Iată ce îi sperie pe bancheri chiar mai rău ca darea în plată

Dacă există un contra-argument legitim împotriva legii dării în plată (cele nelegitime sunt tratate pe larg aici și aici), bancherii au ratat să-l aducă în discuție; fie că nu l-au observat fie că se tem chiar mai tare de o eventuală rezolvare.

În realitate, ipoteca este doar o prioritate la executarea silită a unui imobil, dar în lipsa ei executarea se poate face oricum. Astfel, de exemplu, o locuință poate fi scoasă la vânzare de bancă și în cazul unui credit de nevoi personale, negarantat cu ipotecă. Condiția este ca imobilul respectiv să nu fie grevat nici de vreo altă ipotecă. Rezultă o situație cumva bizară:
În cazul creditului cu ipotecă – cel prevăzut de lege – banca primește imobilul înapoi și trebuie să tragă linie.

În cazul unui credit de nevoi personale – pe care legea nu l-a prevăzut – banca poate executa oricare proprietăți imobiliare ale datornicului iar dacă nu “se îndestulează” îl poate urmări cu poprirea pe venituri până la adânci bătrâneți.

Banca ajunge astfel în situația să-și vadă creditele fără ipotecă mai protejate, în unele cazuri, decât creditele cu ipotecă. Este o răsturnare evidentă a ierarhiei garanțiilor și poate chiar un argument solid de contestare la Curtea Constituțională.

Și totuși, de ce nu zice nimic lobby-ul bancar în etapa asta? Poate că n-au remarcat. Sau poate, dimpotrivă, au remarcat și se tem de rezolvare. Pentru că și din punctul de vedere al clienților legea poate părea discriminatorie – cei care plătesc credite de nevoi personale sunt mult mai puțin protejați decât cei care au credite ipotecare.

Iar o eventuală decizie constituțională cum că legea este discriminatorie poate fi rezolvată în oricare dintre cele două direcții: abrogare sau… lărgirea sferei de aplicabilitate. La cât de hărțuiți au fost parlamentarii pentru primul vot, probabil că vor înclina către varianta a doua, chiar și numai preventiv.

Cea mai mare spaimă a bancherilor în acest moment este că “darea în plată” va fi, cumva, extinsă și la “creditele cu buletinul”.


Recomandări

21 thoughts on “Iată ce îi sperie pe bancheri chiar mai rău ca darea în plată

  1. mihai

    mda… doar ca in practica .., se rezolva “la negru” creditele fara ipoteca insa sunt mici, mult mai usor de platit, rescadentat eventual prin prelungirea perioadei, sau omul se angajeaza la negru si nu mai plateste nimic, sau se intelege cu cumparatorul creantei si achita 10% si inchide, si daca are proprietati le trece pe numele altcuiva.

    De ipoteca nu poti sa fugi.

    Reply
  2. Mihnea

    Hai ca am inteles: Daca eu imi iau un televizor pe “nevoi personale”, ii dau obiectul inapoi si gata :))
    Mai greu cu un credit pentru o excursie in Grecia. Probabil ca speli vase pana stingi obligatia

    Reply
    • laur22

      n-o face pe prostul ca ramai asa

      daca vrei garantzii le ceri la acordarea creditului si le pui nominal in scris in contract ca si gaj

      daca te multzumesti cu onoarea nereperata la semnarea contractului …. asta e , reperezi la onoarea datoprnicului si nu in inventezi pounds of flesh aidoma negutzatorului din Venetzia

      Reply
  3. Ionas

    Un cedit de nevoi personale are un cuantum mic in raport cu un credit ipotecar. El este garantat prin venitul lunar ( salariu, pensie, sau ale garantilor ). Riscul de a nu recupera suma datorata este mic , la sume mici.

    Daca se va ajunge ca aceasta inovatie juridica mondiala – legea a darii in plata sa intre in functie + o lege la care va referiti ne luam adio de la sistemul bancar din Romania ( orice economie moderna, inclusive Zimbabwe se bazeaza pe sisteme financiare si implicit bancar).
    Bancile straine se vor retrage. Va ramine doar CEC si Eximbank ca sa dea credite clientelei politice ca Bancorex in anii 1990 ( si sa aiba soarta acesteia)

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ionas: dar venitul lunar cine îl garantează :) ? (desigur, mă refer în România, că în alte țări, ceva mai la vest și ceva mai la nord, venitul minim – care e undeva bine peste venitul mediu din Ro – e garantat de stat)

      Reply
  4. Adrian

    Argumentele autorului sunt corecte fiindcă multe credite personale au fost luate ca avans pentru alt credit, eventual de mai multe persoane pentru același activ(mașină, casă, teren), situație întâlnită și înainte de Revoluție. E imposibil de înțeles de ce această situație a fost perpetuată după Revoluție, în plus teoretic în climat concurențial.

    Reply
  5. tranzitia

    Ce anume-i sperie, ca e destul de ambiguu articolul?!

    Creditele cu buletinul sunt pentru valori mici si doar in cazuri exceptionale ajung la 10.000 euro, nu au cum sa faca obiectul actualei legi decat daca sunt creditate cu ipoteci iar acelea intra automat sub incidenta actualei legi.
    Pe bancheri nu-i intereseaza cu nimic actuala lege din prisma creditelor cu buletinul, ei au probleme grave legate de cei care au credite imobiliare pe sume uriase luate in 2006-2008 si care trag cu ultimele puteri sa-si achite creditele acum pentru ca nu au nici o protectie in fata camatariei la care sunt supusi cu buna stiinta de catre banci. In prima faza vor fi minim 100.000 de familii care vor renunta la apartamente ca sa poata sta linistiti in chiria ce are un nivel de 3-4 ori mai mic decat rata bancara.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ tranzitia: creditul meu de nevoi personale a fost mai mare decât creditul imobiliar; e drept, cel imobiliar l-am luat prin 2000, cel de nevoi personale șase ani mai târziu; în fapt, problema băncilor nu sunt cei care au luat credite până prin 2007-2008 – cu avansul, cu ce au plătit până acuma, și cu valoarea apartamentului câtă a mai rămas, banca nu pierde ci, cel mult, nu face profit – problema e, în realitate, a creditelor luate de dezvoltatorii imobiliari, unde sunt vinovați și băncile și dezvoltatorii

      Reply
      • tranzitia

        In 2000 un 2 camere erau 7-8000 $ in Bucuresti, in 2007 un 10.000 euro insemnau 15.000$ deci absolut nimic anormal si nu intra in nici o contradictie cu ce am scris eu.
        Valoarea bruta a creditelor luate de dezvoltatorii imobiliari este infima fata de “consumatori” si nu reprezinta o problema nici macar in actuala lege care-i exclude pe dezvoltatori. Repet, problema majora a bancilor o reprezinta “consumatorii”, am lucrat la banca si inca cunosc destul de bine fenomenul si valoarea uriasa a volumului de credite neperformante care-i lasa fara nici un profit pe bancherii ce si-au calculat profituri foarte mari pe spinarea devalizarii financiare a Romaniei.

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ tranzitia: în 2008 un apartament de 50-60 mp în Cluj se vindea cu aproximativ 70-80.000 de euro; avansul era 10-20%, ratele (cu tot cu dobândă) ajungeau pe la 2-300 de euro/lună; valoarea actuală a aceluiași apartament e undeva pe la 50-55.000 de euro – și cu avans de doar 10% și rată de 200 euro/lună timp de 8 ani (sau chiar rată mai mică) se acoperă diferența de devalorizare – banca nu pierde dacă execută apartamentul, ci doar nu câștigă (cine a cumpărat înainte de 2008 a cumpărat la prețuri mai mici și a plătit ani de rate în plus…) ; problema celor mai multor bănci e că și-au contabilizat deja profitul (după schema celebrului faliment Enron) și, da, de-asta le e frică că s-ar ajunge și la creditele de nevoi personale că acolo nu ai valoarea (chiar și scăzută cu 30-40%) a apartamentului, și riscul se mută pe bancă;
          și, da, marea lor problemă sunt dezvoltatorii imobiliari care au luat credit pentru sute de apartamente, care s-au devalorizat înainte de a le vinde, iar unele nici măcar nu sunt construite – sunt proiecte de zeci și chiar sute de milioane de euro în situația asta, ba, mai mult, sunt situații în care dezvoltatorii au luat bani și de la bănci, și au vândut și în avans apartamente nefinalizate…

          Reply
          • tranzitia

            – la prima parte a mesajului subscriu, este coerct rationamentul si cunosc foarte bine problema, in Bucuresti este cu mult mai grav: in decembrie 2007, 2 camere in cartiere limitrofe gen Militari, Drumul Taberei se dadeau cu 100-120.000 euro pe credit, acum aceleasi apartamente au ajuns la 40-50.000, caderea este mult mai mare aici dar pe ansamblu bancile si-au securizat deja investitia sau pierd foarte putin
            – a doua parte referitoare la creditele cu buletinul fara ipoteca nu au nici o legatura cu creditele ipotecare, sunt doua lucruri total diferite si nu sunt legate de legea aflata in discutie nici daca se ajunge la CCR. Daca ne refrim la creditele cu buletinul care au o ipoteca atunci cu siguranta intra sub incidenta actualei legi dar fara nici un fel de grija pentru banci deoarece valoarea creditelor este cu mult mai mica decat valoarea actuala a imobilelor oriunde in tara.
            – dezvoltatorii imobiliari se impart in doua categorii, persoane fizice si firme, acestea din urma nu intra in discutie caci intram pe legea insolventei la persoane juridice. Persoanele fizice cu credite pentru dezvoltare sunt undeva pina in 500 milioane euro valoare totala.
            Persoanele fizice cu credite ipotecare care intra sub incidenta actualei legi inseamna in jur de cateva zeci de miliarde de euro care nu mai intra in buzunarul bancilor.
            Fac un calcul sumar ca sa se inteleaga mai bine despre ce este vorba:
            La un credit de 100.000 euro luati in 2007-2008 facuti pe 30 de ani s-au returnat pina acum in jur de 55.000 euro. Suma totala ce trebuie returnata la sfirsitul creditului este in jur de 170.000 euro. Apartamentul se poate vinde cu maxim 40.000 la volume mari asa cum se preconizeaza deci abia se acopera creditul initial. Rezulta o gaura in incasarile estimate de aproximativ 70.000 euro pe fiecare credit de 100.000 euro.
            Calculul bancar se refera exact la asa zisele pierderi din potentialul de incasare pana la sfarsitul unui credit. Deci bancile pierd un potential posibil de minim 5 miliarde euro calculat la 100.000 clienti la o pierdere medie de 50.000 euro/client si de maxim 35 miliarde euro calculat la maximum de clienti cu probleme adica in jur de 700.000.
            Am facut un calcul sumar ca sa se inteleaga o idee din logica si calculele interne bancare.

            Nu poate exista nici un fel de comparatie intre o pierdere potentiala de cateva sute de milioane euro la dezvoltatori cu una cuprinsa intre 5 si 35 miliarde euro de la clientii asa numiti consumatori finali.

          • Mihai Gotiu

            @ tranzitia:
            1) nu e treaba nimănui să asigure profitul cuiva – să nu ne facem că nu știm care a fost rolul băncilor în umflarea bulei (au avut proprii experți care au supraevaluat imobilele, că le convenea: cu cât creditul era mai mare, cu atât mai mari erau dobânzile, și dădeau credite și luau dobânzi și de la dezvoltatorul imobiliar și de la cumpărător), așadar faptul că nu fac profit pur și simplu mi se fâlfâie; să se bucure că n-au ajuns la pușcărie șefii lor;
            2) mă scuzi că nu pot accepta terminologia băncilor: profit nerealizat NU e pierdere; pierdere e doar atunci când sunt pe minus – am recuperat mai puțin bani decât am dat (raportându-mă, desigur, și la propriile cheltuieli și la rata inflației dacă e cazul)
            3) mi-e foarte greu să cred că dintre cei care au luat credite de cumpărare vor fi mai mult de 3-5% care vor ajunge să le dea în plată, poate chiar mai puțin; nu e vorba doar că ar pierde avansul și ratele, ci și de un calcul simplu: chiar și în cazul celor care se află într-o situație disperată, e posibil ca valoarea apartamentului/casei chiar și devalorizată e peste ce mai e de plată la bancă; așa că mai bine vinde el (cu banii în avans) apartamentul, radiază ipoteca (că plătește doar valoarea rămasă, nu și dobânzile) și s-ar mai putea să și rămână cu câteva mii sau zece mii de euro (tot perdant e per ansamblu, dar mai respiră un pic); în situații extreme sunt doar cei care au cumpărat în anii de maxim 2007-2008 (că restul au cumpărat la prețuri mai mici – până la mijlocul lui 2007 prețurile încă nu explodaseră, din 2007 în 2008 s-au dus în sus cu 20-30% cel puțin, și au plătit deja mia mulți ani), evident, că și din aceștia, doar o parte sunt în situații extreme (s-ar putea să fie câteva sute, poate maxim câteva mii de cazuri)
            4) ce-i doare pe bancheri e a) nu faptul că acuma nu e, ci că ar putea fi asociată darea în plată cu legea falimentului personal b) faptul că pe viitor, legea dării în plată blochează oarecum creșterea speculativă a valorii locuințelor (că riscul e mare pt. bancă când cineva renunță în primii 2-5 ani de contract, cât încăd n-a plătit mai nimic, dacă prețul e umflat și explodează, evident că banca ar fi pe pierdere urâtă)

          • Lucian Davidescu Post author

            @tranzitia

            Pierderile nu se măsoară în niciun caz așa, strict contabil ar fi vorba doar de veniturile viitoare pe care le-ar fi executat și nu le mai execută. Deci număr de dări în plată ORI o treime dintre salariile nemaipoprite PE fiecare an de acum până mai târziu.

            În realitate, teoretic crește și numărul de încetări de plăți, pentru că acum consecințele sunt mai puține.

            Practic nu crește, ba chiar s-ar putea să scadă, pentru că banca o fi cel mult ticăloasă dar nu complet imbecilă. Deci în momentul în care își adulmecă victima că vorbește serios cu datul în plată îi va tăia din rată ORICÂT E NEVOIE, până o va face suportabilă. Chiar și dacă pentru asta trebuie să meargă cu dobânda pe minus.

            Sigur, banca va pierde bani (mulți) dar fiind o asumare voluntară, dispusă tocmai ca să evite darea în plată, pierderea va fi imposibil de individualizat în raport cu legea de care vorbim.

            Iar ăsta e doar unul dintre motivele pentru care amenințările cu icsid și alte curți care vor pune statul la plată sunt gogorițe lamentabile.

          • tranzitia

            @Mihai Gotiu, la punctele 1) si 2) subscriu. Eu doar am vorbit in termeni bancari de sediu central departamentul de management asta nu inseamna ca ma sunt de partea lor ba dimpotriva.
            La punctul 3) in Bucuresti care este si cea mai mare piata, circa 70% din total, bancile pot pierde cu siguranta daca nu intra la discutii cu sclavii. pardon clientii; piata o sa aiba o sinusoida in care o sa se piarda bani cu siguranta.
            Bancile in Romania reprezinta un oligopol ce se manifesta ca un veritabil monopol garantat de BNR-ul privatizat dar platit din banii contribuabililor, deci ca la orice monopolisti care se respecta nu e bine sa-i suspectezi de o inteligenta exagerata, nici macar mediocra. Ei stiu sa obtina profit cu forta nu prin inteligenta supravietuirii intr-o economie de piata reala ce nu exista in Romania.

          • tranzitia

            @Mihai Gotiu, scuze dar ultima parte a mesajului legata de inteligenta bancilor era pentru Lucian Davidescu.

            La punctul 4) raman la parerea ca nu-i intereseaza creditele personale in actuala lege si nici o eventuala legatura facuta prin CCR.
            Da, creditele din perioada 2007-2009 reprezinta cea mai mare problema si ele reprezinta cea mai mare parte din valoarea creditelor.

          • tranzitia

            @Lucian Davidescu, profiturile estimate sunt strict contabilizate pe piata bursiera iar bancile gandesc si actioneaza in consecinta.

            Reiau ce am scris din greseala in raspunsul catre Mihai Gotiu:
            Bancile in Romania reprezinta un oligopol ce se manifesta ca un veritabil monopol garantat de BNR-ul privatizat dar platit din banii contribuabililor, deci ca la orice monopolisti care se respecta nu e bine sa-i suspectezi de o inteligenta exagerata, nici macar mediocra. Ei stiu sa obtina profit cu forta nu prin inteligenta supravietuirii intr-o economie de piata reala ce nu exista in Romania.

            Legea in forma actuala e ok din punctul meu de vedere si poate duce la o negociere substantiala pentru sclavi, pardon clienti, dar ca sa ai cu adevarat o economie de piata financiara reala trebuie odata cu aceasta lege inca una paralela care sa legalizeze si reglementeze imprumuturile intre persoane fizice cu dobanzi maxime fixate de catre autoritati pentru inceput pana cand se structureaza noua piata financiara.

            Amenintarile bancherilor sunt la fel ca cele ale gold corporation fata de Rosia Montana, daca autoritatile sunt mafiote atunci o sa aiba castig de cauza daca autoritatilor le este frica de oameni atunci monopolistii nu au nici un succes in nici o instanta.

    • Lucian Davidescu Post author

      @tranzitia
      Nu mi-am permis să formulez rezolvări punctuale, dar îmi închipui că decizia politică de-a armoniza ierarhia garanțiilor în favoarea clientului s-ar putea materializa, de exemplu, în limitarea cazurilor în care se execută imobile şi eventual stoparea altor măsuri după o primă astfel de executare.

      Reply
      • RADU

        Solutii made in romanica. oare de ce tot timpul incercam sa inventam apa calda? bancile nu fac scandal pt creditele cu buletinul pentru ca atunci ar sari in ochi solutia . FALIMENTUL PERSONAL.

        Reply
        • tranzitia

          Cel mai grav pica IFN-urile nu bancile, iar aici in mod normal trebuie sa intre in functie Parchetul si foarte multe dosare penale pentru escrocherie, santaj, camatarie si chiar talharie. Nu inteleg sub nici o forma cum conducerea BNR-ul nu face coada la DNA sau Procuratura din cauza acestor IFN-uri pe care le protejeaza cu ferocitate. Multe dintre ele au protectie foarte puternica inclusiv in sfera serviciilor secrete din cate cunosc.

          Reply
      • tranzitia

        Creditele cu buletinul fara ipoteca se recupereaza din veniturile realizate daca nu exista o executie imobiliara prin verdict in justitie, daca te referi la leasing auto ala e un alt tip de contract si de obicei din cate mai stiu eu s-au luat tepe grave de catre societatile de leasing deoarece clientii le-au pus masinile in brate si s-a terminat problema conform contractelor pana in 2009 pe care le cunosc eu.

        Reply
  6. Nicu C.

    Da, ați punctat la “obiect”…, nu-i nici o problemă că banca îți poate pune propiri până la adânci bătrâneți, că practic te transformă într-un sclav cu acte, ca în antichitate. Prin urmare doar clienții îşi asumă riscurile, iar banca doar câştigurile duble. Despre acest aspect mi-ar fi plăcut să se dezbată în locurile acestea si nu despre aspecte periferice, cu caracter perturbator, precum cel menționat de dumneavoastră şi anume că nu toate expunerele pe credite nu sunt acoperite la fel.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *