Eco-teroriștii și hipsterii de la ONU. Cine-l plătește pe Secretarul General și pe laureații Nobel. Și cine plătește presa română

Că vorbim de mișcările de la firul ierbii autohtone (Roșia Montană, antifracking, agricultură sustenabilă etc.) sau de evenimente de importanță globală (cum e Summit-ul Climei care se va desfășura săptămâna viitoare la sediul ONU de la New York), auto-suficiența și corupția din cea mai mare parte a presei mainstream din România ne oferă aceeași față tristă.

***

Anul trecut, pe la sfârșit de iulie, lui Traian Băsescu, aflat în operațiune de spălare de imagine la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, i s-a arătat un tricou cu frunza Roșiei Montane. Președintele a luat viteză, iar jandarmii și SPP-ul l-au înconjurat pe tânărul cu tricoul pentru a nu mai ajunge în preajma lui. La sfârșitul săptămânii trecute, aflat la Alba Iulia pentru validarea (și glorificarea) candidaturii la președinție, premierul a fost întâmpinat cu un baner imens cu mesajul ”Victor Ponta, candidatul cianurii”. În ambele cazuri, mici armate jurnalistice roiau în jurul celor doi oficiali. Trăitorii în (și din) presă știu că asemenea contestări publice primesc spații ample de mediatizare. Pe de o parte e savoarea și/sau audiența unor astfel de știri, pe de altă parte e o obligație profesională de a relata despre TOT ce se întâmplă în spațiul de unde un reporter transmite (și care are legătură cu evenimentul despre care transmite). Ca un făcut, presa autohtonă are o capacitatea absolut extraordinară de a ”rata” aceste contestări când e vorba de subiectul Roșia Montană. Anul trecut n-am observat pe niciunde relatat momentul de pe Muntele Găina, chiar dacă vizita președintelui a fost pe larg acoperită de presă. Am văzut doar cum, mai mult sau mai puțin reputați jurnaliști, analiști, sociologi, politicieni se minunau o lună mai târziu de amploarea protestelor pentru Roșia Montană. Banerul afișat vineri la întâlnirea liderilor PSD a fost, pe ici, pe colo, amintit tangențial în unele ziare, care au acordat însă spațiu mult mai amplu pentru un alt protest, din aceeași zi, tot în Alba Iulia, tot la adresa lui Ponta, dar cu o puternică susținere și coloratură partidică.

Nimic nou sub soarele patriei. Chiar și în campanie electorală, până și instituțiile mass-media care, altfel, îl toacă cu temă de casă pe Victor Ponta, s-au făcut că nu văd momentul (deși banerul ăla era imposibil să nu fie văzut). La fel de puține referințe veți găsi în presa mainstream și despre alte subiecte din aceeași zonă de interes, cum ar fi o inițiativă absolut extraordinară de a săpa o fântână în perimetrul în care au urma să foreze Chevron după gaze de șist (atât ca gest simbolic, dar și ca și element probatoriu – putându-se verifica și controla calitatea apei înainte și după explorările Chevron) ori situația mai mult decât tensionată din Vestul țării, unde de câteva săptămâni incidentele aproape cotidiene dintre localnici și firmele de prospecțiuni care lucrează pentru subsidiara Gazprom pot exploda în orice moment într-un conflict major.

Ce poți vedea și citi însă în continuare sunt atacurile constante la adresa Toamnei Românești și a oamenilor care au ieșit în stradă ori a oamenilor care, într-un mod sau altul, se implică în problemele de mediu și dezvoltarea sustenabilă reală. Cu rea-credință, dintr-o lipsă (vinovată) de apetență pentru subiectele de acest gen sau, pur și simplu, pentru a-și acoperi propriile lașități (neimplicări și/sau abandonări ale regulilor profesiei), regăsim tentative de demonizare și/sau minimalizare a celor care au ieșit în stradă și a fondului cauzelor pentru care luptă. ”Eco-teroriști”, ”hipsteri”, ”panicarzi verzi”, ”pășuniști” sunt câteva dintre etichetările care li se pun, la care se adaugă diferite comentarii ”inteligente”, care încearcă să inducă ideea că cei care luptă pentru Roșia Montană, împotriva frackingului, pentru salvarea pădurilor și a resurselor de apă potabilă, pentru agricultură durabilă, pentru energie verde și multe altele ar fi doar niște aiuriți, niște naivi, niște anacronici, niște idealiști ”care se opun progresului”, asta în cazul fericit, când nu sunt acuzați că ar fi vânduți rușilor, ungurilor, evreilor sau… reptilienilor.

Având cauze cumulate (pe de o parte ”investițiile” masive în mass-media alte RMGC, dar și a altor companii care vizează resursele minerale și energetice ale României; pe de altă parte, lipsa de viziune a decidenților editoriali) presa autohtonă reușește să se plaseze în afara timpului și a lumii în care trăim. Și să plaseze și România în aceeași poziție. Pe 23 septembrie, la New York, la sediul Organizației Națiunilor Unite (ONU) e programat Summit-ul Climei. Un Summit la care sunt invitați liderii guvernelor din întreaga lume, din domeniul afacerilor și a finanțelor și din societatea civilă. Un Summit de alarmă, de la care se așteaptă un plan de acțiune concret pentru combaterea schimbărilor climatice majore, care să fie pus pe masa negociatorilor din domeniul climei, care se vor întâlni anul viitor la Paris. Asta nu e o acțiune de PR a Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, ci o alarmă de maximă urgență, care are la bază al 5-lea raport al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), finalizat în acest an și ale cărui concluzii sunt dincolo de orice echivoc: ori facem ceva ACUM, ori la revedere Pământ, așa cum îl știm. Probabil că tot ”pășuniști”, ”anti-progresiști” ”panicarzi verzi” sunt și cercetătorii din IPCC (a căror activitate a fost laurată în 2007 cu Premiul Nobel pentru Pace), la fel și autorii celor peste 9.200 de studii științifice care stau la baza raportului. ”Eco-anarhist” și ”hipster” o fi și Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, din moment ce a lansat în această lună mesajul ”Acum e momentul pentru acțiune!” (mesajul integral aici). O fi fost plătit și el de ruși, maghiari, evrei, reptilieni sau extratereștri atunci când afirmă: ”Schimbările climatice se accelerează, iar activitățile umane sunt cauza principală, așa cum arată documentarea realizată în rapoartele științifice avizate ale Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Efectele sunt deja pe scară largă, costisitoare și cu consecințe asupra agriculturii, resurselor de apă, sănătății umane și a ecosistemelor terestre și ale oceanelor. Schimbările climatice reprezintă riscuri radicale pentru stabilitatea economică și securitatea națiunilor”. Tot ei i-or fi plătit lui Ban Ki-moon călătoriile de la Arctica în Antarctica, de la insulele joase ale Pacificului, amenințate de creșterea nivelului mării, la ghețarii în retragere din Groelanda, Anzi și Alpi. De la deșerturile în extindere din Mongolia și regiunea Sahel la pădurile tropicale pe cale de dispariție în Brazilia?

Are și relativismul limitele lui. Doar mizeriile nu au măsură. Fie că sunt livrate publicului dinspre agențiile de PR, publicitate și lobby ale unor mari companii din toate domeniile, fie dinspre instituții media care, de fapt, funcționează tot ca un fel de agenții de PR, publicitate și lobby sub acoperire. Niciodată nu a excelat presa autohtonă în reflectarea evenimentelor internaționale și a marilor probleme și politici din lume. Și nici în acoperirea agendei publice reale. Dar, în problemele de mediu (interconectate, de altfel, cu cele economice și sociale), e mai mult decât ignoranță și/sau corupție. E primitivism. Cei care își clamează pe toate gardurile superioritatea și progresismul, ar face bine să se caute în oglindă. Și să mai tragă cu ochiul și la ce se mai întâmplă prin presa din lume. Printe sutele de articole dedicate subiectului Summit-ului Climei poate ajung și la The Huffington Post, care realizează (de mai bine de două săptămâni deja) o secțiune specială pe tema asta, intitulată ”Generation Change” (asta e secțiune nouă, pe lângă mai vechile secțiuni: ”Green”, ”Energy”, ”Climate Change”, ”Earth Day”, ”Fracking”). Sau pot intra pe site-ul al Națiunilor Unite (aici) să-și facă o idee și să afle răspunsul la întrebarea: cine sunt, totuși, progresiștii și cine anti-progresiștii din lume și de la noi? Fie că vorbim de mari inițiative la nivel global, fie de mișcări la firul ierbii…

***

PE ACEEAȘI TEMĂ:

Cea mai importantă petiție lansată înaintea Summit-ului Climei care se va desfășura, pe 23 septembrie, la sediul ONU de la New-York (ce conține, cum o poți semna)

Mesajul istoric al Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, înaintea Summit-ului Climei

Grupul de Facebook a evenimentului Marșul Oamenilor pentru Climă (București, 21 septembrie)