Fuga lui Popoviciu: SRI dă vina pe CCR

Principalul serviciu de informaţii al ţării, SRI, susţine într-un răspuns trimis României Curate că nu a informat Justiţia privind intenţiile lui Puiu Popoviciu de a se sustrage executării pedepsei întrucât nu îi mai permite Curtea Constituţională. SRI uită însă să spună că este obligat să acționeze în chestiunile ce țin de siguranță națională, faptele de mare corupție fiind amenințări la aceasta, și de buna funcționare a Justiției. 

Puiu Popoviciu, la Londra: “Mă întorc în România când o să fie respectate drepturile omului”

Puiu Popoviciu a plecat din ţară, perfect legal, neavând nicio interdicție, cu 2 luni înainte de verdictul definitiv. Nu avea nicio măsură preventivă, nici măcar interdicţia de a părăsi ţara. După două luni a primit 7 ani de detenţie, fiind găsit vinovat pentru o fraudă imobiliară de 130.000.000 de euro!

Procurorii DNA ar fi trebuit să ceară măcar o măsură preventivă

Ca să fie împiedicat, ar fi trebuit ca procurorii DNA să fi solicitat instanţei o măsură preventivă pe durata judecării apelului. La fond, Popoviciu primise 9 ani de detenţie, o pedeapsă la auzul căreia probabil i se înmoaie oricui picioarele şi e plauzibil să îi treacă prin cap să o şteargă din ţară.

Nu trebuie să fi vreun serviciu de informaţii ca să iei în calcul acest lucru. De altfel, jurnaliştii care au discutat cu Popoviciu, după sentinţa de 9 ani primită la Curtea de apel, ştiu foarte bine că acesta era extrem de preocupat de verdictul final.

Cine ar fi trebuit să informeze procurorii în legătură cu intenţiile lui Popoviciu

Dar pentru ca procurorii DNA să ceară o măsură preventivă – mai ales în condiţiile în care unul ca Popoviciu s-a prezentat la fiecare termen al procesului – le-ar fi trebuit informaţii. Informaţii privind intenţiile lui de a se sustrage de la executarea pedepsei, după o foarte probabilă condamnare definitivă.

Principalul serviciu de informaţii al ţării, SRI, susţine într-un răspuns trimis României Curate că nu a informat Justiţia privind intenţiile lui Puiu Popoviciu de a se sustrage executării pedepsei întrucât nu îi mai permite Curtea Constituţională.

“Realizarea supravegherii (video, audio sau prin fotografiere) constituie procedee probatorii şi nu pot fi aduse la îndeplinire de nicio structură a SRI, la realizarea lor putând participa numai organele de urmărire penală (poliţia şi parchetele – n.r.)”, arată SRI în răspunsul pentru România Curată.

Într-adevăr, printr-o decizie din februarie anul trecut, Curtea Constituţională a interzis serviciilor de informaţii să strângă sau să ajute Justiţia să strângă probe împotriva unui suspect. Mai puţin în cazurile ce ţin de securitatea naţională.

E adevărat şi că DNA are un serviciu tehnic, iar Poliţia are DOS, Direcţia de Operaţiuni Speciale, însă acestea sunt subdimensionate şi nu au capacitatea şi pregătirea SRI.

Curtea Constituţională nu a interzis însă SRI să informeze Justiţia!

 Chiar dacă nu mai poate ajuta Justiţia să facă probe împotriva unui suspect de corupţie, SRI poate însă să livreze informaţie.

E posibil ca, odată decuplat de la imensa conductă de informaţii pe care o reprezentau interceptările telefonice, ambientale şi filajele dispuse de Justiţie şi puse în practică de SRI, serviciul să aibă o problemă în culegerea de informaţii.

Dacă însă stai de vorbă cu ofiţeri SRI, o să constaţi că ei idealizează sursele umane. Probabil e o reminiscenţă sovietică.

Rămâne, aşadar, întrebarea:

 Ce a împiedicat resursa umană a SRI să strângă informaţii din surse umane despre intenţiile de fugă ale lui Popoviciu şi de ce nu le-a pus la dispoziţia Justiţiei?

SRI poate ajuta Justiţia să strângă probe în cazurile ce ţin de securitatea naţională

Chiar şi după decizia CCR totuşi, SRI poate ajuta Justiţia să strângă probe în cazurile ce ţin de securitatea naţională.

Potrivit Strategiei naţionale de apărare pentru perioada 2015 – 2019, din care derivă documentul programatic al SRI, Strategia naţională de informaţii, fenomenul corupţiei este definit ca o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale.

Să ne reamintim că Popoviciu a fost suspect şi apoi condamnat într-un caz major de corupţie, cu prejudiciu de 130.000.000 de euro, cât o tranşă FMI în anii 90!

E adevărat că Strategia naţională de apărare este un document anterior deciziei CCR care a deculpat binomul DNA –SRI, însă ea nu a fost actualizată aşa încât ea pare în acest moment o simplă hârtie lipsită de conţinut. De asemenea, strategia este un document programatic al CSAT, nu un act normativ aşa cum e legea 14 din 1992 de organizare şi funcţionare a SRI.

Citeşte mai jos pe larg.  

După condamnarea din România din 2 august, Puiu Popoviciu s-a predat Poliţiei londoneze, însă nu mai are de gând să vină în ţară să îşi ispăşească pedeapsa de 7 ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat pentru o fraudă cu terenuri de 130.000.000 de euro. O spune chiar ministrul Justiţiei Tudorel Toader

Ministrul Justiţiei: scopul lui Popoviciu este de a nu mai veni în ţară

“Imediat după momentul în care Puiu Popoviciu s-a predat autorităţilor judiciare londoneze am avut mai multe intervenţii telefonice şi spuneam să privim cu prudenţă actul lui Puiu Popoviciu de a se pune la dispoziţia autorităţilor judiciare londoneze şi să vedem care este scopul acelui fapt. Pentru că, dacă scopul ar fi fost acela de a se fi predat autorităţilor judiciare române, sigur, putea să urce în avion să vină acasă, sigur, putea să meargă la ambasadă să spună: mă pun la dispoziţia autorităţilor judiciare, intru sub puterea mandatului de arestare. De aceea spuneam atunci (…) să privim cu prudență, să vedem care este motivul, mobilul ce i-a determinat la această predare. Acum am văzut care este scopul, de a rămâne sub protecţia autorităţilor judiciare engleze”, a declarat ministrul Tudorel Toader.

 Popoviciu: Mă întorc când în România se vor respecta drepturile omului

Chiar şi Popoviciu a declarat că se va întoarce în ţară când aici se vor respecta drepturile omului.  El a răspuns unei întrebări a reporterului Antena 3 în faţa Belgravia Police Station, acolo unde trebuie să se prezinte de 3 ori pe săptămână în cadrul controlului judiciar dispus de Westminster Magistrate’s Court . Practic, Popoviciu a enunţat pe scurt strategia sa de apărare, pe care va merge împreună cu avocaţii săi americani din firma lui Louis Freeh, fost judecător şi director al FBI pe vremea preşedintelui Bill Clinton.

Un fost şef SIE confimă strategia lui Popoviciu

Interesant că zilele trecute – aşa întâmplator – fostul şef al SIE Cătălin Harnagea declara că Popoviciu nu mai vine în ţară şi urmăreşte să îşi ispăşească pedeapsa la Londra, eventual “la domiciliu”.

De ce nu avea Popoviciu nicio măsură preventivă

Potrivit unor jurnalişti care au discutat cu omul de afaceri după sentinţa de 9 ani de detenţie primită la Curtea de apel Bucureşti, Puiu Popoviciu era extrem de preocupat de verdictul final.

Cu toate acestea, el s-a prezentat în instanţă la fiecare termen al procesului. A şters-o elegant şi inteligent abia când instanţa a rămas în pronunţare. Era un om liber, prezumat nevinovat. Nu avea nicio măsură preventivă, nici măcar un consemn la graniţă.

Ce se putea face

Ar fi trebuit ca procurorii DNA să fi cerut instanţei de apel, Înaltei Curţi, o măsură preventivă. Dar pentru acest lucru le-ar fi trebuit informaţii privind intenţiile lui Popoviciu de a se sustrage de la executarea pedepsei după o foarte probabilă condamnare definitivă.

 Cine trebuia să livreze Justiţiei aceste informaţii?

 România Curată a adresat următoarele două întrebări principalului serviciu intern de informaţii, SRI:

  1. De ce SRI nu a informat organele de cercetare penală (Parchet general/DNA) asupra faptului că dl. inculpat Gabriel Aurel “Puiu” Popoviciu intenţionează să părăsească ţara înaintea deciziei judecătoreşti definitive din dosarul 9577/2/2012 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să nu se mai întoarcă pentru ispăşirea pedepsei cu închisoarea în eventualitatea condamnării sale, aşa cum de altfel s-a întâmplat?
  2. Ce măsuri a luat SRI pentru a preîntâmpina sustragerea d-lui Popoviciu, condamnat pentru infracţiuni asimilate corupţiei, de la executarea pedepsei cu închisoarea?

SRI a dat vina pe Curtea Constituţională

CCR nu i-ar mai lăsa pe cei de la SRI, din februarie anul trecut, să îşi extindă “câmpul tactic” în afacerile Justiţiei şi să obţină informaţii şi probe despre clienţii Justiţiei. Totul în numele independenţei Justiţiei.

Iată răspunsul integral al SRI pentru România Curată:

“Măsurile de supraveghere dispuse de instanţe pentru persoane aflate în diferite stadii ale procesului judiciar sunt incluse de Codul de procedură penală în categoria metodelor speciale de supraveghere sau de cercetare, acestea neputând fi efectuate decât în baza unui act de autorizare, emis potrivit dispoziţiilor art. 139 sau, după caz, art. 141 din actul normativ menţionat.

(Vezi aici ce spun art. 139 şi 141 din Codul de procedură penală

http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-139

http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-141)

Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din  Codul de procedură penală, activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică este realizată prin acte procesuale/procedurale. Vezi aici ce spune art. 142 din CPP.

Realizarea supravegherii (video, audio sau prin fotografiere) constituie procedee probatorii şi nu pot fi aduse la îndeplinire de nicio structură a SRI, la realizarea lor putând participa numai organele de urmărire penală.

Precizăm că interdicţia organelor SRI de a efectua acte de cercetare penală este expres prevăzută şi de art. 13 din Legea nr. 14/1992, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. (Vezi aici legea SRI– n.r.).

În activitatea sa, SRI se raportează permanent la normele constituţionale care reglementează statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţeneşti şi principiul legalităţii. Prin urmare, Serviciul Român de Informaţii nu poate participa, în nici o circumstanţă, la realizarea unor activităţi care nu corespund competenţelor sale.

Totodată, în măsura în care, în executarea activităţilor pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, SRI intră în posesia unor informaţii care pot sprijini instrucţia penală, art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară obligă la punerea, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, a tuturor datelor şi informaţiilor, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor. (Vezi aici art. 66 din Legea nr. 304/2004  privind organizarea judiciară – n.r.)”, este răspunsul SRI trimis României Curate.

Ce nu spune SRI

Serviciul omite să spună că fenomenul corupţiei este descris ca o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale în Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015 – 2019. Ceea ce înseamnă că intră în competenţa SRI combaterea acestui fenomen.

Iată ce spune Strategia naţională de apărare:

“Corupţia vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului. În plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre”.

Vulnerabilităţile sunt consecinţe ale unor disfuncţii ori deficienţe sistemice, care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unei ameninţări sau a unui risc.”

Ameninţările reprezintă capacităţi, strategii, intenţii ori planuri ce pot afecta valorile, interesele şi obiectivele naţionale de securitate.

Riscurile reprezintă probabilitatea de manifestare a unui eveniment incert, cu impact direct sau indirect asupra securităţii naţionale.”

“Din perspectivă internă, obiectivele naţionale de securitate vizează:

(…)

buna funcţionare a justiţiei şi asigurarea ordinii de drept;”

Vezi pe larg documentul aici:

http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf

 Documentul programatic al SRI derivă din Strategia de apărare

Strategia naţională de informaţii nu poate fi găsită din surse deschise, însă pe site-ul SRI este o declaraţie a directorului Eduard Hellvig care spune:

“În şedinţa CSAT din 10 decembrie 2015 a fost aprobată Strategia de Informaţii 2015-2019, document programatic ce reiterează principiile pe care se fundamentează activitatea Serviciului Român de Informaţii şi îi stabileşte direcţiile de acţiune prioritare, pornind de la Strategia Naţională de Apărare a Ţării aferentă aceluiaşi interval.”

Vezi aici.

 


Recomandări

9 thoughts on “Fuga lui Popoviciu: SRI dă vina pe CCR

  1. CMC

    Cred ca SRI nu mai are drept de filaj si nu vad cum putea impiedica fuga lui Popoviciu din birou.
    Oricum, la cat dureaza procesele la noi, nu poti sa filezi pe cineva 24 din 24, timp de zeci de ani. Oricine poate pleaca exact inainte de sentinta, pleaca. Daca e favorabila se intoarce, daca nu, nu. Cum il poti impiedica daca nu i-ai pus in prealabil interdictie? Ce putea sa faca SRI daca stia ca Puiu Popoviciu vrea sa plece din tara in perioada in care avea legal voie sa plece? Si daca avea informatia ca vrea sa nu se mai intoarca nu putea face nimic, pentru ca dovada a aparut doar cand nu s-a mai intors. Si cum putea SRI sau altcineva sa actioneze in baza unei informatii ca vrea sa plece, daca nu stia ca va fi condamnat. Putea sa fie achitat.

    Reply
  2. M. G.

    Nu este nevoie de nici o informare pentru a solicita o măsură preventivă elementară precum interdicția de părăsire a țării. Era obligația procurorilor sa o solicite iar daca judecătorii nu ar fi fost de acord cu o simpla măsură preventivă ar fi fost vina lor. Așa vina este în întregime a procurorilor! Acești idioți care practică arestul preventiv ca formă de tortură nu se mai preocupă de securizarea sentinței odată dosarul finalizat! Procurorii care nu cer ca minimă măsură de protecție interdicția de părăsire a țării după pronunțarea unei sentințe în primă instanță ar trebui acuzați de favorizarea infractorului, nu felicitați așa cum adesea se întâmplă! Degetul îndreptat spre CCR este o mârșăvie menită să discrediteze o instituție onorabilă!

    Reply
  3. Jan Valjean

    SRI n-a informat Justitia in cazul Popoviciu deoarece acesta este de fapt omul lor prin care au facut multe mizerii imobiliare in Bucuresti.La fel este situatia in cazurile Schwatenberg si Ghita,primul fiind si agent Mossad.Restul sunt povesti pentru fraieri.

    Reply
  4. Romeo

    Sforarii sunt aceeași și la CCR și la SRI. Nu mai vorbim de…interese pentru că ne vine greața.

    Reply
  5. Daniel Brudar

    Povesti de adormit copiii.
    Toti cei de mai sus au inchis ochii si usurat plecarea lui P.P. prieten cu Bas.
    Era la mintea cocosului ca cel care arr deja la fond o condamnare de 9 ani va incerca sa o “intinda”. Motivarile formale sunt praf in ochii prostilor. P.P. si-a batut joc de prosti si de autoritati. E simgirul care nu a fost prost. Si-a aparat pielea inteligent. Negativ dar inteligent.Autoritati = Zero inteligenta.

    Reply
  6. Dan_Bruma

    Securistul tot securist, ce-l intereseaza pe el securitatea nationala? De parca l-a interesat vreodata. Ce-l intereseaza pe el este securitatea lui si a familiei lui. Asa ca de ce sa nu ne servim ca scuza de CCR.

    Reply
  7. AVE

    Pai strategia politicului isi atinge deja tintele:
    – SRI nu mai informeaza si nu mai participa la anchetele contra coruptiei (cu toate ca coruptia este definita ca amenintare nationala serviciile secrete nu mai au voie sa participe cu tehnica lor la anchete ceea ce este aiurea avand in vedere capacitatile acestora); corect ar fi sa participe dar cu un control mai strict al activitatii lor;
    – legi care elimina abuzul in serviciu sau pun un prag la acesta;
    – o noua organizare a administrativului in care chiar daca votam un primar de vina pt. nereguli nu va fi acesta (ca ales…) ci cel care a facut neregula ==> nici un ales nu va mai fi tras la raspundere chiar daca va obliga la acea neregula;
    – neraspunderea pt. decizii legislative (chiar facute incorect dpdv legal) ==> adica maine se poate da o lege care sa il faca pe Dragnea presedinte pe viata si nu veti putea face nimic;
    – interpunerea parlamentului in fata deciziilor justitiei prin salvarea alesilor (interesant de raspuns de ce pt. unii s-a incuvintat urmarirea si de ce pt. altii nu pe acelasi fond).

    Nici nu stiu de ce marii afaceristi (cu statul mai ales…) si alesii au asteptat pana acum sa gaseasca solutia cu fugitul; probabil nu sunt asa destepti pe cat se dau.

    Cea mai buna meserie in RO – deputat sau senator – dai un tun de 20-30 milioane de euro si pana incuvinteaza astia urmarirea tu esti bine asezat in afara la adapost……ca timp de cateva zile nimeni nu te poate atinge chiar daca furi pe fata.

    Parazitii aveau un vers – daca maine as fi presedinte v-as fura pe toti si nu m-ati prinde………

    Reply
  8. Dumitru Drinceanu

    Atata perestroika pestilentiala: culpa este a celui ce trebuia sa interzica lui Popoviciu parasirea tarii si trebuia sa ordone monitorizarea acestuia. Ce atata fluvii de fraze si subterfugii puerile? Dar, cum nu este singurul si nici ultimul dintre cei ce s-au aflat in pozitii favorizate fata de servicii, concluzia este una singura: acestea spanzura si taie/transeaza in Romania, nu guvernul, presedintia, societatea civila sau justitia. Si, atunci, cum ramane cu NATO, UE, democratia europeana si statul de drept?

    Reply
  9. GGA

    “Fiindcă degeaba voiau să pară comunitari, oamenii din Santa Barbara nu aspirau decât la un singur lucru, ca pretutindeni de altfel, urma să-mi dau repede seama: proprietatea. A deține, a avea. LUCRUL ACESTA VĂ FACE COMPLICE CU LUPII PE CARE AVEȚI TENDINȚA SĂ-I PRESUPUNEȚI A FI PAZNICII BUNURILOR VOASTRE, CÂND DE FAPT VĂ DEVOREAZĂ. ”
    (Julia Kristeva)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *