Andrei Pippidi

In atentia Parchetului General CASA LUI SPIRU HARET, MONUMENT ISTORIC, SE DEMOLEAZA SUB OCHII NOSTRI

Am mai scris despre casa asta de două ori, și a scris toată presa după aceea. Acum este a treia și ultima dată, fiindcă mîine nu va mai exista. S-a încheiat viața ei, începută în 1885. În 2007 spuneam: ,, Nu s-a dărîmat încă, deşi, părăsită cum este şi înghesuită de blocul lipit de ea, nici situaţia, oficial recunoscută, de monument istoric n-o va mai apăra multă vreme. De trei ori pînă acum s-a încercat scoaterea ei de pe lista monumentelor. La Comisia Monumentelor de la Ministerul Culturii, declasările se ţin lanţ şi, uneori, ele doar constată situaţia după demolare.” Pînă și șoferul taxiului cu care treceam, cînd am văzut cerul prin ferestrele ei și încăperile devastate deasupra cărora nu mai e acoperiș, știa că, dacă e Patrimoniu, legea nu dă voie. În inventarul oficial al monumentelor figurează ca B-II-m-B-19130. E clar, da? Cînd am semnalat pericolul, scriam: ,,Altădată, frumuseţea caselor din Bucureşti se datora grădinilor care le înconjurau, nu mai puţin decît gustului şi ingeniozităţii arhitecţilor. Casa despre care e vorba a avut în spate o mare grădină, care n-a încetat să înflorească într-un tablou de Aman şi care se întindea pînă la casa Kretzulescu-Lahovary (str.N. Iorga,pe atunci primul segment al străzii Romane,care pleca din Calea Victoriei). Casa Haret se afla pe Strada Verde, numită ulterior General Manu şi Locotenent Lemnea. Adresa actuală: General Gh.Manu,7, vizavi de Hotelul Minerva. E o casă simplă, parter şi etaj, cu o terasă care, sprijinită pe două coloane, acoperă peronul de la intrare,precedat de cîteva trepte. A fost sediul Institutului Naţional al Cooperaţiei, care era în 1940 un cuib de legionari. Din 1941 a devenit Muzeul Spiru Haret, ceeace era anunţat de o placă, azi cu inscripţia aproape ştearsă. Mulţi ani a funcţionat acolo clubul unei echipe de fotbal, în calitate de chiriaş al Cooperaţiei, după care casa a fost vîndută şi lăsată în paragină de către noul proprietar”.

Adăugam, pentru a împiedica ignoranța să fie pretextul distrugerii: ,, De ce n-ar face statul sacrificiul de a cumpăra casa lui Haret pentru a reface înăuntru muzeul care a fost? Datoria poporului român faţă de unul din cei mai vrednici oameni care l-au călăuzit nu s-a plătit,odată pentru totdeauna, cu statuia din faţa Universităţii.Opera lui Jalea, academic corectă, sau proiectul lui Brâncuşi,mai bogat din punct de vedere simbolic – el propusese o fîntînă –, au fost expresiile unei societăţi care mai era capabilă de recunoştinţă sinceră. Parlamentul pe băncile căruia a stat cinsprezece ani, Ministerul pe care l-a condus în toate cele cinci guverne liberale care s-au perindat între 1897 şi 1910, partidul liberal al cărui soldat credincios a fost din 1889,ar putea chiar azi să se simtă îndatorate pentru felul exemplar în care omul a îndeplinit toate funcţiile sale publice.O întreagă epocă stă sub emblema personalităţii sale.

„Cultele şi Instrucţiunea” erau departamentul lui. Acest matematician distins, care-şi luase doctoratul la Paris pe vremea Războiului de Independenţă, străbătînd apoi repede etapele obişnuite ale carierei: profesor universitar şi membru al Academiei, s-a devotat unei misiuni, aceea de a reforma învăţămîntul românesc în sens modern. Eforturile sale corespundeau unui curent general, pe care, de pildă, şi Bulgaria l-a urmat în acelaşi timp. Cînd Haret se căznea să asigure egalitatea accesului la educaţie, munca sa fără preget deschidea un drum spre rezolvarea „chestiunii ţărăneşti”. A umplut ţara de şcoli şi a fost socotit în 1907 un instigator al răscoalelor.Roadele acţiunii sale se măsoară prin diferenţa dintre cifra analfabeţilor la 1899, 87% din totalul populaţiei, şi 60% în 1912, anul morţii marelui ministru. Această diferenţă îşi dezvăluie întreaga importanţă, dacă ţinem seama că, după o teorie răspîndită, dezvoltarea economică a unui stat, aşa cum o înregistrează produsul intern brut pe cap de locuitor, se corelează cu indicele de alfabetizare de acum un secol. Reducerea analfabetismului, considerabilă într-un răstimp atît de scurt, a avut şi un rezultat imediat: lărgirea dreptului de vot după Unirea din 1918, pregătirea fluxului ruralilor către profesiuni şi medii care le erau închise înainte de război, deci un progres al democraţiei”.

La un moment dat, Ordinul Arhitecților din București a vrut să cumpere clădirea, pentru a-și avea aici sediul. N-a fost posibil, fiindcă proprietarul a rămas anonim, chiar căutat cu poliția. Acum, legea o face INVEST LUX CONSTRUCT SRL, o firmă din Constanța cu ajutorul Urban Office București. Întreaga parcelă de 921 m va fi acoperită de clădirea care se va înălța acolo. Se anunță extindere, modificări interioare și exterioare, supraetajare (adică S + P + 6-7 etaje). În primul proiect etajele erau chiar opt și înălțimea de 27 m. Ca și la casa Ghika din str. Christian Tell, soluția găsită pentru a strecura marea afacere este de a cocoșa vechea casă sub un bloc. Dar cum se vede din imagini deja nu a mai rămas nimic de salvat, urmarea unei opere de distrugere temeinice și consecvente. Chemăm parchetul să cerceteze cum poate dispare un monument listat, cine a dat aprobarea, cine a încălcat legea? Dacă îi facem asta și lui Haret, și în buricul Bucureștilor, nimeni nu este la adăpost.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “In atentia Parchetului General CASA LUI SPIRU HARET, MONUMENT ISTORIC, SE DEMOLEAZA SUB OCHII NOSTRI

  1. Angela

    Ne mai miram ca aproape jumatate dintre romani au ajuns sa creada ca era mai bine inainte de revolutie ???

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *