Am consumat multe minute din viața pentru a analiza proiectul de reformă propus de Ministerul Sănătății, așa cum am făcut-o și cu proiectul propus în 2006 (Nicolăescu) și cel propus anul trecut (Băsescu/Vlădescu/Păunescu). M-am opus de fiecare dată, din diferite motive, devenind un fel de “Gică contra”. Nu are nici o importanță ca timpul mi-a dat sau îmi va mai da dreptate. Nu mai am timp. Mai devreme sau mai târziu îmi va veni și mie rândul să mă confrunt în calitate de pacient cu un sistem care ucide. Am profundă insatisfacție că timpul consumat de mine, un cetățean oarecare, a fost irosit în van. Analizele nu folosesc la nimic dacă nu are nimeni urechi să le audă și mai ales dorință să le asculte. Noi, că națiune nu am făcut nici măcar un pas înainte pe calea oferirii unei șanse mai bune milioanelor de români care ajung în momente de restriște la mâna sistemului sanitar din România.
De 6 ani ne aflam pe o cale greșită, guvernele, unul după altul, se întrec într-o competiție de aburire și de mințire a unei populații, pe alocuri ignoranta, pe alocuri dezinformata, dar din ce în ce mai puțin nepăsătoare la subiect, iar în loc de a aborda fățiș adevărul diverși strategi politici se chinuie să găsească un ambalaj pentru un “vedeți, noi măcar am încercat!”.
Sănătatea românilor de află într-un dezechilibru major între aspirații și sărăcia noastră ca țara. Ascunderea adevărului face ca unii, puțini, norocoșii, descurcăreții, cei cu o minima dare de mână, să beneficieze de îngrijirile de care au nevoie, în timp ce restul, imensa majoritate, să se mulțumească cu puțin sau chiar cu nimic din șansa lor la viață.
Această “reforma” nu diferă cu nimic de precedentele două propuse. Este o manifestare a dorinței de a da impresia ca se face ignorând orice beneficiu pentru bolnavi. Nimeni nu împiedică guvernul să dea drumul informațiilor reale despre câte servicii se consumă, cum se consumă, cine beneficiază, cine câștigă și cine pierde. Nimic nu oprește Guvernul, oricare ar fi el, să scoată de pe lista de cheltuieli medicamente sau tratamente ineficace sau mult prea luxoase pentru puterea noastră de cumpărare, pentru a nu afecta interesele economice ale unuia sau altuia, ignorând faptul că până și cele mai ieftine medicamente au ajuns să lipsească din spitalele noastre pentru că risipim milioane pe cele scumpe achiziționate fără nici o regulă. Nimeni nu s-a opus acreditării spitalelor din România pentru a putea ști, atunci când suntem nevoiți să ne internăm, dacă ne încredințăm viața unei unități sanitare adevărate, sigure, dotată cu toate cele sau ne jucăm viața la ruletă! Și totuși acest proces este permanent sabotat tocmai de Guvern, pentru a nu fi obligat să investească în renovarea și adecvarea acestora. Nimic nu ne împiedică să ne luăm măsuri pentru ca medicii și asistentele noastre să nu ajungă să plece în bejenie, de nevoie, fiindu-le clar că viitorul în această țara nu sună bine.
Această competiție de așa zise reforme trebuie să înceteze. Costul îl reprezintă mii și mii de vieți pierdute fără rost.
Astăzi ni se propune din nou o lege, care va intra în vigoare, conform termenelor, cândva, peste 2-3 și chiar 4 ani.
Cer, Guvernului, pentru a cita oara,sa adopte măsuri care nu necesita elaborarea unei noi legi. Cer Guvernului să dea drumul la informație ACUM! Lăsați-ne să vedem adevărul în față și soluțiile vor veni de la sine! Lăsați pacienții, dar mai ales pe cei care nu sunt încă bolnavi, să vadă realitățile din sănătate. Nu ne mai mințiți, nu ne mai amânați! Indecizia dumneavoastră ucide!
