Frumusetea unui dezastru aviatic

Cum toți suntem specialiști în România să căutăm vina la alții, și în lipsa unor vinovați să găsim chiar niște țapi ispășitori, eu nu aș vrea să discut azi cine e vinovat că medicii din România se duc la urgențe cu niște sicrie zburătoare, că lucrătorii din serviciul public de intervenții de urgențe nu au GPS, că softurile pe care le cumpără scump statul de la clienți politici, de la cel pentru monitorizat trafic avioane la cel din parcările automatizate de la Otopeni pot fi citate pe ordinea de zi planetară pentru ineficiență și prostie, că există zone întregi din țară fără drumuri practicabile sau semnal radio. Astea sunt cauze, nu vinovați, cauze care arată unde suntem. Într-o țară care e la o oră de Berlin și două de Paris, de unde pleci de pe un aeroport cu nume de aviator, dar care nu a produs niciodată ceva semnificativ în domeniul aviației, pentru că între talentul și dăruirea acelor oameni ale căror machete atîrnă peste capul nostru cînd plecăm din Otopeni (rar văd cîte un tată care le arată băiatului lui) și ceea ce face un succes de țară, nu individual, stă ceva.

Stăm noi toți.

Tragedia din Apuseni expune puternic contradicția inerentă a culturii românești așa cum e ea după șase sute de ani de existență și încă sub opt mii de dolari pe cap de locuitor, sub Mauritius, Gabon sau Malaezia. Contrastul dintre un proiect colectiv așa de ineficient și nici prea bun și existența unor oameni care își riscă viața fără a fi plătiți pentru a-și face datoria sau a salva pe cineva, alții care își lasă baltă căminul pe timp de iarnă și merg cu mașinile lor de teren să ducă provizii la case izolate, alții care își scot tractorul propriu, deși nu au bani de motorină, și escaladează cu el muntele să salveze niște semeni, o studentă care sare în avion ca să învețe ceva extraordinar, un pilot care își pierde viața ca să salveze pe pasagerii lui. Oameni cu nivele de educație diferită, uniți de un singur lucru –altruismul. Ce contrast între acest nivel de dăruire, și de eficiență, pentru că din cauza unor asemenea oameni mai merg spitalele, mai învață elevii ăia care ajung la Harvard fără preparații, mai se oprește un om din zece lîngă cineva care cade pe stradă și mai intră un pompier să arunce pe fereastră un copil fără ca el să mai iasă. Și restul acestei societăți, aia în care dacă se adună trei oameni nu crează o asociație de caritate, nu încep o economie de piață, ci fac o cîrdășie din care ei vor cîștiga și alții vor pierde.

De unde mai are țara asta rezerve de altruism cînd altruismul, în nici o formă a lui, nu e promovat la noi nici de educație, nici de biserică, ce să mai vorbim de presă, care la un minut de proslăvire supremă ne oferă o oră de abjecții în care trag răniții din pat să-i întrebe cum a fost, pun la muribunzi microfoane în buzunar sau aplaudă pe ăia care dau cu bastoane de cauciuc în oameni care protestează nu pentru interesul lor, ci pentru cel al tuturor? Cîți oameni de la noi își dau seama că într-o țară cu frontiere deschise, unde orice om cu talent ar putea ajunge acolo unde acțiunea colectivă a reușit demult, unde organizarea socială funcționează să răsplătească munca, dăruirea și talentul, unii mai aleg să stea aici? Cum se explică existența în România a unor oameni ca moții care au alergat afară din casă să ajute fără să își spună că sînt alții plătiți deci să facă ăia, cum de se găsesc oameni care îngrijesc arși, leproși și zboară cu avioane despre care au avertizat deja că sunt cu risc?

Nu aștept un răspuns la asta azi și acum. Decît că uneori dacă reflectezi la excepție mai mult decît la regulă poate înțelegi mai mult. Egoismul îl găsim toți rațional. Dar faptul că mai există și altceva cere măcar un minut de pauză din agitația românească superficială și stupidă pentru a contempla un spațiu unde par să se aplice alte reguli. Ca acest munte în ceață din care se revărsa, la ceas de noapte, pe fundalul și tragic și tabloid, și acest val discret de frumusețe omenească. Sper că fiecare părinte a făcut măcar atît, să arate copilului lui aceste cîteva secunde de altfel de viață, să îi permită să întrezărească măcar un moment că sunt oameni mai buni ca el care merită dacă nu imitați, că e prea greu, măcar admirați de toată lumea. Și nu doar cînd mor.



Recomandări

24 thoughts on “Frumusetea unui dezastru aviatic

  1. Catalin H

    Dezastru aviatic ilustreaza situatia catasrofala in care se afla Ro. Incompetenta, indolenta, imoralitatea, imbecilismul, indiferenta manifestate de autoritatile statului cu ocazia acestui dezastru aviatic arata cat e Ro nu de curata ci cat e de prabusita.Trebuie intreprinse masurile necesare ca pe listele de candidati la orice tip de alegeri (locale,parlamentare,europarlamentare,prezidentiale) independentii sa poata participa ca si candidati fara nici o ingradire legislativa, numai pe baza criteriilor de moralitate, integritate si competenta-instruire (experienta).

    Reply
  2. sorin

    Nu mai prea e mult de spus. Doar ca Henri Coanda a facut ceva semnificativ in aviatie (si fizica). Oricum suficient cat sa poarte Otopeniul numele lui.

    Reply
  3. alex rauta

    Ambasadorul Marii Britanii in Romania a scris un articol foarte frumos despre cooperarea romano-britanica in aeronautica, pornita pe baza prezentei lui Coanda la o uzina de avioane din Bristol. Aici e link-ul http://www.gandul.info/puterea-gandului/amb-martin-harris-despre-un-roman-urias-din-marea-britanie-11732293 Uitati si un fragment: Era o după-amiază plăcută de toamnă, în septembrie 1911, când se făcea o demonstraţie cu monoplanul Bristol-Coandă, pe aerodromul Cotroceni, din Bucureşti. Cei de la British and Colonial Aeroplane Company şi-au adus propriul pilot, Howard Pixton, pentru a face prezentarea. Din nefericire, demonstraţia nu a mers tocmai conform planului. Când se pregătea de aterizare, Pixton a fost nevoit să execute o manevră de ultim moment pentru a evita o turmă de bizoni, iar avionul a aterizat în bot, într-o mlaştină. Totuşi, Ministerul pentru Război din România nu a fost descurajat şi a cumpărat avionul. Se poate că a fost de ajutor faptul că tatăl lui Henri Coandă era general în Armata României şi a urcat pe locul pasagerului în avionul pilotat de aviatorul Stefan Protopopescu.

    Piloţii români au fost trimişi în Marea Britanie pentru formare, pentru a consolida Aviaţia Română. După cum comenta revista „The Aeroplane”, în aprilie 1914, „Aviaţia Română este în mare parte dotată cu avioane Bristol. Comandantul escadrilei Bristol este căpitanul Popovich Andrei, care şi-a obţinut brevetul la Salisbury Plain… Patrioţii români privesc cu ochi buni aeronavele Bristol, deoarece creatorul lor, domnul Coandă, este român”.

    Reply
  4. iulia popescu

    Citind articolul dumneavoastra mi-au dat lacrimile. Fac parte dintre cei care au reusit dincolo de granite fara pregatiri speciale si vad altfel lucrurile de aici. Ce se intampla in Romania acuala te face sa plangi. Dar cand ne gandim la cei care si-au pierdut viata sau la cei care au supravietui gratie ajutorului acordat de niste OAMENI, poate ca mai exista o speranta…

    Reply
  5. infractorii ne conduc

    Romania este sufocata de INCOMPETENTA ! Toate institutiile sunt CAPUSATE de lingaii de partid INCOPETENTI. Acestia ne duc in picaj de 24 de ani. PANA CAND !?Competenta este ultimul criteriu dupa care este numit director de institutie, pentru ca sunt numiti nu angajati prin concurs dupa COMPETENTA ! Suntem un neam de lasi, fricosi, ignoranti, prosti!? PANA CAND LASAM ACESTE HIENE/NAPARCI SA SECATUIASCA SI SA BATJOCOREASCA NEAMUL NOSTRU? FARA O REVOLUTIE VOM TRAI CA SCALVII… TREZITIVA ROMANII !

    Reply
  6. joenegut

    Chiar surprindeţi pe toată lumea nu pentru comentariul despre altruismul şi solidaritatea românească, cât despre inventatorul Coandă!
    Coandă a încercat primul să zboare cu un avion cu reacţie, test reuşit, avion făcut praf!
    Credeţi că a stat degeaba în Regatul Unit multe decenii?
    În rest am văzut oameni gata să se sacrifice ei ca să-i salveze pe alţii.
    Şi pe nişte nemernici cu stele multe , impostori care se pricep doar să asculte ilegla pe toată lumea, dar nu găsesc un avion prăbuşit pe care-l mută cu zeci de km!

    Reply
  7. Oana

    Ca de obicei, cum ne sta bine, noua, romanilor, MORTUL (MORTII, in cazul de fata), poarta TOATA VINA…pacat, ajung sa regret faptul ca m-am nascut, traiesc si, probabil, voi muri, in Romania!

    Reply
  8. Dan MASCA

    Stimata doamna, tara asta este tinuta in spate de milioane de arafati privati.

    De ce nu se vad rezultatele sus stiti foarte bine si dvs., dar din pacate nu duceti mai departe proiectul acela semnat si de Ponta.
    Adica schimbarea legii partidelor, pentru ca astfel de oameni, fie ei doi sau trei sa poata sa se asocieze si sa ii concureze cu adevarat de la firul ierbii pe ceilalti.
    Studiul si proiectul de lege propus este aici :
    http://sociollogica.blogspot.ro/2013/12/o-propunere-de-schimbare-legii.html

    Ar fi bine sa duceti la capat ceea ce va propuneti si nu doar sa povestim povesti.
    Va garantez ca tara asta este tinuta in spate de privatii, care asa cum spuneam, cu milioanele se straduiesc sa faca cite ceva, dar doar cit sunt lasati.

    NU poti sa pornesti alternative si sa nu devii ca actualii, adica mincinosi, daca tu ai nevoie de 25000 de semnaturi din 18 judete pentru a face o miscare politica de la firul ierbii intr-un orasel de provincie si poate ca altele apar in alte parte si proiecte diverse preluate de la ONGuri diverse vor ajunge sa fie puse in practica, deoarece competitie politica bazata pe libertate si adevar va duce la buna guvernare cu siguranta a comunitatii, iar suma comunitatilor bine guvernate, duce la o tara bine guvernata.

    Reply
  9. alinaMP

    Cititi mai atent, oameni buni, exact asta spun, e clasic in teoria inventiilor, inventatori exista in orice tara, cum l-am avut noi pe Coanda, dar tarile care se dezvolta sint cele care exploateaza inventiile, Germania de exemplu in sec 19 a luat mai mult de la altii. S-a dezvoltat nu cine a inventat motorul cu reactie ci cine l-a produs. Am mare admiratie pentru Coanda si nu reiese de nicaieri altcumva. Noi insa nu am fost in stare sa ne exploatam inventiile, iata, scriu acum pe larg- (scris in viteza, intre doua inventiim ha, ha. asa ca mai si prindeti-va…)

    Reply
  10. Balusescu Adina

    Iubeste-ti aproapele! O “porunca” pe care inca o avem inradacinata la nivel de individ. Nu am reusit ca societate post comunista sa o transpunem la nivel de institutii publice, care sa functioneze in folosul comunitatii. Pe stema noastra actuala se intrezareste o cruciulita care “declara” faptul ca suntem un popor crestin…nu pot insa sa nu ma gandesc la vremurile in care insasi viata fara credinta in Dumnezeu si virtutile crestine era pentru poporul nostru de neconceput, cand pe stema tarii noastre scria clar, negru pe alb : NIHIL SINE DEO. Casa Regala a Romaniei a reusit sa inteleaga tocmai acest “miracol” al poporului nostru si sa-l transpuna intr-un mod de viata! Stim cu totii prapadul ce a urmat si se pare ca rezistenta tot in munti a ramas… de data asta Apuseni

    Reply
  11. Marian

    Unele articole scrise de dvs. chiar mă conving și le distribui pe facebook. Din păcate nu voi face de data asta dar voi încerca un răspuns la întrebarea din text cu altruismul. De unde ? De ce ? Probabil dezamăgită de o multitudine de cazuri particulare și datorită unei educații ateisto-filozofice aveți tendința să denigrați /denaturați aspecte legate de Biserica Ortodoxă. Dacă ați fi atentă la interviul dat de omul acela simplu care a dat primul ajutor la răniți, acela l-a invocat pe Dumnezeu. Reportera îl contra nedumerită dar el a insistat și a precizat simplu că doar cu ajutorul lui Dumnezeu i-a găsit, fără GPS sau alte device-uri. Sună probabil fanatsy dacă nu desuet dar toți sau foarte mulți oameni care au fost altruiști și nu specialiști bine plătiți , au mers acolo mânați de credința de a face bine. Și chestia asta e esența creștinismului.

    Reply
  12. mianna

    Oricat am citi de atent, “aviator care nu a produs niciodata nimic semnificativ” nu se va schimba in “tara care n-a stiut sa-i exploateze inventiile” decat daca folositi functia “edit”. Pana atunci, opinia dumneavoastra se citeste exact asa: aviator care n-a produs niciodata nimic semnificativ.

    Reply
  13. Olga Grigoriu

    Societatea romaneasca a ajuns la saturatie. Angajarile pe baza de afinitati politice, fara sa se tina cont de pregatirea necesara in domeniu. Cum poti conduce ceva pentru care nu ai o specializare?
    Au mai fost semne…dar probabil ca s-a ajuns la final. Totul ar fi bine daca ne-am trezi ….dar oare politicul va fi mai puternic decat societatea civila?

    Reply
  14. Tizul

    Mircea Duşa, Ministrul Apararii care este:
    „Trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi”.
    ASTA da frumusete de dezastru!:))))

    Reply
  15. Alois

    Mianna, mai degraba semnai miasma, avind in vedere ce aer de muratura acra raspindesti pe aici, v daca citesti si propozitia principala vezi ca e vorba despre tara, nu despre aviatorul care da numele aeroportului. Oricum felicitari pentru vigilenta.
    [[
    Într-o țară care e la o oră de Berlin și două de Paris, de unde pleci de pe un aeroport cu nume de aviator, dar care nu a produs niciodată ceva semnificativ în domeniul aviației, pentru că între talentul și dăruirea acelor oameni ale căror machete atîrnă peste capul nostru cînd plecăm din Otopeni (rar văd cîte un tată care le arată băiatului lui) și ceea ce face un succes de țară, nu individual, stă ceva.

    Reply
  16. Dimitri

    Va citesc cu placere si avem opinii foarte asemanatoare dar de data aceasta ati dat-o in bara cu Coanda. Sper ca a fost din viteza, altfel nu inteleg cum ati gasit acest exemplu neinspirat.
    In alta ordine de idei, mai toate articolele duc cu gandul la schimbarea radicala a clasei politice. Perioada postrevolutionara a dus la afirmarea accentuata a celor a caror principala calitate este tupeul sau obraznicia. Clasa politica a devenit o casta care a subjugat comunitatea intereselor ei. Si accesul nu mai este asa usor ca in primii ani. Trebuie multi bani in campaniile electorale si de aceea ultimii ani au adus prin alegerile uninominale nu valori, nu oameni gata sa se puna in slujba comunitatii ci oameni care prin intrarea in politica doresc sa-si protejeze si/sau sa-si sporeasca afacerile, multe din ele facute pe bani publici. Putinii oameni de buna credinta care ajung demnitari sunt anihilati de marea masa a profitorilor. La asta ar trebui sa gasim o solutie legala si morala.

    Reply
  17. clujean

    indiferent cat de bun ar fi un text, postacii de partid si nevolnicii intelectual se grabesc sa-si reverse dejectiile! iata una dintre cauzele inapoierii noastre.

    Reply
  18. laura ciolovan

    Articolul e frumos prin mesajul transmis…fara sa caut nod in papura. Esenta mesajului este legata de speranta, altruism, frumusetea umana care exista in fiecare dintre noi. Cu cat se modernizeaza lumea se pierde aceasta frumusete umana, devenim mai egoisti, mai individualisti, mai reci. La noi romanii inca mai gasim aceasta frumusete, caldura… si este minunat!

    Reply
  19. Paula

    Sunt cu totul de acord cu Catalin. Este evident ca nu mai putem vota aceasta clasa politica care s-a compromis total in anii care au trecut. Dar avem nevoie de o lege care sa permita independentilor accesul ( cred eu) si ca oamenii sa aiba incredere in acesti oameni independenti.

    Reply
  20. vasile

    un articol bine scris…asa este, din pacate! Asta e realitatea romaneasca,chiar daca nu ne place. Societatea este bolnava si nimeni nu vrea/nu stie s-o trateze. Nu gasim repere si simboluri, modele umane de urmat…sau nu le vedem din negura mass-media. O vorba si despre tragedia din Apuseni. Sigur, un aparat vechi de 37 de ani nu poate/nu mai poate tine piept intemperiilor, dar ca si un om batran, trebuie sa-i dai ragazul sa-si dozeze resursele si sa-si faca pasii dupa posibilitati. Oare ce se intampla, daca dupa trecerea Carpatilor (cand planurile erau acoperite cu ghiata)ateriza la Sibiu, degivra aparatul si pleca mai departe…si daca nu peste Apuseni ci pe Valea Muresului?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *