Daniel Befu

EXCLUSIV: De ce cântă Stradivarius pentru Roșia Montană. Interviu cu violonistul Răzvan Stoica

Pe 18 aprilie, violonistul Răzvan Stoica, împreună cu sora lui, Andreea, la pian, vor concerta la Ateneul Român. Scopul concertului este de a strânge fonduri pentru susținerea proiectului ”Adoptă o Casă la Roșia Montană”, în cadrul căruia, cu ajutorul voluntarilor sunt restaurate clădiri din localitate și integrate într-o utilizare comunitară – a localnicilor care le dețin, dar și a celor care vin la Roșia Montană (detalii despre proiect aici). Răzvan Stoica este unul dintre cei mai talentați violoniști la nivel mondial, valoarea lui fiind confirmată de zeci de premii la nivel național și internațional. În 2013, a fost marele câștigător al competiției ”New Talent”, de la Bratislava, inițiată în urmă cu aproape jumătate de veac de fostul elev al lui George Enescu, Sir Yehudi Menuhin. Din 2009, Răzvan concertează pe o vioară Straidvarius, privilegiu câștigat în urma unei competiții la Salzburg în care a avut de înfruntat 180 de contra-candidați, Legenda spune că la aceeași vioară ar fi cântat și ar fi compus pentru o perioadă celebrul compozitor și violonist Paganini.

În avanpremiera concertului ”Stradivarius pentru Roșia Montană”, de pe 18 aprilie, Răzvan Stoica a acordat un interviu în exclusivitate pentru România Curată, în care a vorbit atât despre ceea ce l-a determinat să se implice în susținerea salvării patrimoniului de la Roșia Montană, dar și despre cariera și viața lui.

***

România Curată: Răzvan, când ai auzit prima oară de Roșia Montană?

Răzvan Stoica: Despre Roșia Montană știm cu toții, cred, încă de la lecțiile de istorie din clasele primare, când ni se povestea despre importanța tăblițelor romane descoperite la Roșia Montană, ce o atestau ca fiind cea mai veche localitate minieră din Europa.

România Curată: De ce te-ai apropiat de această mică localitate din Apuseni?

Răzvan Stoica: Toți prietenii noștri artiști, muzicieni, atât din străinătate cât și din România, cunosc de multă vreme și apreciază importanța și frumusețea patrimoniului de la Roșia Montană. Noi astazi am ales să concertăm pentru istoria, patrimoniul, cultura României, pornind de la Roșia Montană și invităm toți românii să susțină la rândul lor patrimoniul prin participarea la concertul din 18 aprilie.

România Curată: Ce le transmiți promotorilor includerii Roșiei Montane în lista patrimoniului mondial, UNESCO?

Răzvan Stoica: În primul rând le transmit respectul meu tuturor specialiștilor care au contribuit la includerea Roșiei Montane pe lista tentativă UNESCO și de asemenea domnului ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, care a avut o contribuție majoră în acest demers. Sper și îmi doresc să văd cât mai multă lume implicată în salvarea patrimoniului.

România Curată: Răzvan, ce activități plănuiești să desfășori la Roșia Montană în acest an?

Răzvan Stoica: Întâi de toate vom susține concertul din 18 aprilie pentru a sprijini Proiectul de restaurare Adoptă o Casă la Roșia Montană. Mai apoi – și această informație este destăinuită în premieră – plănuiesc să organizez următorul Masterclass internațional Răzvan Stoica, ediția a IV-a, la Roșia Montană. Și numele parcă duce către Roșia Montană – StradMontana (zâmbește). Nu am fixat încă data masterclassului, dar intenția mea este sigură, ba chiar am și un loc favorit pentru concertul de final – Biserica Unitariană din centrul loalității – o clădire cu o acustică de excepție și de o frumusețe incredibilă. Studenții și tinerii muzicieni internaționali care de obicei sunt cursanții masterclassului cu siguranță vor fi foarte încântați de această alegere.

România Curată: În mod normal, cât câștigi la un concert pe care-l susții? Câte case speri să poată fi reabilitate cu fondurile strânse?

Răzvan Stoica: (râde) Concertele bune de muzică clasică sunt remunerate pe măsură. Ce sper eu prin concertul din 18 aprilie nu este numai să realizez o donație personală, eu sau Andreea, ci să inspirăm oamenii să contribuie la acest program minunat de restaurare de la Roșia Montană, la care lucrează voluntar specialiști adevărați. I-am cunoscut pe coordonatorii programului Adoptă o Casă și ce fac ei an de an nu mi se pare cu nimic mai puțin decât ce vom face noi pe scenă. Vă invit să le fim alături și să contribuim prin cumpărarea de bilete la concert sau donații independente, ce se pot face la  www.adoptaocasa.ro. După cunoștințele mele, în acest moment sunt înscrise 10 case în program și îndrăznesc să sper că se vor putea deschide șantiere pentru aproape toate în această vară. Orice este posibil dacă există determinare.

