt speranțe reale că acest proces se va termina până la urmă?

Nu știu care este mecanismul. Vor fi niște raportori? Habar n-am. Oricum în acești 30 de ani care s-au scurs au dispărut mulți dintre cei implicați. De exemplu, Generalul Iulian Vlad, care știa amplasamentul și ordinele trupelor de Securitate. Țin minte și acum discuția filmată în CC al PCR în care Iulian Vlad zicea: ”Păi ăștia care trag nu sunt ai mei”. Iar generalul Gușă zicea: ”Nici ai mei nu sunt.” ”Dar ai cui sunt?” Și se uitau unul la altul ca doi dobitoci. Ar trebui dosarul ăsta să fie făcut fără greșeală. Dar așa, ne facem de râs. Cum e posibil să treacă 30 de ani și noi tot să nu știm nimic? Când a venit PNȚCD la putere în 1996 a făcut o comisie de anchetare a crimelor din Revoluție. Și unul foarte îngâmfat de pe acolo a zis că: ”Am avut de-a face cu o loviluție”. Bravo, domnule! Adică pe cei peste 1000 de morți i-a lovit o loviluție și i-a spulberat de pe fața pământului.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Florin Iaru: Revoluția a fost pentru noi toți o imensă bucurie care apoi, printr-un soi de paradox al paradoxurilor, s-a transformat, încetul cu încetul, într-o mare, mare, mare tristețe

  1. emil

    A fost ce nu era, si in continuare nici macar Ion Iliescu si Petre Roman nu doresc a afla. Revolutionarii care au luptat pentru un comunism cu fata umana a lui Gorbaciov nu se dau batuti.

    Reply
  2. MARGELATU

    DA dl Florin Iaru asa zisa Revoluție a fost pentru majoritatea „o imensă bucurie care apoi, printr-un soi de paradox al paradoxurilor, s-a transformat, încetul cu încetul, într-o mare, mare, mare tristețe” DAR MAI ALES INTR- UN MARE ADEVAR ca de fapt este vorba despre o MARE lovitura de stat prin care ROMANIA A FOST CAPTURATA .

    Reply
  3. marius

    nu a fost nici un paradox, am simtit glontul in decembrie 89, noi romanii am facut Revolutia iar din dupa amiaza de 22 decembrie odata cu parasutarea lui iliescu securistii au facut o diversiune numita Contrarevolutie printr-un masacru ce a deviat atentia de la preluarea puterii de catre ei. Iar securistii au avut multa intelegere cel putin tacita in preluarea puterii de catre mai toate ambasadele occidentale!!!

    un milion de oameni am strigat in Bucuresti „Moarte Securistilor” in 12 ianuarie 90 dar ne-au inchis repede gura prin diversiunile tirgu mures si „evolutia (securista) de la moarte securistilor la jos comunismul” in piata universitatii… restul e istoria recenta pentru dezintegrarea corporatista a unui intreg popor.

    Reply
  4. Jean

    Mai e o șansă: dacă Google vrea să afle adevărul, încarcă cele 3300 de dosare, deschide o platformă de delațiune și cu un set de algoritmi deștept scriși face treaba tuturor judecătorilor comuniști, conectați cu interlopii, cu care se șterg undeva politicienii etc. Cei patru milioane de membrii de partid, informatorii, securiștii și familiile acestora se vor bucura să afle că au și ei, fiecare, puțin din ADN-ul vinovăției.

    Reply
  5. Kross

    Dar daca,Iliescu a fost doar un mediator intre cei care l-au dat jos pe Ceausescu si cei care vroiau o destramare a tarii?Eu cred ca este extreme de complicat sa aflam adevarul,santem mici,neinformati,cred ca si prea prosti si dezbinati ca sa putem creia o tara primitoare pentru ca tinerii sa nu mai plece de aici.

    Reply

Lasă un răspuns la Jean Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *