Dollores Benezic

Eutanasiați Poșta, ca să nu se mai chinuie

După ce a terminat timbrele fiscale, Poșta Română nu mai are nici plicuri pentru scrisori. Și încă un pic de kafka notarială ca să știți ce am căutat la poștă.

Am umblat azi cale de trei poște ca să trimit un act notarial în sat la tata, după ce luna trecută pusesem la cutia poștală un duplicat al aceluiași act, dar despre care am aflat că nu a ajuns niciodată la destinație.

La primul oficiu poștal, ăla din cartier, mi se spune că nu sunt plicuri, dar să mă duc eu cu încredere la chioșcul care vinde codul penal în față la Tribunal, că sigur găsesc acolo.

La chioșc, vânzătorul mă privește chiorâș și mă trimite la plimbare. N-a avut niciodată așa ceva. Găsesc a doua poștă, unde poștărița îmi spune sec:

– Căutați degeaba, vă spun eu că Poșta Română nu mai are plicuri. Căutați la librărie.

– Și cum mai trimitem scrisori, doamnă, dacă nu aveți plicuri?

– Nu știu, întrebați conducerea!

N-am mai stricat drumul la alte poște, am găsit în drum o Diverta și am cumpărat 25 de plicuri cu 5,50 lei – cine știe când îmi mai trebuie, chiar simțeam nevoia unui stoc în casă. La a treia poștă la care am reușit să trimit și plicul – 12 lei cu taxă de urgență și confirmare de primire – poștărița este întrebată de un domn care avea plic, dar nu avea cu ce să-l lipească:

– Nu vă supărați, aveți cumva niște lipici?

– Nuu, domnu, ce să facem cu el? îi răspunde poștărița

O întreb de când nu mai au plicuri și zice că de când nu mai au nici timbre fiscale. Aflu de aici că timbre fiscale nu mai au tot din cauza lor, că nu au dat comandă la ANAF, și că în 2014 nu s-a tipărit niciun timbru fiscal în România. Din cauza Poștei.

***

DAR CE AM CĂUTAT DE FAPT LA POȘTĂ?

Vă veți întreba, în epoca Internetului și a comunicării virtuale…. Păi am purces la poștă după o conversație halucinantă la telefon cu notarul care-mi face succesiunea după tata. După aproape trei ani de când am demarat procesul ăsta kafkian mă apropii de un binemeritat final. Sumedenie de acte, vreo patru drumuri București-Bicaz și retur, 22 de milioane de lei taxe notariale și sunt la un pas de a fi declarată unica moștenitoare a tatălui meu, care-mi lasă astfel jumătate din apartamentul cu două camere al mamei.

Cuiul lui Pepelea, însă, a fost actul pe care m-am strofocat să-l retrimit azi la poștă, pe care-l mai trimisesem o dată, dar simplu, nerecomandat, neprioripoștizat, pe considerentul că e doar declarația notarială dată de mama aici, cum că ea deține cealaltă jumătate din apartament, declarație pe care i-o trimisesem scanată și pe email notarului înainte… deci ce putea să se întâmple? Ei, s-a întâmplat că el nu a primit plicul, și fără această declarație nu îmi eliberează certificatul de moștenitor, pe care voiam să mă duc să-l ridic în week-end, că tot e liber. Lăsasem vara trecută împuternicire unei rude ca să-mi ridice certificatul de la el, că evident în week-end și notarul e liber.

Conversația cu notarul a fost așa:

– Păi dacă nu ați primit plicul prin poștă vă asigur eu că vă aduc duplicatul în week-end, când vin să iau certificatul. Nu aveți încredere, că doar vi l-am trimis scanat înainte…?!

– Nu e vorba de încredere, dar eu nu pot să închid dosarul de succesiune fără declarația aia.

– Păi îl închideți luni, nu se poate să puneți în el copia scanată și luni când primiți originalul să îl puneți pe ăla acolo? Adică tot dumneavoastră faceți ambele proceduri, nu vă verifică cineva peste week-end dacă e copie sau original, nu? – am apelat eu la bunăvoința tipului căruia tocmai îi transferasem în cont o sumă mai mare decât salariul meu lunar.

– A, păi dacă nu vă grăbiți vă eliberez certificatul luni, eu înțelesesem că îl vreți în week-end și de aia mă grăbeam… zice el.

– Păi normal că vreau certificatul în week-end, că atunci vin, dumneavoastră îmi lăsați certificatul la ruda mea, eu vă las la ea declarația și toată lumea e fericită.

– Nu se poate așa, că eu rămân cu dosarul incomplet…

– Nu e incomplet, aveți o copie timp de două zile, până vine originalul. Dacă-l pun acum la poștă și pe ăsta și se pierde, ce fac, iar o car pe mama pe la notari ca să dea declarații notariale?

– Păi mergeți acuma la un notar și legalizați o copie și mi-o trimiteți pe aia.

– Serios? Nu am de ce să vă înșel și să nu vă aduc declarația. Nimic din ce v-am spus și dat până acum în procedura asta de succeesiune nu a fost fals, deci ce e dacă la final faceți acest gest de bunăvoință și considerați suficientă declarația scanată a mamei, în care ea spune că deține jumătate din apartament. Nu e ca și când ar apărea altcineva care să spună asta mâine. Nu am drum oricând până acolo, sunt aproape 800 de km dus întors…

– Păi nu pot să fac ce-mi cereți, dacă se întâmplă ceva pe drum și muriți, eu rămân fără declarația originală la dosar.

– Dacă mor nu mai intru nici în posesia certificatului de moștenitor. Mă duc direct la tata și-l iau de guler că s-a însurat cu prea multe după mama și a trebuit să umblu eu după toate mândrele lui la succesiune.

Notarul a rămas neînduplecat, ținând cu tot dinadinsul să-mi fie antipatic până la final. După juma de oră am obosit și m-am dus la poștă, ca să caut plicuri. Acum am pus în mâinile pricepute ale poștașilor și ultimul exemplar din declarația mamei. Dacă nici asta nu ajunge să știți că tata va rămâne nemoștenit.

 

sursa: dollo.ro.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Eutanasiați Poșta, ca să nu se mai chinuie

  1. George Petrineanu

    „în epoca Internetului și a comunicării virtuale” poșta încă mai poate juca un rol complementar important dacă…
    De la suedezi învățăm că:
    – poșta a renunțat la ghișee și localuri proprii. În loc, face apel la zecile de magazine de ziare, tutun, lotto etc. răspândite la tot pasul și cu program lung. Sau în alimentări. Acolo găsești și timbre, plicuri sau cutii de carton pentru expediere.
    – o trimitere simplă pusă la cutia poștală pînă la ora 18 (17, 20) ajunge a doua zi pe la prinz la destinatar. Suedia are cam 2000 km nord-sud.
    Se vrea să se aplice asta și în România? Nu mai trebuie bătut capul cu specificații. Soluția există.

    În același timp, prin reforma procedurilor administrative se reduce numărul documentelor de la cel mult 15% din cele existente, ceeace duce la mai puține trimiteri poștale. Trebuie doar învins orgoliul care ne reține să învățăm de la alții.

    Reply
  2. DRAGULANESCU NICOLAE

    Excelentele propunerile de mai sus!
    Doar ca POSTA ROMANA nu are niciun interes sa actioneze IN FAVOAREA CLIENTILOR EI – multi alegand sa recurga la serviciile similare oferite de curieri mult mai rapizi si mai „orientati client”!
    Si daca am face cu totii greva si nu am mai recurge la serviciile Postei Romane?
    Plicurile si lipiciurile se vand de regula la papetarii dar mai grava este absenta timbrelor fiscale si chiar postale! In alte state aceste timbre se distribuie de automate plasate in magazine…
    Dar, pentru unii, mai grava decat problema Postei Romane este problema absentei vanzatorilor de timbre fiscale si a prestatorilor de multiplicari de documente din incinta administratiilor fiscle, serviciilor de taxe si impzote si chiar a tribunalelor…
    Totul a fost decis se pare de Ministerul Finantelor si de Ministerul Justitiei – pentru evitarea unor situatii nedorite de ele – dar IN DISPRETUL EVIDENT ALE NEVOILOR SI ASTEPTARILOR CETATENILOR CONTRIBUABILI…
    Pentru documentare, vizitati serviciul de multiplicare a sentintelor „definitive si irevocabile” al Tribunalului Municipiului Bucuresti… Dureaza doua saptamani pana se obtine o copie stampilata si semnata iar hartiile trebuie sa fie transportate de interesat intre arhiva, multiplicatori si birouri, cu cozile, obiceiurile si certurile binecunoscute! HALAL!

    Reply
  3. Rusu Dumitru

    De fapt, eu as zice ca nu ar fi vorba sa nu se mai chinuie, ci sa nu mai fie chinuiti de aceasta relicva milioanele de cetateni romani ! sau, poate tocmai de aceea mai este tinuta in viata, caci la cite chinuri indura acest popor, in primul rind din partea „alesilor”, inca un chin sau doua nu mai au importanta . . . Cum nu vii tu Tepes Doamne ?

    Reply
  4. Laura

    Poate fii si mai rau. In Pakistan, de exemplu, toate actele notariale se filmeaza, notarul este si operator de camera. Ca sa fie valabil, orice act notarial e insotit de un filmulet cu momentul semnarii. Pakistan fiind o tara care are, totusi, un sistem foarte sofisticat si raspandit de identificare biometrica, orice chiosc care vinde cartele prepaid are un cititor de amprente, nu mai vobesc de politie si de cabinelete notariale.

    Sigur, poate fii si mult mai bine ….

    PS. De ce am dat exemplul asta ? Pentru ca exista doua componente ale unei administratii moderne. Unul este legat de informatizare, ceea ce elimina nevoia miilor de copii legalizate si „dosare cu sina” din adiminstratia romaneasca. Dar celalat aspect este legat de incredere, si asta vine mai greu. Daca trebuie sa verifici si supraverifici orice, cu toate informatizarea, nu ajumgem prea departe.

    Reply
    • George Petrineanu

      Încrederea e importantă, da!
      Am în minte un fapt adevărat întîmplat la ghișeul agenției de sănătate. O solicitată încerca să achite taxa pentru soțul ei. Functionara a trimis-o la un alt ghișeu (închis) să scoată o dovadă că soțul avea achitat pentru anul anterior (!).
      Solicitanta o roagă pe funcționară să extragă informația din calculatorul pe care îl avea în față, fiind aceeași instituție. Aceasta din urmă e de acord că are informația pe monitor dar o refuză: „Și eu ce vreți să scriu aici, Conform cu monitorul! ?”
      După care continuă „Nu pot să fiu amabilă cînd vreți dumneavoastră! „

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *