Punctele slabe ale acuzării în Gala Bute și varianta plantării unui agent secret lîngă Elena Udrea
DNA este puternică precum Dumnezeu și de două ori mai iubită.
Dar un proces corect este cel în care ambele părți au condiții egale.
Cînd asiști la un proces obiectiv, dai dreptate, pe rînd, acuzării și apărării. Ca în filmele americane. Dacă vorbește procurorul, ai senzația că aceea este varianta evidentă. Limpede și de necontestat. După aceea, avocatul vine la bară și începi să te îndoiești de procuror. Îți spui că apărarea are dreptate. Argumentele alternează.
”Codul Penal românesc este chiar mai favorabil acuzatului decît cel american”, povestește un avocat. ”La americani, cineva este condamnat cînd se constată vinovăția <dincolo de orice îndoială rezonabilă>. La noi, noul cod vorbește despre <orice îndoială>, fără adăugirea<rezonabilă>. Orice îndoială!”, explică el.
”După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”
Articolul 4, Cod Penal, Prezumția de nevinovăție
În numele acestei îndoieli, astăzi publicăm bombele care ticăie în probele DNA. Și culise pe care nu le cunosc nici avocații apărării și nici procurorii. Primii care vor ajunge la ele, vor obține un avantaj.
(…)
sursa foto: tolo.ro
4. Ana Maria Topoliceanu este agent secret?
Apărarea și-a format opinia că Ana Maria Topoliceanu, cea mai bună prietenă a Elenei Udrea, a jucat un rol dictat de cineva în toată perioada cînd a stat lîngă ministru.
Procurorii susțin, și sursele Gazetei îi confirmă, că DNA aflase încă de la începutul lui 2014 despre banii primiți de Obreja și, în plus, de oamenii din minister de la Termogaz. Dacă asta s-a întîmplat în ianuarie 2014, probabil că DNA ajunsese deja la Topoliceanu. Și, în februarie 2014, Topoliceanu merge, împreună cu Udrea și cu Bica, la Paris.
Există ipoteza, bazată însă doar pe capete de mărturii, că Topoliceanu a fost racolată de un serviciu secret cînd era lîngă Udrea. Ca prietenă a Elenei, era un nod valoros de informații. Pentru serviciu și pentru public această mișcare este legitimă și pozitivă, ”cu asta ar trebui să se ocupe serviciile, să supravegheze marile infracțiuni, care afectează siguranța națională”.
Dar, pentru acuzare și în logica lungului proces care va urma, folosirea mărturiilor Anei Maria Topoliceanu poate deveni dificilă, pentru că apărarea are șansa să mizeze pe ideea că Topoliceanu a acționat instigator, la ordinul superiorilor din serviciul secret respectiv.
În motivarea acestei teorii, apărarea susține că, atunci cînd Topoliceanu a vrut ”să-l preseze pe Breazu”, ea a jucat un scenariu redactat la DNA. Dovadă că procurorii nu i-au sancționat acel apel pe internet, ei spunînd că Topoliceanu nu a vrut decît să-l facă pe Breazu să spună adevărul.
La care apărarea contraatacă: de ce e nevoie să folosești camuflaje și mesaje mute, o adevărată recuzită clandestină pe internet, cînd vrei să determini pe cineva să spună adevărul? De ce nu l-a sunat Topoliceanu pe telefon pe Breazu dacă nu avea nimic de ascuns?
***
De c e șoc? Nu acesta este rolul unui agent acoperit? Atâta timp cât treaba se desfășoară în limitele legii, pe cine deranjează un agent acoperit? Dacă nu, este normal ca justiția să facă tot ce este necesar pentru a descoperi frauda și a aduna probe pentru a o sancționa? Și ce-i dacă a fost plantat lângă Udrea, nu-i normal? Au apărut suspiciuni și s-au luat măsuri pentru a le proba.