România Curată: De 12 ani locuiești în Amsterdam, una din metropolele lumii și de acolo fugi anual în turnee pe tot mapamondul. Ce te-a făcut să-ți întorci privirea spre un loc atât de neînsemnat de pe hartă, precum Roșia Montană.

Răzvan Stoica: Dar Roșia Montană, după cum spune și istoria, este chiar un loc foarte însemnat – este prima localitate minieră atestată documentar încă de la 131. De asemenea, cultura,l Roșia Montană are o încărcatură atât de puternică încât n-ai cum să nu te oprești asupra ei. Orice artist, în opinia mea, în accepțiunea că artistul are o sensibilitate acută față de tot ce înseamnă frumusețe și armonie, ar trebui să își înțeleagă datoria de a proteja Roșia Montană.

România Curată: Când ai auzit de problemele de la Roșia Montană? Ce resort te-a împins să îți dorești să faci ceva pentru salvarea acelor locuri?

Răzvan Stoica: Despre pericolul în care se afla Roșia Montană am aflat de mai bine de zece ani. Noi plecasem din țară deja, eram atât eu cât și Andreea studenți la Royal Conservatory din Amsterdam în acea vreme și inclusiv în acele medii se știa despre Roșia Montană. De atunci am urmărit subiectul constant și întâmplarea face ca într-o vizită a noastră în România anul trecut, cu prilejul unui concert, să aflăm despre Adoptă o Casă. Atât de mult ne-am regăsit în filosofia acestui Program, încât am simțit că aceasta este calea prin care putem să contribuim. Și s-a născut acest proiect: Stradivarius pentru Roșia Montană.

România Curată: Tu și sora ta sunteți niste nomazi culturali. V-ați mai implicat și în alte locuri din lume pentru astfel de cauze nobile?

Răzvan Stoica: Am concertat în Olanda acum câțiva ani, la Utrecht, în cadrul unui program de fundraising inițiat de organizația olandeză  Prins Bernhard Cultuurfonds în sprijinul românilor ce își pierduseră casele într-o catastrofă a inundațiilor. În urma strângerii de fonduri s-a reconstruit un sat.

România Curată: Se spune că sunteți prea tineri pentru valoarea voastră. Talentul cu care ați fost hărăziți e o povară? E un dar? Care e cel mai bun mod în care l-ați folosit până acum pentru semenii voștri?

Răzvan Stoica: Cu adevărat suntem tineri. Recunosc că de câțiva ani, de când am înființat și Kamerata Stradivarius, orchestra noastră din Olanda, evit să vorbesc despre vârstă (râde). Nici eu, nici Andreea nu credem că seriozitatea este echivalentă cu vârsta, ci mai degrabă cu felul în care alegi să lucrezi cu talentul care ți-a fost hărăzit. Vorbeam cu o prietenă și făceam echivalentul între vin și talent: un vin dacă nu este plin de calități încă de când este tânăr, atunci cu nici un preț nu va deveni excepțional nici când va trece timpul peste el.

România Curată: Acum ești acasă, în București. Dar în mod normal cât timp stai în România pe an?

Răzvan Stoica: Recunosc că nu stăm mult în România, deoarece primim angajamente pentru concerte peste tot în lume. De asemenea, atunci când primim și din România, venim cu dragă inimă. Deocamdată petrecem în medie o lună pe an în România.

România Curată: Vrem să te cunoaștem un pic mai bine. Vorbește-ne un pic despre tine. Când ai ținut prima oară vioara în mână? Când ți-ai dat seama că ești făcut pentru acest instrument? Câte ore ai studiat pe zi? Ai avut copilărie? Despre marile talente se spune că oarecum sunt condamnate să trăiasca într-un turn de fildeș, izolate de micile bucurii ale vieții. Cum a fost în cazul tău?

Răzvan Stoica: Prima vioară am primit-o la 4 ani. Tatăl meu și al Andreei a fost muzician, întreaga sa carieră s-a dezvoltat în Germania, la Köln. Pur și simplu i-am cerut o vioară și mi-a dăruit-o. De atunci nu m-am putut dezlipi de ea și pentru că sora mea mai mare, Andreea, deja cânta la pian, a fost modul firesc în care am început să-mi petrec timpul. Învățam repede și voiam să cunosc din ce în ce mai mult, ceea ce mă făcea să studiez mult. Din fericire, tu ca și artist primești înapoi de la însăși creația ta. Dăruiești, dar și primești. Iar atunci când ai și un instrument minunat care să te însoțească în activitatea ta sunt puține limitele pe care le ai.

România Curată: De când ai vioara Stradivarius? Care e povestea acestei viori? Cine a cântat înaintea ta la ea? Crezi că lemnul, inima acestei viori, sau poate aerul din cutia de rezonanță, a păstrat undeva în memorie ceva din individualitatea, din spiritul celor care au deținut acest instrument?  Dar a locurilor prin care a trecut? Dacă da, cum îți dai seama de asta?

Răzvan Stoica: Vioara pe care cânt datează din anul 1729, este un obiect de patrimoniu realizat de Antonio Stradivarius, în perioada de maturitate a celebrului lutier. Am obținut-o prin câștigarea Marelui Premiu la două concursuri internaționale – primul în anul 2009 cu 180 de artiști, la Salzburg, iar a doua oară în anul 2013, în competiție cu 170 de muzicieni. Vioara este pentru mine un adevărat partener pe scenă, este ceva viu care contribuie definitoriu la interpretarea muzicii mele. Se spune că însuși Paganini a deținut vioara pentru o vreme, lucru care mă înnobilează de câte ori îmi amintesc.

România Curată: Ce faci tu când nu exersezi și când nu cânți pe scenă? Cum arată o zi normală din viața ta? Ce îți place să faci?

Răzvan Stoica: În afară de muzică  îmi place să pilotez avioane. De mic am fost fascinat de zbor. În urmă cu trei ani mi-am luat licența de pilotat (P.P.L) avioane ultra ușoare. Este o senzație extraordinară să poți zbura și sunt bucuros că o pot face.

România Curată: Să revenim la motivul pentru care ai revenit în țară. Părinții, apropiații voștri, cum au receptat implicarea ta și a surorii tale în susținerea cauzei Roșiei Montane?

Răzvan Stoica: Familia noastră, din fericire, are același orizont ca și noi. Mama noastră cu siguranță va fi prezentă la concertul din 18 aprilie și cred că este momentul să îi mulțumim că ne-a dăruit atâtea lucruri încât astăzi simțim la rândul nostru că putem dărui.

România Curată: Voi concertați la Ateneul Român. Locul a fost aleas aleatoriu sau intenționat? Intentionați ca faimosul îndemn ”Dați un leu pentru Ateneu” să îl promovați în varianta 2016 sub forma ”Dați un euro pentru Roșia Montană”? Credeți că va prinde?

Răzvan Stoica: Locul a fost aleas atât pentru simbolistica lui, cât și pentru minunata acustică de care în acest moment nicio altă sală de concerte din București nu se poate bucura. Ateneul Român este prin excelență una dintre cele mai frumoase clădiri pe care o are Bucureștiul. Și sper foarte tare și îmi doresc să văd cât mai multe evenimente sociale întâmplându-se aici.

România Curată: Cine sunt invitații pe care ați ținut să îi aveți prezenți la concert?

Răzvan Stoica: Domnul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, Excelența Sa domnul ambasador al Franței, Francois Saint-Paul, domnul director al Institutului Național al Patrimoniului. Ștefan Bâlici, sunt primele nume care îmi vin în minte și care au confirmat prezența. De altfel, invitațiile sunt încă în curs de procesare, dar mi-aș dori ca la eveniment să participe toate entitățile și persoanele ce pot contribui la reconstrucția Roșiei Montane.

România Curată: Răzvan, vei cobori între spectatori? Sau doar vei concerta? Vei avea interacțiuni și cu publicul spectator, dat fiind că e nu doar un moment cultural, ci și unul prin care slujești o cauză socială?

Răzvan Stoica: Îmi plac oamenii. Respect foarte mult natura umană. Cu siguranță în pauză sau după concert voi fi de găsit între oaspeți, cred că premisa acestei întâlniri – Roșia Montană – are o puternică menire să apropie oamenii.

România Curată: Care atribut crezi că se potrivește cel mai bine Roșiei Montane, dacă ar fi să o definești într-un singur cuvânt?

Răzvan Stoica: Omenire.

România Curată: Care e creația muzicală care ar însoți cel mai bine o Roție Montană din patrimoniul UNESCO? De ce?

Răzvan Stoica: Balada lui Ciprian Porumbescu. De ce? Din același motiv pentru care am găsit-o adecvată în cadrul concertului pe care îl dedic Roșiei Montane de Ziua Mondială a Siturilor și Monumentelor. Vă invit la Ateneul Roman și vă promit că veți înțelege.

***

Biletele sunt disponibile prin reţeaua Eventim.ro – magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti, librăriile Humanitas şi online pe http://goo.gl/SWoS10. Preț bilet: 50 lei.

Mai multe informații și donații directe pentru programul ”Adoptă o Casă la Roșia Montană” se pot face aici (click).

***

***

Imagini de la edițiile trecute ale campaniilor Adoptă o Casă la Roșia Montană. Mai multe fotografii, pe pagina de Facebook (aici)

adopta o casa 1

adopta 4 adopta 5 adopta 7

adopta 1 adopta 2


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *