Ursul este o specie strict protejată prin lege, nu doar la nivel național, ci european. Directiva Habitate impune pentru statele membre obligația de realizare a unor planuri naționale de acțiune care să asigure, pe baza celor mai recente și corecte informații, un management eficient și menținerea unei stări favorabile de conservare pe termen lung.
Planul de Acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România, realizat de Institutul de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură „ Marin Dracea” – Stațiunea Brașov este un document planificativ realizat în grabă și mai ales sub presiunea factorilor interesați de reluarea activităților de vânătoare a urșilor și de reîntregire a veniturilor generate din vânzarea trofeelor în străinătate.
Documentul planifică pentru următorii 10 ani modul în care se va realiza managementul urșilor în România, legiferând în câteva acțiuni faptul că starea de conservare a urșilor se poate asigura doar prin vânarea „surplusului populațional”. Dintre numeroasele acțiuni propuse amintim:
– „Vânătoarea că măsura de management a speciei urs brun în România” (prevederi: extragerea surplusului populațional pe sexe și clase de vârsta prin acțiuni specifice de vânătoare se va realiza anual în cadrul sezoanelor de vânătoare la un nivel maxim de intervenție care se va stabili până la nivelul sporului natural și chiar peste acesta);
– „Vânătoarea că măsura de prevenire a conflictelor și pagubelor” ( prevederi: aplicarea acestei măsuri se va implementa tot anul în zonele în care se constată pagube și conflicte înregistrate repetat”.
Planificarea impuscarii unui număr de urși chiar mai mare decât sporul natural (estimat la circa 10% din populația evaluată de autorități într-un interval de 6050-6640 urși) are ca scop acordarea unor cote de recolta vânătorilor de aproximativ 600 de urși/an, fapt care poate avea consecințe fatale pentru asigurarea viabilității populației pe termen scurt. Este mai mult decât riscant să planifici împușcarea unui număr mare de urși într-un singur an fără să cunoști exact dimensiunea reală a populației, fără să cunoști datele concrete care privesc mortalitatea și natalitatea urșilor din România. Sporul natural este o variabilă condiționată de mulți factori greu de prevăzut sau calculat (calitatea habitatului, condiții meteorologice, existența unor boli, a braconajului, etc) iar asumarea unei cote de recoltă mai mari decât acest spor natural este un act inconștient și imatur care poate duce la declinul ireversibil al unei specii.
Vânarea urșilor în cadrul unor „sezoane de vânătoare” arată clar intenția documentului de a programa și legifera pentru următorii 10 ani împușcarea urșilor cu și mai ales pentru satisfacerea cerințelor vânătorilor de trofee, care nu doresc împușcarea unor urși în momentele din an în care blana nu este calitativ corespunzătoare!
Reamintim faptul că în urma obligațiilor generate de integrarea României în Uniunea Europeană și în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare și ale Directivei Consiliului 92/43/EEC privind Conservarea Habitatelor Naturale şi a Faunei şi Florei Sălbatice (Directiva Habitate), ursul brun este protejat prin lege fiind declarat specie strict protejată de interes comunitar. Pentru acestă specie de interes comunitar care necesită protecție strictă este interzisă orice formă sau acțiune de capturare, ucidere a exemplarelor aflate în mediul lor natural, perturbare intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare, precum şi deţinere, transport, vânzare sau schimb de exemplare luate din natură.
Această lege naționala prevede că ţările membre pot face anumite derogări de la statutul de specii strict protejate, în anumite condiţii speciale, şi doar dacă sunt prezentate soluții alternative! Planul de Acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România planifică, fără a se baza pe date reale și corecte colectate din teren, că vânătoarea urșilor este unică soluție de reducere a pagubelor. Pentru a continua vânarea urșilor și după aderarea noastră la Uniunea Europeană s-au invocat mereu pagubele produse de aceste animale, în contextul în care nu s-au implementat măsuri alternative de protejare a fermelor, culturilor cu garduri electrificate sau repelenți. Orice formă de vânare a urșilor ar trebui să contribuie în principal la o mai bună conviețuire între populația umană și speciile de carnivore mari și în secundar la realizarea de venituri.
În acest fel, Planul de Acțiune propus, tratează doar simptomele, dar ignoră cauzele reale ale problemelor, că despăduririle, lipsa unui sistem de compensații eficiente în cazul pagubelor produse de aceste specii, lipsa de securizare a comunităților locale.
Mai mult, deși experții și societatea civilă cer de ani buni un recensământ al urșilor, bazat pe date și fundamentare ștințiifică, autoritățile aleg de fiecare dată să se bazeze pe cifrele vânătorilor, singurii interesați în împușcatul animalelor sălbatice.
Știm că în zona rurală, conviețuirea cu urșii este uneori problematică. În cazurile în care proprietatea este păgubită (incluzând gospodăriile, culturile agricole, șeptelul, fondul forestier, etc.), sistemul de despăgubire ar trebui să funcționeze prompt, cu un rol eventual sporit al autorităților locale. Astfel s-ar îmbunătăți toleranța față de urși a populației rurale afectate de prezența acestei specii, reducându-se riscul și frecvența cazurilor de braconaj de tip răzbunare.
Pentru situațiile extreme, în care urșii se constituie într-un factor de risc pentru populație și bunuri, Ministerul Mediului ar trebui să aibă permanent la dispoziție o cotă de urgență (pe nivel național, nealocați vreunui gestionar cinegetic, sau nici măcar pe vreun nivel administrativ), pe baza căruia s-ar putea interveni, de la caz la caz, înlăturându-se astfel cazurile de pericol extrem. Această cotă de urgență ar trebui definitiv separată de orice fel de cotă de recoltă posibil alocată gestionarilor cinegetici, scopul ei explicit și unic fiind intervențiile în cazuri extreme. Trofeele rezultate din intervențiile aprobate de la caz la caz ar trebui să nu poată face obiectul unor tranzacții comerciale, astfel prevenindu-se posibilele încercări de fraudare al sistemului de intervenții de urgență țintite.
Considerăm necesară stabilirea de către autoritățile statului a unor obiective clare de conservare, fundamentate pe obiective de ordin ecologic și social și în secundar de obiective economice, dar la baza cărora să stea informații concrete de actualitate despre specie. Pentru a facilita colaborarea între factorii interesați, este nevoie de transparență decizională și predictibilitate în stabilirea obiectivelor, măsurilor și acțiunilor propuse. Doar în acest context este posibil a se facilita nu doar menținerea unui climat social echilibrat dar și menținerea unui cadru etic și nediscreționar în sistemul de management al ursului din România.
Agent Green / foto: Levente Peter
Variantă în format audio a declarației, via RFI.
At trebui sa militam si pentru dezvoltarea unui system de invatzamant pentru ursi pentru ca acestia sa devina constienti de frica / groaza pe care o baga in populatzia conlocuitoare de oameni, care se trezesc fie cu vizitatori nepoftitzi si pofticioshi in curtzile lor, fie cu intalniri, chiar in spatziul public, care le fac parul maciuca.de… frica animalului. In rest, totul e OK, ne aliniem la standardele civilizatiei UE (indifferent de groaza oamenilor vizitatzi de urshi), hranim animalele din bani publici (indifferent de folosul real pentru comunitate) adus de aceasta cheltuiala) si asa mai departe. Cat despre in eventual „masacru”, sigur, el este inacceptabil, dar chiar e vorba de asa ceva ? exista dovezi certe ?
1) Sunteți proști-grămadă dacă credeți în cifra suprarealistă de 6000.
2) Nici un partid (excepție USR, dar USR-ul în teritoriu se arată mai rar decât icoanele care plâng mir) nu participă la acest demers ecologist. Pentru că tuturor le place sportul aristocrat al vânătorii.
3) N-ați făcut până acum nici o presiune pentru acordarea de subvenții și stimulente (de exemplu, să le dați ciobanilor bani pentru oile ucise ori subvenții pentru țarcuri și alte mijloace de protecție).
4) N-ați întreprins nici un demers pe lângă Bruxelles pentru a salva excepționala diversitate a României, așa că …
5) Unde sunt profesioniștii domeniului? Academia Română? Universitarii din universitățile de elită (adică mari și așezate în capitală și capitalele de provincii mari) sunt ofuscați de tăierea banilor, nu de sacrificarea nevinovaților, cuvântători sau nu.
Dumnezeu să ne ierte ca popor, pentru că suntem răi, mici și proști!
Păcat
asta ne arata ca sfarsitul lumii este aproape!
Nu mai mira pe nimeni deciziile luate la nivel de guvern PSD. Au multi vanatori care au nevoie de distractie, adica de trofee- victime. De ce sa opreasca defrisarie, tot in interesul unora, de ce sa respecte legislatia europeana, ai nostril vor sa iasa la vanat, ursi, lupi, ce-o mai fi considerat ‘specie protejata’. Interesant este faptul ca datorita unor proiecte LIFE + de conservare a speciilor, Romania este laudata in toate publicatiile de specialitate, strainii fac filme despre ‘Chipurile Romaniei’ doar ca politicienilor nu le pasa. Ce putem face? Asta e intrebarea.
Dupa ce au facut coruptia disparuta cei doi mustaciosi se pot delecta cu lucruri mai placute.
S-au inmultit fara masura ursii, lupii, sacalii si pisicile salbatice.
Problema ursilor este de fapt foarte simpla, doar romanii au „abilitatea unica” de a o complica. Trebuie eliminati acei ursi care coboara in sate, pe drumuri, etc. Nu sunt usor de identificat, ar trebui create patrule inarmate formate din vanatori, padurari, jandarmi care sa patruleze pe acolo unde au fost semnalati si sa traga daca sunt vazuti ca ataca si nu vor sa fuga, daca se incearca sperierea lor. Poate ca deja s-a incercat, dar din cate se vede, nu au avut succes.
Pana la urma, de ce e ursul protejat de lege?? Care este utilitatea lui?? Cel putin lupul curata ecosistemul de animale slabe, bolnave, dar ursul?? Pradeaza stanele de cand lumea, distruge gospodariile, stupinile, omoara oameni, dar legea ii protejeaza….
Bineinteles, solutia aceasta este de avarie, astfel incat vietile oamenilor sa nu mai fie in pericol.
De asemenea, ar mai fi o solutie, pe care mai mult ca sigur mogulii padurilor, austriecii, si autoritatile o vor agrea: reimpadurirea muntilor, crearea de locuri de hranire, sisteme de supraveghere, etc….
Sunt un ecologist, educat sa respecte natura, dar s-a ajuns la o situatie dramatica, la care autoritatile, incompetente, sunt incapabile sa gaseasca solutii. Poate ar trebui sa se renunte la teama si orgolii si sa aplice solutii logice si morale. Intotdeauna exista…