Călin Dejeu

Filmul „The Undamaged” ajunge în sfârșit pe marile ecrane din România (recomandarea săptămânii)

Unul dintre rezultatele ”Balkan Rivers Tour” este filmul ”The Undamaged”, capodoperă care ajută enorm la conștientizarea impactului criminal și ireversibil al energiei prezentate de propagandă ca fiind regenerabilă, chiar ”verde”, energia obținută prin sacrificarea râurilor și a văilor, prin mutilarea vieții localnicilor, și nu numai.

Deocamdată filmul poate fi vizionat online doar cu plată (este subtitrat și în limba română), pentru că este nevoie de fonduri pentru lupta împotriva flagelului hidroenergetic, flagel care are de partea sa sume gigantice, politicienii corupți, ignoranța și o propagandă gigantică, înghițită nemestecată chiar și de mass-media care nu-i finanțată în vreun fel de distrugătorii râurilor.

În 22 noiembrie am avut onoarea să prezint filmul la cinematograful Victoria din Cluj, în cadrul ”Transylvania Mountain Festival”. A fost prima proiecție pe marile ecrane din România. Filmul a mai fost prezentat în țară doar într-un cadru restrâns, la New Old Village, langa Vadu Oii, în cadrul ”Balkan Rivers Tour 4”.

Premiera oficială a filmului ”The Undamaged” a avut loc in 6 octombrie 2018, la cinematograful Šiška din Ljubljana. Mai fusese prezentat însă de 9 ori, tot în cadru restrâns, localnicilor de pe traseul ”Balkan Rivers Tour 3”.

Până acum filmul a fost prezent la 37 de festivaluri, din 33 de țări, și a câștigat 10 premii.

Cu excepția imaginilor din Tasmania, vedem în el drama distrugerii râurilor din Peninsula Balcanică, doar cele de la sud de Dunăre. Acolo, dincolo de bătrânul fluviu, masacrul este undeva într-o fază de mijloc. La noi, la nord de Dunăre, din păcate masacrul este aproape definitivat. Extrem de puținele rămășițe de râuri care ne-au mai rămas în Carpați sunt vânate acum de Hidroelectrica, cu o îndârjire demnă de o cauză nobilă. Din păcate, noi nu avem un Rok Rozman, care să ecranizeze șirul gigantic de tragedii care s-au petrecut pe văile carpatine.

Ca un mic exemplu, și la noi, nu doar în Macedonia, mai apar de sub ape ruinele bisericii, în Beliș.

Îmi povestea un clujean mai în vârstă, care a avut bunici în Beliș, ce superb era Someșul Cald în vechiul sat, limpede si plin de păstrăvi, înainte ca tovarășii să curme viața râului și viața satului.

Dar filmul este în primul rând, așa cum o spune titlul, despre magnificele râuri care încă au scăpat, despre cele mai valoroase râuri ale Europei, pe care dacă nu le protejăm chiar nu merităm să ne numim Homo sapiens. Ce rost mai are ”creșterea economică” de care-s obsedate toate guvernele, dacă distrugem tot, dacă nu mai avem natură de care să ne bucurăm? În spectacolul naturii, este greu să concureze ceva cu un râu care curge liber, care nu este ucis, mutilat, întinat de hidrocentrale, regularizări, balastiere, gunoaie etc.

Vedem în film râuri fascinante, cu niște culori imposibil de descris în cuvinte, și ni se pare că este un paradis exotic. Să nu uităm că și Cerna noastră arăta așa, înainte ca monstruosul proiect ceușist ”Amenajarea hidroenergetică Cerna-Motru-Tismana” să-i fure apele și să le devieze spre Motru.

Mai vedem în film fabuloasa Vjosa, cireașa de pe tort, etichetată ca ultimul râu mare care mai curge liber în Europa.

Chiar și Leonardo di Caprio și-a manifestat recent susținerea pentru cauza râului Vjosa.

Nici Vjosa nu ar trebui să fie ceva exotic pentru noi. Dacă nu ne-am fi abandonat frații aromâni încă din 1913, de la Tratatul de la București, poate că am ști că râul izvorăște din Munții Pindului, locuiți exclusiv de aromânii pindeni, iar apoi jos, în Albania, trece prin zone locuite de fărșeroți. Soția unui prieten îmi povestea recent că tatăl ei, aromân din Albania, era să se înece în Vjosa în copilărie, în orășelul Përmet, plasat într-un cadru natural magnific, la poalele crestei Nemërçka.

Numele aromân al râului este Băiasa.

La sud de Dunare apărătorii râurilor se simt victimele unei noi invazii in Balcani, firmele germane, austriece, italiene vânează râurile. La noi este și mai grav, principalul inamic al cadrului natural al României este în interior, este însuși statul roman, prin compania Hidroelectrica. Avem un fel de boală autoimună. Companiei nu-i ajung sutele de hidrocentale pe care le are, vrea să desăvârșească ecocidul.

Revista Revolve a scris din nou despre dezastrul ecologic provocat de hidrocentrale în România, concluzionând că: ”Romania este una dintre țările din UE care a fost cel mai grav afectată de hidroenergie.”

Să sperăm că acest superb film va fi vizionat de cat mai mulți și va declanșa o mobilizare pe măsura importanței cauzei.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Filmul „The Undamaged” ajunge în sfârșit pe marile ecrane din România (recomandarea săptămânii)

  1. Dumitru

    „monstruoasele proiecte ceausiste” de construire de baraje pe rauri de munte au fost duse la capat in toata „Europa civilizata” de la Vest… Mergeti in Alpi sa vedeti, eu tocmai revin de acolo, si sunt multe. Exista intr-adevar aici un trade-off intre energie „fara emisii de carbon” si pastrarea cadrului natural. Ambele obiective sunt pertinente dintr-o perspectiva ecologista, iar alegerea este neaparat politica. Prezentati cinstit optiunile, si lasati oamenii (sau reprezentantii) sa aleaga. In rest, mersi pentru link-ul spre film.

    Reply
    • Calin Dejeu

      Proiectele din Alpi nu sunt ca cele ceausiste, nu au zeci de captari secundare pe paraie amarate, nu distrug zeci de vai pentru o productie absolut insignifianta, in zona cu clima continentala si cu caderi modeste (a se vedea amenajarea Lotru). Dar, oricum ar fi, tot moartea raurilor inseamna si, cum spune in film Ulrich Eichelman, e vorba de distrugeri pe care ei acum sub nicio forma nu le-ar mai face. Iar hidroenergia inseamna si emisii de carbon, chiar si de metan. Nu am ce sa las oamenii sa aleaga, nu suntem in situatia zero, in care toate raurile sunt neatinse si decidem daca sa sacrificam niste rauri sau nu. Suntem in situatia in care raurile de munte sunt aproape complet exterminate, si nu cred ca cineva are dreptul sa decida ca trebuie distruse absolut toate. Noi astia mai ciudati, care iubim natura, nu suntem cetateni de mana a doua. Nu are nimeni dreptul sa distruga tot ce noi iubim, cu atat mai mult cu cat e strict ilegal. Si, daca tot vorbim de alegerea oamenilor, tocmai ca tabara opusa nu-i lasa sa aleaga. Intrebati-i pe localnici, de la Varlaam in jos, in toate satele, daca i-a intrebat cineva daca sunt de acord sa li se fure raul.

      Reply
  2. Gigel

    Domnul Dejeu, ca orice clujean, are apa la robinet si este protejat de inundatii tocmai din cauza proiectelor „ceausite” pe care le blameaza cu atata ardoare. Adica este un ipocrit.
    [/sarcasm=]Daca sunteti asa de infocat, puneti-va o centura cu explozibil si detonati-va in semn de protest pe barajul Vidraru, sigur o sa fiti bagat in seama[/sarcasm]. Ca in filmele cu James Bond :)))

    Reply
    • Calin Dejeu

      Clujul avea apa curenta si inainte de barajele ceausiste. Se poate plasa o priza de apa pe un rau chiar si fara cel mai mic baraj, daca exista constiinta ecologica, nu-i nicio „provocare tehnologica”. Cat despre inundatii, Somesul Mic nici in ’70 nu a iesit din matca. Despre faza cu sa scapati de mine, sa va desfasurati crimele de mediu absolut nestingheriti, dream on…Pacat ca unii pot sa se bage in seama cu comentarii „sarcastice”, dar n-au 5 euro ca sa vada filmul.

      Reply
  3. JK

    România nu este numai între țările cele mai grav afectate de hidroenergie, ci și între cele afectate grav de prostie, după cum citesc contrele de comentarii de pe-aici.
    Pur și simplu, suntem atât de înapoiați ca nație, că n-am descoperit adevărul intuitiv că avem nevoie de natură. Avem gândirea porcului: n-avem libertate, dar ne dă apă și mâncare. Dar într-o zi, toți porcii au o mare și neplăcută surpriză, pe care o pot vedea venind doar și n-au deloc timp să mai reflecteze asupra ei.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *