In atentia ministrului Eugen Teodorovici Absorbtia cu orice pret a fondurilor europene creeaza coruptie

De cele mai multe ori, când aud decidenți vorbind despre finanțarea nerambursabilă acordată de UE prin proiecte, am senzația că asist la un episod dintr-un film în care personajul principal se confruntă cu provocarea de a cheltui o sumă fabuloasă de bani într-un timp scurt: 1 milion de euro într-o oră, de exemplu. Dacă respectivul nu are niciun plan ingenios, nu știe pe ce și unde să cheltuiască banii, atunci îi va pierde.
La fel văd pusă și problema cheltuirii fondurilor europene: sunt discutate tot timpul absorbția, birocrația, lipsa de performanță în cheltuirea banilor și parcă toți decidenții (în speță partidele politice) pot cădea de acord măcar pe această temă: trebuie cheltuiți câți mai mulți bani în timpul rămas din exercițiul financiar actual. Termenul final de cheltuire ar fi sfârșitul anului 2015 pentru sumele alocate pentru 2011 și 2012 după ce cererea României de aplicare a regulii N+3 (pentru a evita dezangajarea automată a fondurilor) a fost aprobată de Comisia de Dezvoltare Regională a Parlamentului European, aceasta urmând a fi votată în octombrie în Plenul Parlamentului European. Ce rămâne însă marginal este cum sunt acești bani cheltuiți. Este posibil ca aceste fonduri să producă mai mult rău decât bine?
Răspunsul este parțial afirmativ. Motivația o reprezintă faptul că fondurile europene alimentează corupția existentă deja în administrația publică, în mediul privat și non-profit. O mențiune trebuie făcută încă de la început: există instituții, organizații, firme și nu în ultimul rând oameni, care prin proiectele pe care le implementează rezolvă probleme reale din societate pentru că le cunosc în detaliu, au integritate și angajament față de o cauză și/sau pur și simplu știu să-și conducă afacerea pe care vor s-o extindă cu ajutorul acestor fonduri. Nu aceștia sunt subiecții acestui text, deși ar merita din plin în contextul pe care îl portretizez pentru simplul fapt că sunt puși în aceeași oală cu cei ce capușează sistemul; transferul imaginii proaste se face foarte ușor, iar distincția între cei buni și cei corupți nu mai interesează pe nimeni neapărat.
Subiecții noștri sunt instituții publice, ONG-uri, firme și indivizi care văd proiectele strict ca surse ce finanțează propriul consum privat și le abordează în consecință încă din etapa de scriere a cererilor de finanțare (CF). Dar nu este ceva intrinsec rău în asta, ar putea spune cineva. Sunt create astfel slujbe, se cumpără bunuri și servicii, se plătesc taxe. Da, de acord, dar dacă consumul privat este regulă și dacă vine la pachet cu practici corupte și cu un subtext ce nu vizează îmbunătățirea vieții beneficiarilor finali așa cum motivează CF, atunci avem într-adevăr o problemă. Fondurile UE alimentează în acest caz corupția și pun în plan secundar cheltuirea banilor din taxele și impozitele cetățenilor – practic ceea ce fundamentează relația contractuală între decidenți și votanți.
Mai jos semnalizez câteva dintre cazurile pe care le-am întâlnit cel mai des și care denaturau din etapa de scriere a CF demersul de finanțare. Banii alocați pentru implementarea acestor proiecte nu sunt doar cheltuiți prost și fără niciun impact, dar se duc și în buzunarele celor care manipulează pentru interesul privat. Redau mai jos câteva astfel de cazuri:

 

1. Funcționarii publici „prinși” cu degetele în mai multe plăcinte.
Pe scurt, aceștia își folosesc expertiza în scrierea de CF-uri și managementul unui program de finanțare, pe care au dobândit-o prin prisma funcției pe care o au, pentru a lucra în consultanță fără forme legale (ar fi și incompatibili), pentru a face trafic de influență în beneficiul celor care i-au plătit și pentru a obține venituri „pe sub masă”. Am cunoscut funcționari publici cu poziții de conducere în ministere care în timpul programului de opt ore în care îi apăra statutul funcționarului public lucrau pentru firme private și le furnizau informații confidențiale pentru a le facilita obținerea unei finanțări. Un alt caz: funcționar în structurile de gestionare a fondurilor europene are soț/ soție/ altă rudă ce scrie o CF, caută parteneri care să preia proiectul și îl depune pentru aceste organizații în schimbul alocării unei funcții de expert pentru propria persoană, dar și pentru un grup de apropiați. Calitatea muncii prestate are de suferit de fiecare dată pentru că aceste persoane nu sunt interesate decât de încasarea remunerației. Soțul/soția/ruda funcționarului este cea care avertizează asupra unui eventual control în proiectul viciat, rambursarea are altă viteză față de cea normală (a melcului), blocajele sunt parate și facilitarea modificărilor tehnice aberante în proiect este asigurată. Multiplicați cazurile de mai sus cu un număr până la opt (numărul regiunilor de dezvoltare ale României) și aveți proporția proiectelor copy/paste ce capușează fondurile europene. Proiectele copy/paste nu pot fi împiedicate pentru că nu există un mecanism instituțional pentru a face acest lucru, iar furtul intelectual este oricum o chestiune elitistă și relativă în România.
2. Experții fictivi și achizițiile publice cu dedicație.
Experții fictivi în proiecte sunt persoanele ce sunt angajate doar pe hârtie conform necesarului de resurse aprobat. De fapt organizația/instituția pentru care lucrează aceștia este cea care încasează remunerația acestor experți, care este destul de consistentă în proiectele POSDRU, de exemplu. Experții fictivi primesc o parte din bani pentru a nu deveni „incomozi” și/sau doar salariul contractual de muncă pe care îl au cu respectiva organizație, contract neînregistrat în vreun proiect (de obicei pe perioadă nedeterminată și salariu modest). Poți lucra pentru un ONG cu contract nedeterminat de muncă și salariul minim garantat și poți fi expert cu normă parțială în 2,3,4 proiecte ale ONG-ului respectiv; de cele mai multe ori nu vei primi sumele aferente celor trei poziții pe care le deții chiar dacă vei presta munca necesară, ci doar remunerația dintr-un singur proiect sau din contractul pe termen nedeterminat, angajatorul fiind acela ce va acumula contravaloarea salarială ce îți revine. Fluturașii de salariu sunt prietenii acestei metode, plata în numerar este preferată celei prin bancă (prin viramentul bancar s-ar vedea că salariul net nu este virat de fapt în contul expertului).
Aceasta este o metodă preferată a ONG-urilor pentru a mai strânge bani din proiecte dar și a „proprietarilor-consumatori de proiecte” ce din etapa de scriere a CF maximizează numărul de experți per proiect tocmai pentru a-și maximiza viitorul profit. Am văzut spre exemplu un proiect în care pentru un grup țintă de 100 de persoane ce urmau a se califica profesional erau folosiți 40 de experți. Nu mai spun că suma cheltuită pentru calificare era de peste 6.000 de euro per persoană, în condițiile în care în piața de formare calificarea respectivă se obține cu o investiție de 3.000 lei.
O altă metodă preferată pentru a mai face un ban din proiecte: achiziții publice cu dedicație sau „bine planificate”. Nu-mi aduc aminte când am auzit ultima oară de o licitație în care cumpărătorul să nu fi încheiat anterior o înțelegere cu vânzătorul ce urma să fie declarat câștigător pentru ca oferta să fie cea care trebuie (suma mult mai mare și cât mai aproape de valoarea alocată în bugetul proiectului). Cum în orice proiect, oricât de mic ar fi, fie se organizează o conferință, fie se cumpără echipamente, se fac studii, se organizează un program de formare și se face o pagină web, de cele mai multe ori se găsesc prieteni, cunoscuți, veri și alte rude care să aibă o agenție de turism, o tipografie, firmă de organizat cursuri sau doar bunăvoință de a negocia „pe sub masa” un contract.
3. Arta de a omorî eligibilitatea.
Am văzut la lucru această practică nu fără acceptul autorităților de management. Din momentul scrierii CF și al semnării contractului de finanțare, organizația/instituția lider de parteneriat face nenumărate modificări tehnice și de buget, atfel încât la finalul etapei de implementare, rezultatele proiectului nu mai seamănă cu ceea ce era inițial planificat în CF și nici nu mai respectă multe din condițiile de eligibilitate. Este în special vorba despre cazuri ce implică schimbarea de parteneri, externalizarea unor costuri pentru care liderul de parteneriat menționează în CF că deține expertiza, neefectuarea de cheluieli în primele luni ale proiectului, neîndeplinirea indicatorilor asumați prin CF ș.a.m.d. Autoritățile de management abordează de multe ori o atitudine relaxată față de situațiile acestea pentru că eficiența acestor instituții se măsoară în primul rând prin gradul de absorbție atins și nu prin numărul de tăieri bugetare efectuate sau retrageri din proiecte ce nu mai respectă contractul de finanțare.
Câștigători din aceste tipuri de comportamente sunt beneficiarii ce produc livrabile de calitate foarte slabă ce de-abia respectă caracteristicile de formă a ceea ce ar trebui produs. Din păcate nu există nicio instituție care să fie interesată în mod real să creeze transparență în ceea ce privește rezultatele și impactul proiectelor. O bază de date care să reunească rezultatele proiectelor ce pot fi diseminate în spațiul virtual nu există, deși asistența tehnică ar putea finanța așa ceva. Dacă stăm prost la acest capitol, lungul drum de la transparență la responsabilitate („accountability” ar fi de fapt termenul potrivit ce din păcate nu are o traducere exactă în limbă română. De ce oare?!) va fi din ce în ce mai greu de parcurs, iar pe drum este foarte posibil să mai pierdem și instituții și organizații și oameni care erau de partea proiectelor bune.
Roxana Damian a absolvit SNSPA, specializarea Științe Politice și Management de Proiect. A lucrat șase ani în organizații ale societății civile și apoi în consultanță pentru accesarea fondurilor structurale. În cele două sectoare, Roxana s-a ocupat de scrierea cerererilor de finanțare și implementarea de proiecte pentru administrațiile publice și ONG-uri (prin PODCA, POSDRU, cooperare teritorială europeană, programe directe de finanțare ale UE ș.a.m.d). De la sfârșitul lui 2013 urmează programul de Master of Public Administration (MPA) în cadrul CEU School of Public Policies și este freelancer.
Societatea Academică din România (SAR) a derulat în perioada 2011-2013 proiectul „Proasta guvernare în cheltuirea banului public în România între anii 2004 şi 2012” (link: http://sar.org.ro/initiativa-fonduri-europene-manual-de-fraudare/)
cu sprijinul financiar al Think Tank Fund (TTF) – Open Society
Foundations. Intenționând a continua munca depusă în cadrul acestei
inițiative, SAR este deschis în a primi opinii și analize și îi
încurajează pe cei implicați și afectați de proasta gestiune și faptele
de corupție ce au loc în acest domeniu să trimită texte scurte despre
experiența lor la contact@romaniacurata.ro

Recomandări

3 thoughts on “In atentia ministrului Eugen Teodorovici Absorbtia cu orice pret a fondurilor europene creeaza coruptie

  1. Sstefana Bianu

    Cred ca ar fi utila o ancheta concreta asupra asociatiilor civice care au beneficiat de FE!

    Si asa fondurile clasice care scot la concurs pentru ONGuri sunt vizibil diluate in registre haotice…

    Se stie ca au existat ONGuri si Fundatii care au inghitit fonduri pe care le-au deviat…Acestea sunt inca inca active?

    Reply
  2. leopold

    in mod normal fiecare Program Operational ar trebui sa aiba o lista neagra cu astfel de organizatii si sa caute mijloacele legale prin care accesul lor la fonduri sa fie stopat. tocmai de aceea UE incurajeaza in acest moment ca evaluarea impactului PO sa acorde o atentie crescuta rezultatelor obtinute si nu doar resurselor alocate. Dar aceasta lista neagra ar insemna ca functionarii de care se vorbeste in articol sa isi taie singuri acesul la resurse ceea ce e de neconceput :)

    Reply
  3. Valentina

    @leopold:
    Prin Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 1302/2008 al Comisiei Europene a fost infiintata asa numita “baza de date centrala a excluderilor”, adica o “lista neagra” gestionata de catre Contabilul CE. In Romania, aceasta este administrata de catre DLAF ca punct de contact national.

    Aceasta baza de date furnizeaza avertismente de excludere a candidatilor si ofertantilor aflati intr-o situatie de excludere descrisa in Regulamentul Financiar 1605/2002 (Art. 93, Art. 94, Art. 96). Organismele de executie nationale (autoritatile de management) pot trimite cereri de inregistrare pt a exclude o entitate sau alta si pot consulta aceasta baza de date pt a vedea acele entitati fata de care exista avertismente de excludere.

    Din pacate, informatiile din aceasta baza nu pot fi accesate, intrucat poate fi folosita “numai de catre institutiile cu competente in domeniul protectiei intereselor financiare ale UE” (raspunsul DLAF-ului in urma unei solicitari 544).

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *