Guvernul Ponta il mai omoara o data pe dl. Lazarescu

Ideea că în centrul unui al doilea acord cu FMI se află reforma Sănătății, cum raportează fără să clipească stupida presă română, arată că și actualul guvern Ponta, ca și cele care l-au precedat, primește o asistență străină pe măsura capacității sale. Adică slabă. După cum am mai spus, asta e legea de fier a ajutorului financiar condițional, adecvarea și capacitatea sa de rezolva probleme e dată nu de priceperea celor din afară (aceasta nu e niciodata adecvată vreunei țări și există doar în departamentele de cercetare ale Băncii Mondiale sau Fondului, și acolo parțial, că se comandă din greu cercetare ca să susțină ce vor șefii din zona operațională), ci de priceperea ”clientului”, a celui de la guvernare. Dacă acesta fie este prost pregătit, fie are alte interese decît reforma, asistența externă primită va fi pe acest calapod. De asta sănătatea românească a beneficiat de douăzeci de ani asistență de la Banca Mondială cu rezultate catastrofale, cînd vechiul ministru ceaușist și profesor de economie sanitară de pe al cărui manual am învățat eu la școală (tov. Enăchescu) ar fi fost de fapt un mult mai priceput reformator, fiindcă înțelegea sistemul. Tot de asta acordurile africane cu FMI nu ajung invariabil nicăieri, și numai cînd apare vreun lider local hotărît, ca președintele Ruandei care se alege cu 93% dar ia note mari la democrație și țipă pe la donori unde și la ce să ajute fără condiții, se mai construiește în sfîrșit cîte o autostradă. În rest, îngropăm banii în deșert și avem cu ce ne lăuda pe la summituri, cu devotamentul nostru față de lumea în curs de dezvoltare, un eufemism pentru lumea condusă de elite de pradă asistate din greu de instituțiile de la Bretton Woods. Poate nu ați băgat de seamă ce oportun Banca Mondială România, în ziua în care guvernul Ponta a numit la fisc pe finul nașului Rușanu, a dat un comunicat explicînd cum vor colabora ei la reforma fiscului- nici o zi înainte, nici o zi după, desigur nu la cererea guvernului, ci așa, spontan, de capul lor și mai ales prin presa lui Sebastian Ghiță.

Indiferent de avantajele unui acord cu FMI, mai ales acela al cauționării externe, că finanțele noastre nu sînt pe mîna unor iresponsabili (singurul avantaj pe care îl văd, sincer), un guvern cu scaun la cap ar fi scos Sănătatea complet din această discuție și un FMI cu mai multă competență ar fi pus-o la coada listei, nu în centrul programului. Simpla sa invocare arată că plasăm austeritatea în acest domeniu, deja subfinanțat pe față, cînd bugetul nostru arată deja patologia tipică unei țări corupte, puțin la Sănătate și mult la telegondole. Ale dracului telegondole, pasaje, arene și sedii de asigurări, cum nu ajung ele niciodată pe lista FMI, unde doar zilele de spitalizare sînt vînate cu praștia. Ele sunt, adevărat, multe. Dar, nici dacă le-ai tăia nu pe cele în plus, ci pe toate, tot nu ai rezolva mare lucru din problema bugetară, dar ai omorî în schimb mulți domni Lăzărescu din cultura noastră țărănească, în care oamenii ajung la medic tîrziu și mai ales la spital, nu că medicii de familie nu își fac datoria, ci că așa e cu săracii în postcomunism, și noi avem mulți săraci. Bine că ajung și atunci, și bine că sistemul, flexibil și informal, nu pune pe nimeni să aștepte cu lunile, ca în Anglia sau Germania, ci acomodează de bine de rău pe toată lumea, contra unor plăți care acoperă diferența dintre ceea ce pretinde statul că oferă- servicii gratuite tuturor- și ceea ce poate de fapt oferi pe bugetul actual, servicii pentru sub o treime din cei care au nevoie de ele la incidența actuală. Dar cum plățile informale nu sînt mari, sistemul acesta ține lumea în viață, reformele birocratice îl omoară pe dl. Lăzărescu, nu dezordinea și informalitatea.

Soluții pentru sănătatea românească există, deși legea salarizării unitare le-a ratat, inclusiv pentru o mai bună separare public-privat și construirea unei căi spre eliminarea treptată a plăților informale. Colegul meu Sorin Paveliu de la SAR a publicat un întreg plan de măsuri, adoptat de altfel în bună parte prompt de Ministerul Sănătății în acest an. Cine sapă la temelia rezolvărilor sînt reformatorii de la FMI și finanțe, care nu au de ce să facă ei liste de reforme, nu e treaba lor, dați-mi voie să spun clar și pe înțelesul tuturor că, deși chiar un șofer de taxi poate avea odată o idee luminoasă cum trebuie organizată poliția urbană, nimeni cu scaun la cap nu ar lua lista de reforme de la asociația șoferilor de taxi, care poate cel mult să își dea o părere. A discuta sănătatea în general cu FMI este deci:

1. Greșit, pentru că ei nu au reușit niciodată o asemenea reformă, că nu e treaba lor, și asocierea cu Banca Mondială nu e cu nimic mai bună, nu le-a ieșit nicăieri vreun succes pe zona asta, nu de aici trebuie să vină consolidarea fiscală, și

2. Ipocrit, că marele FMI ar putea începe prin a condiționa transparentizarea cheltuielilor din Sănătate și a separării fondului de sănătate de restul bugetului ca să fim siguri că nu servește la altele, dar nici vorbă de una ca asta.

Dar una peste alta, nici un Guvern nu încearcă să scoată sănătatea de pe lista FMI cu motivul simplissim că oricum are cea mai mică alocare proporțională din Europa, deci nu aici se scurg banii. Oare de ce? Păi de ce să nu le dăm noi lor Sănătatea ca să nu întrebe de telegondole, în plus Sănătatea e una și ușor de găsit, telegondole sînt multe și peste tot (aici cheltuim din greu și aiurea), ascunse ca iepurașii prin tufișuri. E adevărat că dnii Ponta și Voinea au încercat la începutul anului să nu le mai finanțeze pe la baroni, dar simt eu, văzînd acordul ăsta, că iarăși o luăm de la capăt, minus niște salarii pe la Rușanu et comp.

Desigur, eu am apreciat obiectiv eforturile de pînă acum și am prezis să guvernul va reuși să închidă acordul precedent, cu toate croncănelile taberei Băsescu, și să încheie unul nou, și așa a fost. Dar cel nou e exact precum cele ale guvernelor Boc, tot așa cum marele plan cum vom cheltui banii europeni în perspectiva viitoare financiară al lui Eugen Teodorovici, praf făcut de Comisia Europeană, e identic în defectele lui cu planurile anterioare, ale celorlalte guverne, în mare măsură compilat de aceiași oameni, care nu au nici compentența, nici autoritatea să stabilească ei prioritățile acestei țări, deși sînt strategic plasați. În aceste două liste de priorități, cea cu FMI și cea pe fonduri, vezi adevărata capacitate a administrației și factorului politic, care a supraviețuit cu brio și acestor alegeri la valoarea ei constantă. Deci pînă la urmă ce a făcut original și deștept acest guvern? Uitasem, și-a tăiat singur încasările din TVA-ul la pîine în ideea că o va ieftini. Nu poate fi mai ieftină decît e deja acuma, cînd unii hrănesc păsările și purceii cu ea, deci nici vorbă să le iasă asta. Și a scumpit alcoolul, cel legal desigur, îmi place gîndirea economică a guvernului Voiculescu, îmi amintește de vremurile de dinainte de optzeci și nouă, cînd la spital ajungeau numai cei care nu se prinseseră cum funcționa economia socialistă și chiorau bînd spirt curat. Ceilalți compensau lipsa alcoolului etilic de pe piață purificînd spirtul medicinal prin pîine și așa țara rămînea bine dispusă și în statisticile farmaciilor se înregistra un consum record de spirt, atestînd pasiunea pentru igienă a poporului român. Pîine, e drept, nu se
prea găsea, dar era ieftină și cu factură.