Mihai Goțiu

In atentia ministrului Culturii, Kelemen Hunor. Pentru o Comisie a Monumentelor Istorice fara cianuristi si demolatori

Vestea bună e că ministrul Culturii va renumi Comisia Monumentelor Istorice. Vestea proastă e că riscul e să fie din pornire iarăși captivă intereselor unor cianuriști și demolatori dovediți.

Pe 26 martie 2014, Ministerul Culturii a publicat pe site-u propriu propunerile de modificare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (CNMI), aprobat (modificat) cu doar un an în urmă, prin Ordinul ministrului culturii nr. 2173 din 28 martie 2013. Principala modificare se referă la aliniatul (5) al articolului 9, care va avea următorul cuprins: ”(5) Pentru evitarea conflictelor de interese, pe perioada exercitării mandatului, membrii Comisiei, membrii secţiunilor de specialitate ale acesteia și cei ai comisiilor zonale nu pot participa la ședințele în cadrul cărora sunt supuse analizării, avizării documentații la a căror pregătire şi sau elaborare au participat”. Modificarea vine în urma unor numeroase luări de poziție publice critice prin care a fost contestată interdicția (incompatibilitatea) din Regulamentul de anul trecut ca din CNMI să facă parte persoane care au proiecte supuse analizării, avizării etc. Acest lucru a generat o restrângere drastică a ariei de selecție a membrilor CNMI, pentru că majoritatea experților din domeniu sunt activi, din această situație rezultând o deprofesionalizare a Comisiei. Conform noii reglementări (citate mai sus), interdicția (care are ca scop evitarea conflictului de interese) lasă posibilitatea ca experții să facă parte din CNMI, cu singura restricție de a nu participa la ședințele care vizează proiecte proprii.

Principalul efect al schimbării Regulamentului constă și în schimbarea componenței CNMI, pentru a fi în concordanță cu noile prevederi. Conform surselor România Curată, numirea unor noi membri în CNMI de către ministrul Culturii, Kelemen Hunor, este iminentă. Doar că, potrivit acelorași surse, schimbările vor fi nesemnificative, Kelemen Hunor urmând să-l confirme în funcția de președinte al CNMI pe Augustin Ioan (numit anul trecut de fostul ministru Daniel Barbu), una dintre persoanele cele mai contestate de societatea civilă din România.

Cianuriștii – Augustin Ioan

Contestarea publică a lui Augustin Ioan vine ca urmare a sprijinului acordat companiei RMGC pentru distrugerea patrimoniului cultural din Roșia Montană. Mai exact, Augustin Ioan face parte din Grupul Independent de Monitorizare a Patrimoniului Cultural de la Roșia Montană (GIMPCRM). În ciuda auto-declaratei independențe, grupul a fost înființat și finanțat de către companie pentru a-i susține interesele. Începând cu anul 2011, GIMPCRM a publicat mai multe rapoarte care lăudau intervențiile și ”investițiile” în patrimoniu făcute de către RMGC, ignorau complet distrugerile produse deja – peste 150 de imobile din Roșia Montană (unele dintre ele de patrimoniu național, altele aflate în zona de protecție) fiind demolate sau distruse după achiziționarea lor de către companie – și minimalizau efectele distructive ale proiectului minier asupra patrimoniului cultural dacă ar fi pus în practică. Scopul grupului a fost (este) de a crea iluzia unei controverse, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a specialiștilor din domeniu (din țară și străinătate) au desființat proiectul minier. Mesajele grupului auto-intitulat independent (dar, în fapt, finanțat de către RMGC) au fost preluate de cea mai mare parte a presei în care, de asemenea, RMGC a ”investit” zeci de milioane de dolari, în timp ce opiniile critice (mai mult decât majoritare) au fost ignorate.

Rapoartele GIMPCRM invocau (invocă) studii proprii efectuate la Roșia Montană, situație contrazisă însă atât de realitatea de pe teren, dar și de mărturia unui fost membru al grupului. În martie 2012, academicianul Ioan Aurel Pop candida pentru funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj, iar apartenența la GIMPCRM îi afecta considerabil șansele de reușită (în condițiile în care opoziția cadrelor didactice de la majoritatea facultăților din UBB în privința proiectului minier de la Roșia Montană este una extrem de consistentă). În acest context, Ioan Aurel Pop a făcut publică o scrisoare prin care își anunța demisia din grup. Profesorul clujean arăta că activitatea grupului este direct finanțată de către RMGC (nu prin intermediul Ministerului Culturii, cum ar fi normal și legal pentru specialiști independenți*), că ar fi fost indus în eroare când a fost cooptat în grup și că (extrem de important) activitatea de cercetare propriu-zisă a grupului a fost una limitată (”am avut acces la o zonă restrânsă”, susține Ioan Aurel Pop). Scrisoarea completă și alte comentarii aici.

Ținând cont de aceste antecedente, prezența lui Augustin Ioan în CNMI și, mai mult, re-desemnarea lui în funcția de președinte al Comisiei este un afront la adresa specialiștilor onești din domeniu și decredibilizează total activitatea acestui organism, al cărui scop este protejarea patrimoniului cultural, nu utilizarea ca paravan pentru diferite proiecte distructive.

Cianuriștii – Daniela Mihai

Augustin Ioan nu este singura persoană din actuala componență a CNMI cu legături directe cu RMGC. Pe listă se număr și Daniela Mihai. Fostă arheolog la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Daniela Mihai și-a dat demisia pentru a participa la înființarea firmei Dalem Consulting, societate creată special de către companie pentru a coordona săpăturile arheologice de la începutul anilor 2000 de la Roșia Montană (prin acest artificiu, RMGC reușea să-i selecteze pentru cercetările necesare pentru obținerea certificatului de descărcare de sarcină doar pe acei arheologici de la care se aștepta la poziții favorabile și, în plus, îi putea și recompensa financiar). MNIR a încheiat un contract cu Dalem Consulting și subcontracte cu alte instituții muzeale sau de cercetare, în vederea săpăturilor de salvare. Șef al șantierului arheologic a fost desemnat Paul Damian, un alt susținător notoriu al RMGC. Ulterior, Daniela Mihai a devenit director științific al Institutului Național pentru Patrimoniu – instituție a cărei menire este, printre altele, declasarea monumentelor descărcate arheologic.

Sprijinul acordat de Daniela Mihai companiei RMGC este menționat expres într-o scrisoare pe care arheologul francez Beatrice Cauuet (coordonator al cercetărilor de subteran din Roșia Montană) i-a adresat-o arheologului Ioan Piso, în februarie 2003: ”De la începutul implicării noastre în cercetarea de la Roșia Montană știam că această cercetare se va face în condiții dificile și că va trebui să luptăm pentru a avansa. De exemplu, în 2002, Dana Mihai a pus presiune pe noi să terminăm cercetarea pe Masivul Cârnic (s.a.). Dar această zonă este una excepțional de bogată și am refuzat categoric (lucrurile sunt descrise în amănunt în raportul meu pe 2002). În cele din urmă, mi s-a permis să continui activitatea în Cârnic și în 2003. De altfel, am aflat că săpăturile de suprafață au fost încheiate prematur. Dar trebuie să știți că suntem ținuți destul de departe de ceea ce se întâmplă cu adevărat”, arată Beatrice Cauuet în scrisoare (despre alte abuzuri legate de săpăturile arheologice de la Roșia Montană re
levate în scrisoare, puteți cititi aici .

Nu în utimul rând, Daniela Mihai se află în relație cu Mircea Angelescu, celebrul ”nemuritor” din Ministerul Culturii, care a supraviețuit în mai toate guvernele post-decembriste, trecând inclusiv peste un scandal de plagiat și chiar peste conflict deschis cu… Radu Mazăre (care a afirmat că Angelescu i-ar fi solicitat mită pentru a-i elibera un act favorabil).

De ce este importantă CNMI?

Chiar dacă, teoretic, Comisia are un rol consultativ, atribuțiile acesteia sunt, totuși, majore. Conform Legii privind protejarea monumentelor istorice 422/2001, republicată în 2008, CNMI este organismul care propune ministrului clasarea sau declasarea monumentelor istorice. Procedural, ministrul nu poate emite ordine de clasare/declasare în lipsa propunerilor făcute de CNMI. În cazul Roșia Montană, CNMI (în fosta componență, înainte de a fi schimbată anul trecut de către Daniel Barbu) nu doar că nu a fost de acord cu declasarea Masivului Cârnic din Roșia Montană de pe lista monumentelor istorice, ci a și solicitat Ministerului începerea demersurilor pentru listarea patrimoniului cultural din localitate în UNESCO.

Procedura înlăturării profesioniștilor onești din organismele Ministerului Culturii și înlocuirea lor cu persoane dispuse la compromisuri are un precdent notoriu în cazul Comisiei Naționale de Arheologie (CNA). La o ședință din anul 2000, CNA s-a împotrivit (cu o singură abținere) proiectului minier de la Roșia Montană. Secretarul Comisiei, Mircea Angelescu (!), a omis să redacteze însă acest punct de vedere. Sub conducerea ministrului Culturii de atunci, Răzvan Theodorescu (ajuns și el, ulterior, beneficiar al finanțării acordate de companie către GIMPCRM), în 2001, CNA a fost curățată de membrii critici (Horia Ciugudean, Ioana Bogdan Cătăniciu, Ioan Piso, Mihai Irimia, Nicolae Conovici și Gheorghe Lazarovici). Astfel, CNA a început să elibereze și să avizeze pe bandă rulantă descărcările de sarcină arheologică pentru Roșia Montană. Cel mai important dintre acestea (descărcarea de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic) a fost anulat definitiv de instanțele judecătorești. Cu toate acestea, în iulie 2011, în cadrul unei ședințe secrete, membrii CNA și-au dat avizul pe baza căruia a fost eliberat un nou certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic (certificat ale cărui efecte au fost suspendate definitiv de Curtea de Apel Suceava în această lună până la finalizarea proceselor de anulare, care, cel mai probabil, se vor încheia anul viitor).

Demolatorii – Gheorghe Pătrașcu & Augustin Ioan

Afacerea Roșia Montană nu este singurul caz pentru care se dorește o componență și conducere a CNMI docilă, incompetentă, compromisă și/sau co-interesată în mod oneros. Diferite afaceri imobiliare (îndeosebi din București) au nevoie, la rândul lor, de susținători cu același profil. De la distanță, astfel de caracteristici sunt îndeplinite de Gheorghe Pătrașcu, arhitectul-șef al Capitalei și, în același timp, membru în actuala structură a CNMI. Într-un mod cât se poate de cinic, Gheorghe Pătrașcu declara, pentru Jurnalul Național (în luna februarie a acestui an – http://jurnalul.ro/stiri/observator/ne-am-linistit-monumentele-istorice-din-capitala-se-demoleaza-numai-cu-autorizatie-660724.html) că demolările se fac doar cu atorizație: ”Nu se demolează monumente istorice în Capitală decât cu autorizaţie. Primăria Capitalei respectă legislaţia în domeniu, există cazuri în care sunt monumente ce pot fi declasate şi chiar demolate eventual sau sunt monumente care unele sunt în mod eronat trecute pe listă, e problemă şi de evidenţă”. Declasare propusă, evident, de CNMI, în a cărui componență se află și Gheorghe Pătrașcu. Dar și același președinte Augustin Ioan, care, într-o dispută cu Andrei Pippidi, în Dilema Veche din 2007) se situa de partea dezvoltatorilor imobiliari, atunci când se întreba retoric: ”De ce este criteriul conservării mai important acum decât cel al dezvoltării urbane?”. În acea perioadă, Augustin Ioan avea o „supărare”: refuzul Comisiei pe care acum o conduce (și pe care speră să o conducă în continuare) de a aviza demolarea imobilului, parte din ansamblul monument Lascăr Catargiu, Visarion 8, pentru a face loc proiectului de arhitectură care îi aparținea.

”Doar cu autorizație” (autorizări a căror legalitate a fost constestată, totuși, în instanță), Gheorghe Pătrașcu este responsabil de demolarea/dispariția mai multor clădiri monument istoric din București, pentru a face loc unor proiecte imobiliare. Cel mai cunoscut caz este cel al Halei Matache, dar și a unor imobile de pe strada Christian Tell, Kiseleff, Dumbrava Roșie, Povernei și Tudor Arghezi (detalii aici). ONG-urile de protecție a patrimoniului cultural îi mai reproșează lui Gheorghe Pătrașcu avizarea cu încălcarea regulamentului zonelor protejate a Planurilor Urbanistice Zonale (PUZ) în cazurile George Enescu 11-11A, Lahovary și Biserica Amzei. Conform ONG-urilor, ”în calitatea sa de arhitect-șef, domnul Pătrașcu nu poate fi neutru atunci când Primăria Municipiului București solicită avizul CNMI” (din care face parte).

În atenția ministrului Culturii, Kelemen Hunor

Ținând cont de antecedentele persoanelor prezentate mai sus, prezența și reconfirmarea lor (și a altora care corespund aceluiași profil) în componența CNMI este de așteptat să întâmpine opoziția societății civile, ridicând semne justificate de întrebare legate de scopul acestui organism. Cu asemenea membri și cu un astfel de președinte (ca Augustin Ioan), CNMI riscă să se transforme dintr-o instituție menită să protejeze și să valorifice patrimoniul cultural în beneficiul diferitelor comunități locale, într-una al cărui obiectiv este să ofere o acoperire de aparentă legalitate diferitelor proiecte care vizează doar interesele financiare ale unor companii și grupuri restrânse de persoane. Cu costuri și riscuri implicite pentru patrimoniul cultural și comunitățile locale.

De asemenea, o Comisie înțesată (și condusă) de cianuriști și demolatori decredibilizează atât organismul în sine, Ministerul Culturii, dar și pe ministrul care numește astfel de membri.

***

Notă: * Orice companie sau dezvoltator imobiliar are obligația legală de a finanța lucrările de cercetare ale zonei vizate de viitoarele construcții industriale, comerciale, de locuințe etc. La finalul cercetărilor, arheologii (și, când e cazul, arhitecții) nu sunt obligați să propună avizarea pozitivă a certificatului de descărcare de sarcină. De aceea, companiile nu plătesc direct specialiștii care fac activitatea de cercetare, ci pun fondurile la dispoziția Ministerului Culturii, care îi selectează (tocmai pentru a nu exista o legătură directă între companie și experți, care să influențeze în vreun fel activitatea acestora). Finanțarea directă a studiilor crează o condiționare directă între experți și cel care îi plătește. După cum am arătat, RMGC a reușit, oricum, să fenteze prevederile legale, prin înființarea unei firme ”de casă”, care s-a ocupat apoi de selectarea arheologilor plătiți prin Minister.

Vom reveni pe marginea acestui subiect.



Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “In atentia ministrului Culturii, Kelemen Hunor. Pentru o Comisie a Monumentelor Istorice fara cianuristi si demolatori

  1. Cristina

    Cum facem insa in cazul Listei Monumentelor Istorice, lista care e facuta probabil din amintiri intrucat unele cladiri ma intreb de 1000 de ori ce cauta acolo!!! Nu toate constructiile vechi sunt monumente istorice si nu totul trebuie conservat! Nu sunt pro-demolare, dar nici nu consider conservarea ca mai importanta ca dezvoltarea urbana. Avand in vedere ca majoritatea cladirilor vechi sunt cu bulina sau stau sa cada, unele sunt parasite devenind adevarate focare de infectie sau pericole publice si reabilitarea lor costa de 2,3 ori mai mult decat ridicarea unei cladiri noi de aceleasi dimensiuni. In plus configuratia planimetrica a multora nu mai este in concordanta cu cerintele functionale actuale. Eu cred ca trebuie totusi sa fim mai toleranti si totul trebuie inceput cu refacerea Listei Monumentelor, cu amendarea celor care aduc modificari acestora sau le detin si le lasa in paragina si cu incurajarea si ajutorarea celor care incearca sa le reabiliteze sau macar sa le reconditioneze. Altfel, protejand toate ruinele, vom ajunge sa ne plece toti investitorii si sa traim intr-un oras unde ne va fi frica sa iesim pe strada daca ploua sau e vand (ca poate ne cade un monument in cap).

    Reply
  2. Carol

    Lista nu e facuta din amintiri e doar fara bani , ca s-a alocat buget zero de cinspezece ani la completarea ei, cadastrare, etc
    Problema e cu cele are lipsesc, nu cu cele care sint in plus

    Reply
  3. mihai g

    @ cristina:

    majoritatea clădirilor care au fost demolate la Roșia Montană sau în București nu au fost demolate pt. că ar fi căzut din picioare (mă rog, la RM, după ce le-a cumpărat în picioare, compania a avut grijă să ”uite” geamurile deschise, să mai ”cadă de la vânt” niște țigle din acoperiș – ca să intre ploaia și să se deterioreze; după ce au rezistat, unele dintre ele mai bine de o sută sau, în unele cazuri aproape două sute de ani, brusc, peste 150 de clădiri – din câteva sute – s-au ”deteriorat” în 5-6 ani și au fost demolate; la fel în cazul galeriilor de sute și mii de ani din Cârnic a apărut pericolul degradării și e cazul să fie ”restaurate” cu dinamita…)

    în privința investitorilor imobiliari de care îți e frică că vor fugi (n-avem noi norocul ăsta, că-s doar niște speculanți cei mai mulți dintre ei, nu investitori), se folosesc de aceeași așa-zisă deterioare pentru a construi turnuri de beton și sticlă care n-au nici cea mai mică legătură cu zona și care dezmembrează și pune pe fugă comunitatea din zonă, care nu-și permite prețurile solicitate de ”investitori” – e ceea ce se cheamă gentrificare, un fenomen distructiv pt. comunități, împotriva căruia în alte țări din Europa există proteste și măsuri concrete de a-l stopa în timp ce la noi termenul nici măcar nu-l găsim în DEX…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *