Înțeleg că unii vor mai multe like-uri pe Facebook, dar nici isteria anti-Oprea, nici idolatrizarea lui Cioloș nu ne ajută la nimic. Dimpotrivă

Cazul Oprea ne-a adus iar în vremuri de isterie maximă și nu cred că asta ne ajută să mergem mai departe nici măcar cu un centrimetru. Cum nu cred că trebuie să ne aruncăm acum la picioarele lui Dacian Cioloș și ale tehnocraților săi. Nu mai suntem atenți deloc la nuanțe, nu ne mai interesează adevărul și nici judecata rațională, nu facem altceva decât să construim statui și să săpăm tranșee, când România de fapt are nevoie de drumuri și autostrăzi, spitale și școli și salarii mai mari.

Dacă citești presa și site-urile de știri în aceste zile nu poți să nu remarci că ura a ajuns la cote înfiorătoare. Una e să fii revoltat de votul dat în Parlament împotriva începerii urmăririi penale în cazul lui Gabriel Oprea și alta e să-l faci pe fostul ministru de Interne, direct ucigaș al polițistului Gigină. Nu e totuna să pui în discuție imunitatea aleșilor în fața acuzațiilor procurorilor, cu specularea până la nesimțire a dramei unei familii, din dorința de strânge cât mai multe like-uri și share-uri pe Facebook. Cum nu e același lucru să remarci că suspectul principal dintr-un dosar de ucidere din culpă scapă fără nici o anchetă, cu rostogolirea afirmației inepte că Bogdan Gigină a fost omorât acum a doua oară.

Eu nu știu dacă valul ăsta de ură publică care se revarsă acum peste Gabriel Oprea poate să aline în vreun fel durerea mamei lui Bogdan Gigină. Probabil că nu. Dar știu sigur că nu lămurește în nici un fel întrebările pe care le ridică dosarul de ucidere din culpă deschis de DNA. Și chiar dacă procurorii ar putea să răspundă la toate aceste întrebări, răspunsurile lor nu vor răzbi prin vocile care strigă acum ”ucigașule”, fără să știe exact de ce fac acest lucru.

Ura publică îndreptată într-o singură direcție e chiar mai nocivă decât pare la prima vedere. Le ridică mingea la fileu celor care spun că fostul ministru este o victimă politică și că, de fapt, nimeni nu e interesat cu adevărat de drama familiei Gigină, ci doar de distrugerea lui Oprea. Și cu greu poți să-i contrazici când apropiații lui Bogdan Gigină au repetat că există mai mulți vinovați în acest caz, care nici măcar nu au fost chemați la audieri, dar nimeni nu-i bagă în seamă.

Pe de o parte avem isteria anti-Oprea, de cealaltă parte avem o adorație ciudată la adresa lui Dacian Cioloș. Fiecare declarație a premierului, oricât de banală, e dovadă de înțelepciune, fiecare replică dată lui Ponta sau lui Dragnea devine virală pe Facebook, fiecare poză cu Cioloș, în posturi din cele mai obișnuite, e admirată. Nici măcar nu ne mai interesează dacă primul ministru se simte confortabil în postura de ”salvator al națiunii” în care este împins de la spate. Și înclin să cred că nu, având în vedere declarațiile de bun simț pe care le-a dat până acum. Se trec cu vederea gafele guvernului, cum a fost de pildă ordonanța referitoare la modificarea taxelor, sau absorbția subțire a fondurilor europene, dar se hiperbolizează activitățile firești ale executivului. Normalitatea a devenit semn de maximă performanță.

Cioloș nu e Ponta, asta e limpede ca lumina zilei, dar nu știu dacă avem ceva de câștigat dacă-i construim actualului premier câte o statuie în piața fiecărui oraș mare din România. Așa cum isteria anti-Oprea nu ne ajută să vedem adevărul, nici idealizarea lui Cioloș nu atrage automat o guvernare mai perfomantă. Pentru că România are nevoie de drumuri și autostrăzi, spitale mai performante, salarii mai mari și nu de idoli. Știu că mă repet, dar simt nevoia să fac acest lucru pentru cei care au uitat probabil că suntem la coada Europei din aproape toate punctele de vedere. Nu e vina lui Cioloș, dar asta contează mai puțin.

Nu am alăturat întâmplător cele două subiecte. Suntem în preajma campaniei electorale și cum nu vom auzi nici de data aceasta programe de guvernare deștepte, soluții la probleme reale, suntem parcă împinși de la spate într-o luptă ca cea din 2014. L-am urât atunci pe Ponta și i-am luat președinția de sub nas și i-am dat-o lui Iohannis. La fel facem și acum, deși nu e clar spre ce anume îl împingem pe Cioloș, în condițiile în care premierul a anunțat că nu intră în politică. Or după 2016, trebuie să guverneze cei care câștigă alegerile, asta dacă nu s-a schimbat cumva paradigma democratică și nu am fost anunțați și noi. Personal, îmi doresc un premier ca Cioloș și după 2016, dar asta numai dacă rezultatele alegerilor duc lucrurile în această direcție. Dacă premierul rămâne în afara partidelor, nu văd cum și-ar putea continua mandatul.

Nu știu de ce trebuie să exagerăm și într-o direcție și în cealaltă. Oprea, oricât de detestabil ar fi personajul politic, nu este ucigaș, așa cum strigă acum unii. Nici Cioloș nu este salvatorul națiunii sau cel puțin nu a fost până acum.

Putem să cerem anchetarea lui Oprea și fără să fim isterici sau putem să-l votăm pe Cioloș atunci când va candida. E chiar sănătos pentru democrație să procedăm așa. Orice altă variantă arată însă înfiorător. Arată a manipulare și manipularea nu a ținut niciodată loc de soluții reale.

 

 


Recomandări

4 thoughts on “Înțeleg că unii vor mai multe like-uri pe Facebook, dar nici isteria anti-Oprea, nici idolatrizarea lui Cioloș nu ne ajută la nimic. Dimpotrivă

  1. Tetea

    Nepoate tu nu cunosti ce inseamna cuvantul “isterie”. Ce se intampla e departe de a fi asa ceva, numai bine.

    Reply
  2. AlinaP

    Autorul simte nevoia de a critica, n-are importanta ce, si binele si raul in egala masura. Nedreptatile s-au repetat in sir iar lumea a rabdat fara sa reactioneze. Ziaristii s-au revoltat – de ce nu iese nimeni in strada sa facem dreptate? Acum cand infine lumea s-a trezit la nedreptate, autorul gaseste ca e mai bine sa stam acasa si sa nu facem nimic. Societatea civila trebuie sa-si spuna cuvantul la orice nedreptate, fiti alaturi de ei si nu impotriva lor.
    In privinta domnului Ciolos, e infine un premier care isi face treaba cat poate el de bine. Ce aveti atunci cu el? Ce aveti cu oamenii care il aproba? Iarasi nevoia de a critica fara motiv.

    Reply
  3. Gheorghe

    Problema de fond mi se pare ca sunt mecanismele vicioase prin care un asemenea individ precum domnul Oprea a putut ajunge general cu patru stele, profesor doctor, sef de partid, ministru si vice prim-ministru.
    Cata vreme partidele si institutiile statului vor continua sa promoveze persoane cu acest profil nu cred ca vom iesi din impasul in care ne aflam.
    Cat despre criticile aspre si nefondate la adresa domnului Cilos, cred ca ele se datoresc faptului ca isi face bine treaba si este foarte modest, ridicand astfel stacheta la un nivel greu de atins de diversii “politicieni” foarte vocali in aceste zile in parlament si pe la televiziuni, unii dintre ei condamnati penal.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *