Hora impostorilor

Cu o lună în urmă scriam pe blogul meu un articol în care aduceam dovezi că un anume Enache Tuşa, lector universitar, jurnalist, realizator şi invitat permanent al mai multor emisiuni la două televiziuni din Constanţa, autodeclarat competent într-o largă arie de interes, de la autoturisme la politică, sociologie, antropologie şi istorie, a comis câteva plagiate pe site-ul ziarului Ziua de Constanţa[i].

Articolul a rămas fără ecou instituţional. Ziarul a continuat să-i publice „recenziile”, iar conducerea Universităţii „Ovidius”, al cărei director de imagine este, a apreciat, probabil, că nu există vreo incompatibilitate a plagiatorului Enache Tuşa cu funcţia pe care o deţine. Erau „doar” nişte plagiate în nume personal…

Foarte curând a izbucnit scandalul lucrărilor „ştiinţifice” scrise de puşcăriaşi pentru a-şi scurta timpul de detenţie. Am prevăzut că urma să se dezlănţuie scandalul coordonatorilor ştiinţifici ai lucrărilor, deoarece, în urmă cu aproape un an, fusesem contactată de Mihai Petre (politician local care a trecut prin mai multe partide, ultima dată dându-şi demisia din M10) din partea lui Senol Zevri, pentru a-i coordona o carte, şi refuzasem. La vremea aceea aflasem, cu uimire, că deţinuţii aveau nevoie de coordonatori ştiinţifici.

Am avut o bănuială că numele lui Enache Tuşa va apărea şi în acest caz (ştiam că Mihai Petre este în relaţii foarte bune cu Tuşa şi m-am gândit imediat că ar fi putut apela la el, în urma refuzului meu), dar tabelul pe care Hotnews l-a obţinut de la Ministerul Justiţiei m-a contrazis iniţial.

Doar iniţial, pentru că a ieşit la iveală informaţia că volumele au, pe lângă coordonatorul ştiinţific, şi doi sau trei referenţi. Ceea ce este o bombă în sine, pentru că, la nivel naţional, numărul universitarilor care au girat puşcăriaşi se poate tripla.

Ce să vezi, volumele Comunicare şi manipulare şi Elemente de igienă mentală şi mediul penitenciar ale lui Senol Zevri, condamnat pentru luare de mită, îl au ca referent pe Enache Tuşa, alături de alţi câţiva profesori. Cu numele tipărite negru pe alb, pe primele pagini ale cărţilor. Iar complicele şi intermediarul şpăgii lui Senol Zevri, Sorin Cocheş, alt puşcăriaş, îl are ca referent la o carte pe lectorul universitar Răzvan Pantelimon, despre care vom vorbi mai târziu. În plus, se pare că implicarea referenţilor este chiar mai mare decât a coordonatorului ştiinţific. Coordonatorul este cel ce dă o recomandare iniţială, atestând capacitatea individului respectiv de a produce o lucrare ştiinţifică, dar sunt referenţii aceia care, la final, în urma lecturii manuscrisului, confirmă calitatea de lucrare ştiinţifică pentru ca editura să poată publica volumul şi legea să-şi urmeze cursul, iar deţinutul să fie scutit de o parte din pedeapsă.

(În cazul lui Senol Zevri, care a produs trei cărţi, coordonatorul a două dintre ele, conf.univ. Cristian Moşnianu, devine referent la cea de-a treia, coordonată de prof.univ. Virgil Frunză. Se poate trage concluzia că sunt câteva cadre didactice universitare care s-au agitat şi s-au rotit în jurul volumelor lui Zevri, în aşa fel încât „să fie bine pentru toată lumea”…)

Înainte ca această informaţie, privind referenţii, să apară, realizatorul TV Enache Tuşa a moderat emisiuneaRadiografia zilei de la Litoral TV din data de 11 ianuarie a.c., pe tema lucrărilor deţinuţilor. Invitaţi erau Mihai Petre şi Răzvan Pantelimon. Primul – prieten al lui Senol Zevri pentru care mă rugase pe mine să girez ştiinţific, cel de-al doilea, referent al unui alt puşcăriaş.

Şi a pornit o horă penibilă în trei, concluziile şuetei fiind că puşcăriaşii nu trebuie duşi în derizoriu pentru că sunt şi ei oameni (autor, Mihai Petre, care a empatizat până la identificare cu cei acuzaţi de corupţie, ajungând să creioneze situaţia ipotetică în care el însuşi ar fi condamnat pentru luare de mită…), că cine vrea să-şi vândă ca la piaţă, pe tarabă, produsul intelectual este normal să o poată face (autor, Răzvan Pantelimon), că o comparaţie între Becali şi Steinhardt este posibilă şi normală (acelaşi Răzvan Pantelimon) şi, în general, că este de neconceput ideea că profesorii care au girat aceste lucrări ar fi fost plătiţi pentru asta. S-au mai făcut auzite şi alte absurdităţi şi sofisme pe care bagheta de moderator a lui Enache Tuşa le-a îngăduit şi le-a stârnit constant, el având însă grijă să proclame din când în când, împotriva evidenţei, că asistăm la o dezbatere cu păreri PRO şi CONTRA.

Am putea specula, totuşi, că a fost vorba despre o dezbatere PRO – puşcăriaşi şi CONTRA – bunului simţ şi opiniei publice. Nimeni nu a vorbit acolo despre puşcăriaşii care au scris zece cărţi pe an sau despre aceia care au scris o carte în trei zile, despre subiectele penibile abordate în aşa-zisele lucrări ştiinţifice, despre interesele ce îi leagă pe unii puşcăriaşi de coordonatorii lor sau despre imposibilitatea de a te documenta pentru o lucrare ştiinţifică într-un penitenciar, mai ales dacă nu ai făcut cercetare ştiinţifică în viaţa ta.

Nimeni nu a specificat poziţiile subiective ale tuturor celor trei aflaţi la masa dezbaterii. După toate regulile (pe care le cunosc eu) ale televiziunii şi ale jurnalismului, în general, Enache Tuşa nu ar fi avut voie să modereze emisiunea, el fiind direct implicat în chestiune, iar ceilalţi doi ar fi trebuit să precizeze implicarea lor, pentru ca telespectatorii să poată judeca singuri dacă să aibă sau să nu aibă încredere în spusele lor. Obligatoriu ar fi fost ca alţi doi invitaţi sau, hai, în condiţii speciale, măcar unul să poată exprima păreri opuse. Consiliul Naţional al Audiovizualului are toate motivele să se autosesizeze în acest caz.

În cealaltă calitate a sa, de invitat aproape permanent al unei alte televiziuni, Digi 24 Constanţa, Enache Tuşa a exprimat aceleaşi „păreri PRO şi CONTRA” câteva zile mai târziu. Nici acolo nu a specificat public şi nu a anunţat moderatorul, pe jurnalistul Marian Cioacă, despre implicarea lui, ca referent de carte, în problema aflată în dispută.

După ce a fost descoperit numele lui Enache Tuşa pe cartea lui Senol Zevri, culmea, chiar de către ziarul Ziua de Constanţa, care continuă să găzduiască plagiatele aceluiaşi ins şi care nu a avut nicio reacţie la articolul meu despre aceste plagiate, el şi alţi colegi cu milă faţă de puşcăriaşi au încercat să acrediteze ideea că editura le-ar fi trimis manuscrisele spre evaluare, fapt contrazis de declaraţia lui Ovidiu Dunăreanu, acesta spunând clar că editura a primit pachetul complet, gata de publicare, adică toate manuscrisele însoţite de referatele ştiinţifice care le girează. Alte minciuni, ce agravează moral situaţia celor implicaţi.

Mai mult, Emanuel Plopeanu a constatat că, deşi semnase doar în calitate de decan al Facultăţii de Ştiinţe politice de la Universitatea „Ovidius” adeverinţele ce atestau calitatea  de universitari a profesorilor coordonatori şi referenţi, semnătura lui apare, falsificată vizibil, şi pe un referat, el fiind tras astfel, fără voia lui, alături de cadrele didactice care au girat puşcăriaşi.

În cazul lui Enache Tuşa, iată că la plagiatul pe care l-am descoperit şi l-am expus iniţial, cu dovezi de necontestat, se adaugă girarea din punct de vedere ştiinţific a unor puşcăriaşi (fenomenul trezind, la nivel naţional, suspiciunea de corupţie şi generând implicarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie – DNA), se adaugă minciuna, se adaugă încălcarea regulilor jurnalismului, se adaugă inducerea în eroare a publicului şi a jurnaliştilor de bună credinţă. Toate acestea creionează un portret al impostorului lipsit de orice morală profesională, care nu ar trebui să fie îngăduit şi cultivat într-o instituţie de învăţământ superior. Nu DNA, care s-a autosesizat în cazul profesorilor filo-infractori, ar trebui să aducă normalitatea etică într-o universitate.

Încă sper că demiterea lui Enache Tuşa din funcţia de director de imagine şi analizarea mapei sale profesionale (lucrări ştiinţifice pe baza cărora şi-a obţinut postul de lector şi pe baza cărora a fost evaluat, lucrări de licenţă coordonate de el) au fost întârziate doar de inspecţia ARACIS la Universitatea „Ovidius”. Încă sper că cei ce au ajuns la conducerea universităţii promovând un program de refacere a imaginii pătate în urma arestării rectorului Epurepentru luare de mită, cei ce se pronunţau fără echivoc împotriva plagiatului nu au renunţat la principiile enunţate atunci când au fost aleşi. Toleranţa zero faţă de orice formă de corupţie şi de impostură este indispensabilă pentru ca „Ovidius”, universitatea la care şi eu m-am format, să-şi recapete încrederea studenţilor şi părinţilor ce îşi trimit fiii şi fiicele la studii.

[i] Mai precis, a luat prin copy-paste o recenzie a universitarului clujean Ovidiu Pecican, apărută în Observator cultural şi publicată apoi într-un volum, şi a semnat-o cu nonşalanţă Enache Tuşa, la rubrica de recenzii de carte pe care o ţine în Ziua de Constanţa. Odată întrebat despre plagiat, a făcut în aşa fel încât articolul să fie scos de pe site şi l-a reintrodus câteva zile mai târziu, făcând o imensă parafrază a recenziei iniţiale, adică povestind cu vorbele sale, cu multe greşeli de redactare, fără a-l cita nici de această dată pe autorul real. Au rămas, însă, pe site celelalte articole compilate de ici, de acolo, tot prin copy-paste, cu minime modificări.

***

articol publicat și pe constantanoastra.ro


Recomandări

4 thoughts on “Hora impostorilor

  1. tina

    Concluzia: cand dai drumul la robinetul universitatilor de tot felul obtii 1) o masa mare de studenti cotizanti pentru o diploma inutila sau una folosita in pofida incompetentei evidente, spre nenorocirea celor care au ghinionul sa beneficieze de “pregatirea” titularului, 2) o masa corespunzatoare de cadre universitare care au o nevoie continua sa isi rotunjeasca veniturile din ciupeli de tot felul, pentru ca nu au nici bunul simt sa se multumeasca cu modesta solda nemeritata, nici capacitatea de a se ilustra in domeniu.
    Multumim… cui? Androneasca si gasca ei, care a fost pedepsita cu un post in consiliul care se ocupa de plagiate.
    Sa ne fie de bine!

    Reply
  2. Jalobeanu Mihai Stanislav

    Felicitări pentru această “radiografie” a situației delicate/jalnice din Constanța. În cazul unor asemenea fraude să ne mai tânguim că nu avem acces la “softul anti-plagiat”?

    Reply
  3. Andrei

    Felicitari pentru articol si felicitari @tina. Din pacate aceasta situatie este generalizata in toata tara.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *