În loc să murim de grija SRI, mai bine ne-am gândi câte alte bombe cu ceas mai ascund noile coduri penale

De fiecare dată când apare vreun subiect important legat de SRI, lupta împotriva corupției și interceptări, spațiul public abundă de opinii pro și contra, multe cu pretenții de adevăr absolut, care dau senzația că România este țara cu cei mai mulți specialiști în servicii secrete de pe planetă.

Situația nu putea fi alta nici în cazul deciziei Curții Constituționale care a declarat neconstituțională o parte din articolul 142, alineatul 1, din Codul de procedură penală și anume:

„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.

Deși nu a apărut încă motivarea hotărârii, înțeleg că acest lucru se va întâmpla marțea viitoare, este deja clar că cel mai afectat de decizia Curții este SRI, instituția pe ale cărei interceptări- telefonice sau în mediul ambiental- se bazează majoritatea dosarele de corupție pe care le face DNA. Totuși, procurorul șef Laura Codruța Kovesi a precizat, de mai multe ori, că parchetul pe care-l conduce are un serviciu tehnic care se poate ocupa de interceptări. Evident, că rămân totuși multe semne de întrebare, unele referitoare la celelalte instituții judiciare care nu se află în situație fericită a DNA- DIICOT, spre exemplu- și care depind din acest punct de vedere de SRI. SRI care, prin decizia CSAT, este desemnată în acest moment Autoritatea Națională de Interceptări. Sunt convins însă că și această problemă de legalitate se poate rezolva și, oricum, nu are sens să mergem cu speculațiile mai departe, până nu vedem atât motivarea CCR (și care poate conține indicații concrete referitoare la modul de rezolvare a problemei), cât și felul în care se vor replia instituțiile afectate de decizie.

Lucrurile nu sunt catastrofale și nici nu cred că judecătorii CCR au vrut să afecteze lupta împotriva corupției sau a criminalității organizate, de aceea mi se par total deplasate opiniile care proclamă deja ”îngroparea justiției”. Pe toți cei care sar acum la beregata magistraților Curții Constituționale i-aș întreba dacă li se pare totuși firesc faptul că într-o lege atât de importantă cum e codul de procedură penală să existe această formulare extrem de ambiguă: ”supravegherea tehnică poate fi efectuată de alte organe specializate ale statului”. Așa cum a fost conceput de autorii noilor coduri, acest articol este incredibil de prost și cu siguranță nu are corespondent în nici o legislație penală modernă din Uniunea Europeană.

Eu pot înțelege prin ”alte organe specializate ale statului” exact ce vreau eu, adică un organ care se dotează cu aparatură sofisticată de ascultare ambientală sau altă instituție pe care statul o ”specializează” cu atribuții de a se conecta la infrastructura operatorilor de telecomunicații din România și, la cererea procurorului, să furnizeze conținutul convorbirilor telefonice ale unei persoane urmărite, fie și numai metadatele de comunicare (cine pe cine a sunat, locul de unde s-a sunat, durata convorbirii etc). Eu pot să mă gândesc că și ANAF-ul ar putea deveni într-o zi organ specializat care să se ocupe de supraveghere tehnică și să-i furnizeze procurorului datele de care are nevoie pentru a-și construi dosarul.

Sigur, e un exemplu absurd, ce vreau să spun este nu se poate să lași în Codul de procedură penală formulări de genul acesta care, da, pot duce la abuzuri și oriunde în lumea civilizată ar naște discuții și interpretări de tot felul.

Și nu este singurul caz în care Curtea Constituțională corectează un articol prost din noul cod de procedură penală. Anul trecut, tot CCR a venit și a spus că, atâta vreme cât nu este stabilită o durată maximă, arestul la domiciliu este neconstituțional și a trebuit ca Parlamentul să modifice legea în sensul fixării unei durate maxime de 30 de zile.

Sigur, nu toate deciziile Curții sunt pe placul SRI, dacă e să ne gîndim numai la ce scandal a ieșit cu legea securității cibernetice, dar nu cred că este treaba CCR să servească interesele serviciilor secrete. Treaba CCR e să ne corecteze legile interpretabile sau proaste și care pot da naștere de abuzuri. Ia te uite ce frumos sună decizia din 16 februarie 2016 referitoare la expresia ”alte organe specializate ale statului”:”sintagma supusă controlului nu respectă condiţiile de calitate inerente unei norme legale, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii, întrucât nu permite subiecţilor de drept să determine care sunt organele specializate ale statului abilitate să realizeze măsurile dispuse prin mandatul de supraveghere tehnică, măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor”.

În loc să ne smulgem părul din cap de grija SRI, mai bine ne-am gândi câte alte astfel de bombe cu ceas mai sunt pitite prin noile coduri penale ale României, coduri care ne-au costat milioane de euro și ne-au fost prezentate drept foarte moderne și avansate, dar iată ce catastrofe ascund. Asta cred eu că trebuie să fie grija noastră acum.


Recomandări

One thought on “În loc să murim de grija SRI, mai bine ne-am gândi câte alte bombe cu ceas mai ascund noile coduri penale

  1. Pingback: Gabriel Bejan | În loc să murim de grija SRI, mai bine ne-am gândi câte alte bombe cu ceas mai ascund noile coduri penale – Adpres.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *