Adrian Popescu

Interminabila Listă Neagră a Guvernelor Ponta. Cu voia (sau fără voia) d-voastră, ultima pe listă: Biro Rozalia

Traian Băsescu a amânat vineri, pe motiv că ”nu are bipezi în familie”, numirea Rozaliei Biro în funcțiile de ministru al Culturii și vicepremier. Problemele cele mai mari ale propunerii UDMR de înlocuire a lui Kelemen Hunor în Guvernul Ponta nu țin însă de cunoașterea deficitară a limbii române (am mai avut miniștri români cu astfel de probleme), ci de integritatea persoanei nominalizate.

În 2010, Agenția Națională pentru Integritate (ANI) a sesizat Parchetul în privința conflictului de interese în care se afla Biro Rozalia, care, în calitatea de viceprimar al municipiului Oradea, a încheiat, în 2006, un contract de închiriere cu fundația Partium, a cărei membru fondator este. În urmă cu o lună, procurorii au decis neînceperea urmăririi penale, pe motiv că, în momentul încheierii respectivului contract, fapta nu era prevăzută în Codul Penal. Evitarea sancțiunii penale nu înlătură problema de integritate. De altfel, Biro Rozalia a pierdut, în 2012, procesul cu ANI în care solicita anularea raportului întocmit.

Dacă, așa cum a anunțat, UDMR își menține nominalizarea făcută și, în cele din urmă, președintele Traian Băsescu o va numi în funcțiile de ministru al Culturii și vicepremier, Biro Rozalia se va alătura unei lungi liste de miniștri din Guvernele Ponta, care au avut (și au) probleme cu legea și integritatea: dosare penale, incompatibilităţi, conflicte de interese sau acuzaţii de plagiat.

România Curată vă prezintă Lista Neagră a Guvernelor Ponta, cu menţiunea că unii dintre ei au demisionat doar în urma presiunilor opiniei publice sau după ce ANI sau instanţele au dat verdicte de vinovăţie.

Miniștri wanna be

Victor Alistar și Corina Dumitrescu s-au aflat pe lista de nominalizări a primului Guvern Ponta, din vara lui 2012, dar nu au mai apucat să ocupe respectivele funcții în urma dezvăluirilor de presă.

Victor Alistar ar f trebuit să fie ministru delegat pentru Strategii guvernamentale, transparență și relații cu societatea civilădar nu a mai ajuns să ocupe funcția după ce ANI a atenţionat că este incompatibil şi nu poate ocupa funcții publice pe o durată de 3 ani. Ulterior, în primăvara acestui an, au apărut și acuzații de plagiat legate de teza lui de doctorat, iar societatea civilă l-a acuzat că, în postura de șef al Transparency International România, a oferit girul Guvernului pentru a raporta (mima) dezbatarea publică în privința unui nou proiect de lege cu dedicație pentru exploatările miniere cu cianuri.

Nici Corina Dumitrescu, rectorul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, n-a mai ajuns săocupe funcţia de ministru al Educaţiei, fiind retrasă din cauza numeroaselor probleme de imagine ca urmare a dezvăluirilor din presă, de la suspiciunea de incompatibilitate, până la acuzaţii de plagiat.

Guvernul Ponta I (7 mai 21 decembrie 2012)

Ioan Mang, numit ministru al Educaţiei în locul Corinei Dumitrescu, a demisionat pe 15 mai 2012, la doar nouă zile de la numire, fiind acuzat că a plagiat mai multe articole ştiintifice ale unor autori străini.Acuzaţiile din presă au fost confirmate în septembrie 2012 de către Consiliul National de Etică (CNE), care a stabilit ca Ioan Mang a plagiat.

Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei, a fost acuzată de ANI de conflict de interese (pentru anul 2009, când a fost manager de proiect la Universitatea Politehnică şi ministru) şi incompatibilitate (prin ocuparea simultană a funcţiilor de rector şi senator). A scăpat de aceste acuzaţii în 2014, când a câştigat două procese intentate ANI.În noiembrie 2012, un articol publicat în cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung susţinea că Ecaterina Andronescu a plagiat în 2003 o lucrare ştiinţifică, însă acuzaţia nu a fost probată.

Vasile Cepoi, ministru al Sănătăţii, a demisionat în octombrie 2012, după ce ANI a sesizat DNA pentru conflict de interese şi  infracţiuni asimilate faptelor de corupţie, în legătură cu derularea unui proiect cu fonduri europene, pe când era director la Direcţia de Sănatate Publică Iaşi.

Victor Paul Dobre, ministru al Administraţiei, a plecat din guvern pe 6 august 2012, după ce Parchetul General a încercat să-l pună sub acuzare pentru abuz în serviciu, în legătură cu stabilirea numărului votanţilor la referendumul din iulie 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu. Deocamdată a scăpat de dosarul penal, după ce Parlamentul a refuzat să-i ridice imunitatea.

Mircea Diaconu, ministru al Culturii, a demisionat în iunie 2012, fiind trimis în judecată pentru conflict de interese, deoarece, în calitate de director al Teatrului Nottara, i-a acordat în 2007 soţiei sale mai multe contracte. A fost achitat în primă instanţă, însă a pierdut definitiv procesul cu ANI pentru incompatibilitate (senator şi director de teatru), motiv pentru care nu poate ocupa trei ani o funcţie publică. În aprilie 2014, Mircea Diaconu a obținut o decizie favorabilă din partea Curții de Apel București, care i-a permis să candideze la europarlamentare. Interpretarea dată de Curtea de Apel (cum că incompatibilitatea vizează doar acceași funcție) a fost constrazisă ulterior de Curtea Constituțională, astfel că mandatul de europarlamentar obținut ca independent este sub semnul întrebării.

Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării, a fost pus sub acuzare de DNA în august 2013 şi trimis în judecată în septembrie 2013, pentru că şi-a achiziţionat ilegal locuinţa de serviciu. Procesul de află pe rolul instanţei.

Eduard Hellvig, ministru al Dezvoltării şi Turismului, a fost acuzat de ANI de incompatibilitate deoarece a ocupat simultan funcţia de ministru şi director la o companie privată. În primă instanţă, el a pierdut procesul cu ANI.

Ovidiu Silaghi, ministru al Transporturilor, a fost acuzat de inspectorii de integritate că nu poate justifica o avere de 45.000 de euro. Ulterior, DNA i-a deschis un dosar penal pentru trafic de influenţă, pentru că a primit 200.000 euro mită de la omul de afaceri Nelu Iordache.Cercetările au fost oprite, întrucât Parlamentul European întârzie să comunice DNA dacă îi ridică imunitatea, Silaghi fiind acum eurodeputat.

Liviu Pop, ministru interimar al Educaţiei, a fost reclamat de ANI la Parchetul General de ANI pentru conflict de interese şi abuz în serviciu. Acuzaţia se referă la faptul că a emis un ordin de ministru în favoarea Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, federaţie în care el deţinuse anterior funcţia de secretar general.

Sorin Dan Mihalache, secretarul general adjunct al Guvernului, a fost acuzat de incompatibilitate, întrucât a exercitat simultan funcţia de adjunct al SGG şi pe cea de administrator în cadrul unei firme private. În aprilie 2014, Mihalache a câștigat însă, definitiv, procesul în care a contestat raportul ANI. El a fost însă înlăturat din funcție de Victor Ponta datorită declarațiilor făcute la adresa SUA.

Guvernul Ponta II (21 decembrie 5 martie 2014)

Liviu Dragnea, ministru al Dezvoltării, a fost trimis în judecată în octombrie 2013, fiind acuzat că a pus la punct un sistem pentru fraudarea referendumului din august 2012 pentru demiterea lui Traian Băsescu. Procesul este în desfăşurare, iar doi dintre cei 77 de inculpaţi au fost deja condamnaţi la închisoare cu suspendare.

Varujan Vosganian, ministru al Economiei, a demisionat în octombrie 2013, în urma acuzaţiilor aduse de DIICOT de subminare a economiei naţionale într-un dosar legat de acordarea de gaze ieftine de la Romgaz către firmele omului de afaceri Ioan Niculae. Procurorii nu au putut să-l pună sub acuzare deoarece Parlamentul a refuzat să-i ridice imunitatea parlamentară.

Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor până pe 12 iulie 2013, când a fost condamnat definitiv la cinci ani închisoare în dosarul“Transformatorul”, unde frauda este de 6 milioane lei. Este primul caz de ministru în funcţie condamnat la închisoare.

Și alții…

Aceştia nu sunt singurii miniştrii cu probleme. Astfel, Mariana Câmpeanu, ministru al Muncii, s-a confruntat cu trimiterea fiului ei, Flavius Câmpeanu, în judecată pentru o fraudă de 1 milion euro în legătură cu vânzarea unui teren. Procesul se află în derulare.

O situaţie asemănătoare o întâlnim şi la Daniel Chiţoiu, ministru de Finanaţe, a cărui soţie, Laura Chiţoiu, a fost trimisă în judecată, în anul 2014, în dosarul de corupţie ASF-Carpatica.

În această primăvară, și actualul șef al Secretariatului General al Guvernului, Ion Moraru, este implicat în scandalul atribuirii unor contracte de peste un miliard de euro pentru achiziționarea de softuri. Deocamdată, el a fost audiat de către procurorii DNA, fără a exista o punere sub acuzare.

În fine, dar nu în cele din urmă, Victor Ponta duce cu sine, în fruntea Guvernului, acuzațiile de plagiat legate de lucrarea lui de doctorat.

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Interminabila Listă Neagră a Guvernelor Ponta. Cu voia (sau fără voia) d-voastră, ultima pe listă: Biro Rozalia

  1. adrian adumitresei iasi

    oameni penibili! cati dintre dumneavoastra ar avea curajul sa iasa afara cu o camasa sau cu un tricou patat sau necalcat si sa mearga la mall sau in parc sau la serviciu asa! la noi prinde „Involutia Bunului Simt” din pacate! Sau poate asa e firea noastra (a romanilor): pe unul care se face de cacao sa-l lasam sa se faca asa pana la capat (capatul fiind beineinteles groapa de gunoi)!

    Reply
  2. BIBICU

    CORUPTIA si INCOMPETENTA contribuie la cresterea continua a saraciei si la furnizarea unor servicii publice de slaba calitate sau necorespunzatoare privind, asistenta sociala, cea medicala, de invatamint, accesul la justitiei, etc., acestea dovenindu-se de cele mai multe ori inaccesibile pentru anumite categorii sociale defavorizate.
    Acapararea pirghiilor, functiilor si rolului statului de catre structurile criminale pozitionate in structurile puterii din esaloanele 2 si 3 afecteaza insusi modul de formare a legilor si reglementarilor sau a unui sistem juridic care sa functioneze pe principii de echitate;
    – CORUPTIA reprezinta o povara GREA pe umerii natiunii, contribuind la cresterea nejustificata a cheltuielilor bugetare si nebugetare ale statului, a inflatiei si la finantarea indirecta continuua a structuirilor criminale;
    – CORUPTIA si INCOMPETENTA nu permit instituirea unui sistem de recunoastere obiectiva a valorilor umane, a meritelor si performantelor in politica, in exercitarea actului de guvernare, a profesiei sau de promovare a justitiarilor, functionarilor publici, cadrelor medicale ori din educatie pe baza principiilor de competitivitate si moralitate, nu permite asigurarea independentei si integritatii acestora. Acest flagel permite formarea unor dinastii(gasti) in toate domeniile viietii (mai ales in politica, administratie, ordine publica si justitie) condamnand Romania la feudalizare si destramare;
    – CORUPTIA determina, scaderea standardului de viata si inechitate în distributia corespunzatoare a venitului national (produsului intern brut), a bogatiilor naturale ale tarii,acaparate de “baietii destepti”, impiedica formarea clasei de mijloc in Romania, care ar oferi stabilitate si soliditate sociala;
    – Costurile CORUPTIEI, nu se pot limita a fi reflectate numai de efectele directe respectiv mita si traficul de influenta, ele au impact inclusiv asupra deteriorarii mediului economic, înconjurator ecologic si a gradului de informare mediatica;
    – CORUPTIA impiedica inclusiv manifestarea si functionarea legilor firesti ale economiei eficiente si democratiei reale;
    – CORUPTIA produce amenintare, riscuri, insecuritate si nesiguranta locala, zonala si globala;
    – CORUPTIA afecteaza grav viata politica. Cei care au jucat un rol important în desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989, nu ca tortionari si aveau proiecte marete de perspectiva pentru viitorul Romaniei sau care poate mai detin inca sunt absenti din viata publica de astazi, unii au fost spupusi la amenintari alti au emigrat deoarece au fost oripilati de parsivismul, incompetenta si imoralitatile pe care le-au vazut dezvoltandu-se in jurul lor;
    – CORUPTIA genereaza dezechilibre economice(zonale), sociale si alte fenomene societale imprevizibile si duce la folosirea abuziva si irationala a resurselor naturale ale tarii; aurul verde ( padurile), aurul negru (titeiul), potentialul hidraulic al bazinelor hidrogeografice ale Romaniei, marmura, granitul, calcarul, apa minerala, etc.

    Reply
  3. cbabeanu

    M-ar fi bucurat ca ARC sa vada incompatibilitatile, coruptia si plagiaturile si pe vremea guvernelor Boc si sa le critice cu tot atata vehementa…
    Acum, in ceea ce priveste plagiaturile comise la lucrarile de doctorat; fac aceasta precizare pentru cei care, neavind o activitate de acest gen (doctorate, lucrari stiincifice, etc), ar putea sa inteleaga mai putin fenomenul.
    Marea majoritate a celor care efectueaza un doctorat, nu o fac pentru ca au fost „iluminati” de o idee stiintifica si vor sa o aprofundeze si sa o documenteze printr-o astfel de lucrare. Nici vorba , doctoratul, odata realizat, este fie o modalitate de a avansa in cariera profesionala universitara, fie o „lucrare” de „orgoliu” profesional ci care iti permite sa pui particula „DR.” inaintea numelui. Cei care isi desfasoara activitatea profesionala intr-un mediu in care doctoratul este in „fisa” postului” (cadre universitare de regula), stiu foarte bine ca aparitia unei lucrari de doctorat care intr-adevar sa descopere sau sa dezvolte o idee stiintifica noua sau originala sant rarisime. In imensa lor majoritate, doctoratele sant sinteze ale literaturii de specialitate consultate de condidatul la acest titlu, fara a aduce realmente ceva nou in domeniul respectiv. E o realitate, iar expresia „cartile din carti se scriu” este perfect aplicabila unei lucrari de doctorat. Cel care scrie o lucrare de doctorat , poate sa preia „ad literam” pasaje din alte lucrari; daca se mentioneaza acest lucru, doctorandul este considerat OK, dar daca nu se mentioneaza explicit lucrarea si autorul de unde a preluat pasajele sau ideile din care s-a inspirat, devine „plagiator”.
    Tot pentru cei mai putin familiarizati cu acest domeniu, merita mentionat faptul ca efortul candidatului de a realiza o astfel de lucrare este cel putin la fel de mare ca efortul de a trece numeroasele bariere administrativ-birocratice pe care un sistem de invatamant le pune in calea celui care vrea sa efectueze o astfel de lucrare: cereri peste cereri, taxe peste taxe, sa te ai „bine” cu persoanele influente din facultate si neaparat cu secretarele care iti verifica actele duse, sa ai bani destui ca sa platesti publicarea unor lucrari in revistele de profil, sa ai pe cineva care sa iti „faciliteze ” accesul studiilor tale in aceste reviste, sa ai acces la arhiva facultatii respective, etc. Astfel ca daca cel care vrea cu orice pret sa aiba in palmares o astfel de lucrare dar este din provincie si nu face parte din mediul universitar, trebuie sa fie extrem de „insistent” si de „convingator” pentru a invinge toate aceste obstacole.
    Sistemul public de invatamant din Romania, in loc sa-i stimuleze pe cei care vor sa studieze ceva in plus, le pune nenumarate piedici de tot felul , menite in fapt sa pastreze aceasta activitate doar pentru cei integrati in sistemul universitar. Astfel ca astazi exista numerosi „doctori” care si-au obtinut mult-rivnitul titlu la unitati de invatamant obscure, dar care pentru a le lua banii, nu pun atitea piedici imbecile in calea unui candidat. Multi devin „doctori” cu diplome obtinute la Chisinau de exemplu.
    Concluzia ar fi ca tocmai pentru a combate „plagiatul”, foarte raspindit in acest tip de activitate, statul roman ar trebui sa usureze si sa debirocratizeze accesul la aceasta forma de instruire. Parca tocmai pentru a sublinia lupta „titanica” a unui candidat pentru a obtine titlul de doctor, acordarea mult-doritului titlu este obligatoriu urmata de o masa la restaurant unde prospatul „doctor” se simte obligat sa ii invite pe toti cei care l-au ajutat sa obtina acest titlu. Ceea ce am descris eu este valabil in domeniul medical, dar probabil ca „sistemul” este identic si pentru celelalte domenii ale stiintei si culturii.

    Reply
    • Stefan Bragaarea

      Din păcate, aveți dreptate! Și totuși nici un doctorand nu îți permite să transpună cu exactitate fragmente de mari dimensiuni – fără o prelucrare serioasă. Excepțiile sunt cunoscute!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *