Romania Curată

Funcția și prietenia bat ideologia. O treime din candidații la parlamentare aflați pe Lista neagră a României Curate sunt traseiști

Aproape o treime – 101 – dintre candidații prezenți pe Lista neagră a României Curate au trecut pe la cel puțin trei formațiuni politice. ALDE și PSD au cei mai mulți traseiști, 24 respectiv 23, în cifre absolute, dar proporțional ALDE, PMP (22) și PRU (19) conduc detașat, întrucât numărul candidaților considerați eligibili la cele trei formațiuni a fost mult mai mic. La celălalt capăt, UDMR, ca formațiune definită etnic, nu se confruntă cu această problemă, iar traseistul USR a făcut parte din proiecte politice aflate la început de drum.

Înainte de a vorbi de politicienii traseiști, ar fi bine să ne amintim de partidele traseiste. Cu excepția PSD – care a trecut de la comunismul foștilor nomenclaturiști la social-democrația modernă și europeană, cel puțin în teorie și prin afilierea internațională, dar a rămas tot de stânga – celelalte partide au comis volte ideologice greu de justificat. Iar combinațiile la guvernare au adunat  în coaliții tot ce a inventat omenirea în materie de doctrine opuse.

Sigur, România nu e excepțională din acest punct de vedere, marile democrații europene trăiesc, la rându-le, experiența unor largi coaliții stânga-dreapta, precum în Germania, iar fenomenul ar putea să ia amploare în încercarea de a stăvili ascensiunea naționaliștilor, populiștilor și antiliberalilor. Așa că nu considerentele ideologice sunt cele care îi fac nerecomandabili pentru vot pe traseiști, ci riscul de corupție asociat cu mutarea de la un partid la altul.

Citește și: România Curată: Lista neagră a alegerilor parlamentare 2016, pe scurt

Cel mai puternic exemplu în context este așa-numita ordonanță a traseiștilor. Legea prevedea că aleșii locali care trec de la un partid la altul își pierd funcțiile -în dezavantaj față de parlamentari, care nu pățeau același lucru, dar legea e lege. Numai că în 2014, Guvernul a emis ordonanța 55, prin care se deschidea o fereastră de oportunitate de 45 de zile în care migratorii putea să-și schimbe partidul fără consecințe. Actul normativ a fost, până la urmă, declarat neconstituțional, dar cum ordonanțele au efect imediat, PSD-ul condus de premierul Victor Ponta a câștigat sute de primari și consilieri locali în toată țara. Miza politică – și corupția – veneau din schimbul bani de la buget pentru localități contra voturi pentru partidul aflat la guvernare adunate de primar.

Partidele traseiste

PSD-ul e singurul partid care și-a păstrat oarecum ideologia și afiliera internațională, deși nu fără probleme. Chiar dacă acum, în prezentarea de pe website, PSD se revendică de la social-democrația istorică, partidul s-a format sub patronajul lui Ion Iliescu, în 1990, din Frontul Salvării Naționale, o organizație eclectică de tranziție formată în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Ulterior, FSN s-a transformat în partid politic, în ciuda promisiunilor lui Ion Iliescu că nu va face așa ceva și a câștigat alegerile din 1990.

E greu de vorbit despre o doctrină social-democrată la partid, mai ales în primul deceniu de existență, dominat de fostul nemonclaturist Iliescu, nostalgic al comunismului și adversar al capitalismului. Formațiunea a avut de așteptat peste un deceniu pentru a fi primită în Internaționala Socialistă, iar acest fapt s-a petrecut abia după ce Alexandru Atanasiu, devenit șef al istoricului Partid Social-Democrat Român (PSDR) în urma retragerii lui Sergiu Cunescu, a acceptat fuziunea cu PDSR, cum se numea pe atunci urmașul FSN.

Dar socialiștii noștri au fost, totuși, printre cei mai constanți ideologic. Actualul PNL este format prin fuziunea dintre vechiul Partid Național Liberal și Partidul Democrat Liberal. PDL este fostul Partid Democrat, fost FSN, membru al Internaționale Socialiste între 1996 și 2005. Ulterior, partidul și-a schimbat doctrina, iar în 2006 a devenit parte a Partidului Popular European.

Citește și: Fii și îndrăgostiți de putere. Nepotismul pe listele pentru parlamentare 2016

Vechiul PNL, reînființat după 1989 și trecut prin tot felul de sciziuni, desprinderi de aripi și reuniri, a făcut parte din ALDE (grupul european al liberalilor și democraților, nu formațiunea condusă de Tăriceanu) până în 2014, când a trecut la Popularii Europeni, după o negociere condusă, se pare, de același Sorin Frunzăverde care dusese și PD-ul în PPE.

ALDE este o formațiune desprinsă din PNL, după destrămarea USL (PSD, PNL, PUR, UNPR) și rămasă în ALDE european și spre care au mers apoi și destui nemulțumiți din alte partide, mai ales din ceea ce a fost PP-DD-ul lui Dan Diaconescu.

PMP este formațiunea ce l-a așteptat pe fostul președinte Băsescu să-și încheie mandatul pentru a-l instala ca șef de partid, după ce relațiile acestuia cu foștii colegi din PDL se stricaseră la congresul la care Vasile Blaga a învins-o pe favorita prezidențială Elena Udrea, dar a fuzionat cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea, formațiune mai degrabă de stânga, apărută în 2010 din fostul grup al independenților ieșiți mai ales din PSD, PNL și PC pentru a susține cabinetul Boc.

Citește și: Ce mai e de ales din alegerile astea

PRU este o formațiune fondată de fostul parlamentar PSD Bogdan Diaconu și are o relație ciudată cu Victor Ponta, pe care l-ar susține pentru funcția de prim-ministru, deși fostul premier candidează la parlamentare pe listele PSD. Pe lângă Sebastian Ghiță, ex-PSD-ist, partidul include și rămășițe ale fostului PRM. UDMR-ul nu e propriu-zis un partid, ci o uniune de platforme și orientări politice, dar este membru al PPE.

În fine, nou-intratul în lupta electorală USR a refuzat, în repetate rânduri, atât prin vocea președintelui Nicușor Dan, cât și prin cele ale altor membri cu notorietate, să-și asume o identitate ideologică, iar declarațiile publice și poziționarea față de inițiativa constituțională a Coaliției pentru Familie arată că avem de-a face mai degrabă cu o reunire determinată de conjunctura politică a unor oameni cu crezuri politice diferite.

Candidații

În aceste condiții, diferențele dintre un politician care a rămas în același partid de-a lungul carierei, dar partidul însuși și-a schimbat doctrina și afilierea internațională, sunt destul de mici. Ceea ce contează însă mai mult este motivul pentru care parlamentarul considerat traseist (trebuie să fi schimbat cel puțin trei partide pentru a intra pe lista neagră) s-a plimbat de la un partid la altul.

Pentru că e, totuși, o diferență între cei care s-au implicat în 2-3 proiecte politice succesive – rămase, ca nivel de seriozitate organizatorică, la nivelul revistelor de liceeni față de redacțiile serioase – toate fără succes, fără să aducă funcții politice, și cei care au schimbat partidul pentru a își păstra funcțiile și privilegiile. Imunitatea, de exemplu.

Cum era de așteptat, PSD are cei mai puțini traseiști proporțional cu numărul candidaților analizați, dar aceștia nu lipsesc cu totul. Există cazuri intresante, de oameni care au plecat și s-au întors în partid, există candidați care s-au plimbat de la o formațiune la alta cu tot cu organizațiile locale pe care le conduceau, există și câțiva politicieni care au trecut de la o formațiune la alta în mijlocul unei bătălii electorale, făcând rău celor pe care i-a părăsit, dar fiind acum beneficiari ai unor mari iertări.

Citește și: Campanie RC: Construiește chiar tu o nouă clasă politică! Episodul 1. De ce să nu votăm traseiști

Și PNL-ul are pe liste destui oameni pentru care ideologia nu pare să fi contat, trecând cu lejeritate de la liberalism la social-democrație și de la socialism la conservatorism, pentru a se regăsi acum în formațiunea ce reunește foști dușmani de moarte în urmă cu doar patru ani.

Cum era de așteptat, ALDE, PRU și PMP sunt campioane la capitolul traseism, cu circa jumătate dintre prezențele pe lista neagră determinate de acest criteriu. Partidele noi, aspirante la pragul electoral, e firesc să fie mai laxe cu privire la traseism, și oricine poate aduce voturi în plus să fie acceptat pe liste. Dar va fi interesant de urmărit câți dintre actualii candidați vor rămâne în aceste partide dacă nu vor face pragul electoral sau unde vor candida la următoarele alegeri, dacă partidul intră în Parlament.

Orice mutare a unui parlamentar de la un partid la altul face, în principiu, ca între distribuția opțiunilor politice în societate și cea din Parlament să existe o corespondență tot mai mică, ceea ce duce la o reprezentativitate mai mică. Dar, dincolo de asta, întrebarea fundamentală este de ce își schimbă un politician partidul. A înțeles, dintr-o dată, că impozitarea progresivă e mai bună decât cota unică, adică s-a „convertit” ideologic, sau este în căutarea unor avantaje pentru sine și pentru apropiați.

A doua variantă ar putea însemna deja (sau ascunde) corupție. Și atunci, mai ales pentru partidele mari, fără emoții cu privire la pragul electoral și, cel puțin teoretic, capabile să propună garnituri întregi de persoane competente și curate, întrebarea este de ce ar accepta traseiști pe liste. Se bucură aceștia de atât de multă popularitate în rândul electorilor încât să fie critică pentru câștigarea alegerilor prezența lor pe liste? Mai ales că nu mai e vot uninominal – atunci aducerea de persoane cu notorietate câștigată în afara politicii, precum Mircea Diaconu sau Gigi Becali, avea sens. Lista traseiștilor însă nu conține decât foarte puțini politicieni cu mare notorietate, așa că explicația mai simplă ar fi că, prin ei, partidele au acces la niște rețele locale de putere. Exact cele despre care spun, în declarațiile publice, că ar fi bine să ne despărțim.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Funcția și prietenia bat ideologia. O treime din candidații la parlamentare aflați pe Lista neagră a României Curate sunt traseiști

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *