Mihai Goțiu

După 20 de ani. Educația are două șanse: studenții și… Victor Ponta

Se împlinesc aproape douăzeci de ani de la marile mișcări studențești care au dus la schimbarea Legii Educației. În 1995 au fost zeci de mii de studenți în stradă iar greva a durat patru săptămâni. Guvernanții (Nicolae Văcăroiu – premier, Liviu Maior, tatăl actualului șef al SRI și ”tătucul” legii de atunci care i-a revoltat pe studenți – ministru al Educației) au abordat-o de pe poziții dure: nu schimbăm nimic, nu negociem. Mai mult, Liviu Maior a amenințat cu înghețarea anului universitar (dacă greva ar fi durat șase săptămâni). Domnul Maior spera că acest lucru îi va speria atât pe studenți, cât și pe părinții lor. Dar și-a făcut calculele greșit: studenții aveau (sper să mai aibă și acum) un spirit ludic suficient de ridicat pentru a privi înghețarea anului universitar ca o nesperată vacanță de un an, iar părinții erau chiar mai nemulțumiți decât studenții – pentru că ei ar fi trebuit să plătească taxele imposibile introduse de lege, bugetul lor era cel afectat de faptul că studenții nu aveau nicio facilitate la transportul în comun sau că bursele nu mai ajutau la nimic (erau la același nivel de prin 91/92, într-o perioadă în care inflația o luase razna).

După patru săptămâni de grevă, guvernanții au cedat. Legea Educației a fost schimbată esențial, acceptându-se aproape toate revendicările studenților (anularea taxelor aberante, facilități la transportul în comun, reprezentarea în consiliile profesorale și Senatele universităților, creșterea burselor, creșterea autonomiei universitare etc.). Au contat așa de mult argumentele studenților? Implicat direct fiind atunci în organizarea grevei, pot afirma, în cunoștință de cauză, că doar într-o măsură mai mică. De fapt, cel mai mult a contat solidaritatea studenților și… anul electoral 1996, care bătea la ușă cu trei runde de alegeri (locale, parlamentare și prezidențiale).

Trebuie spus că cei mai afectați de instituirea taxei pe ”repetenție” (atunci, chiar și cu un singur examen căzut erai obligat să repeți anul) reprezentau undeva pe la 5-10% din numărul total al studenților. Aceștia ar fi fost obligați să renunțe la studii, pentru că părinții lor nu ar fi avut cum să le achite. În ciuda faptului că Văcăroiu, Maior & Co au declarat greva ca fiind una a ”repetenților”, în speranța divizării studenților (”premianți” contra ”repetenți”) nu le-a ieșit. ”Premianții” s-au solidarizat cu ”repetenții” și au mers până la capăt împreună, reușind să obțină modificări legislative și drepturi și pentru unii, și pentru alții.

Însă argumentul principal a fost anul electoral 1996. După patru săptămâni de grevă, devenise clar că studenții nu au de gând să renunțe. Și că amenințarea cu proteste în timpul campaniilor electorale, cu un sprijin suplimentar primit de studenți de la părinții, rudele și prietenii lor și ai părinților era cât se poate de reală. Și-au făcut calculele și au ajuns la concluzia că e vorba de sute de mii, chiar milioane de voturi. În timpul negocierilor, liderii studenților nu au avut nicio reținere în a-și etala asul câștigător, pentru ca lui Văcăroiu, Maior & Co să le fie clar că sunt conștienți de forța pe care o au.

Nu știu în ce măsură studenții de astăzi sunt conștienți de forța pe care o dețin. Care e chiar mai mare decât în urmă cu 20 de ani – numărul de studenți e cel puțin dublu, dacă nu chiar triplu față de cel de atunci (la fel și numărul părinților, rudelor, prietenilor). Iar asta raportat la un număr total de votanți mai mic. Contextul politic le este, de asemenea, favorabil studenților: campania electorală pentru alegerile prezidențiale de la sfârșitul toamnei a început deja. Dacă au vreo șansă să schimbe aberațiile din ordonanța de urgență de modificare a Legii Educației acum au, înainte de votarea noului președinte. Lui Victor Ponta și colegilor lui de guvernare acum le arde buza cel mai mult după ”pacea socială” și acum se tem și sunt cel mai vulnerabili în fața situațiilor conflictuale.

Să nu ne ascundem după deget și să fim realiști. La rândul lui Victor Ponta și PSD-ul joacă dur. La rectificarea bugetară din această săptămână, peste 100 de milioane de lei au fost direcționate pentru plata drepturilor salariale câștigate de profesori în instanțele de judecată. Acești bani reprezintă un drept incontestabil al profesorilor, dar până și roboțelul Curiosity de pe Marte poate vedea că o măsură, altfel cât se poate de legitimă, are ca scop real închiderea gurii sindicatelor din învățământ.

De asemenea, este normal, atât din punct de vedere social, cât și economic, să se ofere o șansă în plus de calificare elevilor care nu au promovat BAC-ul în sesiunile regulate (o analiză mai pe larg aici). Dar, din nou, în spatele unei măsuri benefice se ascunde un scop oneros care o golește de conținut. Numărul de studenți scade de la an la an (din motive de descreștere demografică și din motive care țin de realități socio-economice – diploma de licență e din ce în ce mai neatractivă, garantând într-o tot mai mică măsură o realizare profesională ulterioară). Acest lucru face ca numeroase universități (cu precădere cele private, dar și multe dintre cele de stat) să piardă nu doar studenți, ci și fondurile bugetare alocate per student. O pierdere pe care speră să o acopere din alocările suplimentare pentru elevii care vor beneficia de educația suplimentară. În spatele declarațiilor umaniste (și progresiste, pe fond) ale măsurii se află un scop meschin – scoaterea din foame a unor universități, îndeosebi private. Nu există nicio garanție că elevii care vor beneficia de această măsură, vor beneficia și de o educație de calitate, care să le fie de ajutor în viitor, atât lor, cât și societății, în ansamblu. De atfel, îmi permit să anticipez că acești bani se vor orienta către universitățile cel mai puțin performante (care oferă educația cea mai slabă din punct de vedere calitativ, motiv pentru care sunt și neatractive). Doamna Corina Dumitrescu, rectorul Universității Dimitrie Cantemir (cea pe care domnul Ponta și-ar fi dorit-o ministru al Educației dacă nu s-ar fi confruntat cu scandalul legat de CV), știe la ce mă refer. (Oricum, faptul că se pune problema ca acestă educație suplimentară să fie realizată în universități, și nu în licee, duce aberația până la capăt și relevă scopul oneros, nu progresist, al măsurii).

În fine, tot Curiosity poate depune mărturie de pe Marte că doctoratul la fără frecvență nu are în vedere doctoratul profesional existent în alte țări europene, ci asigurarea unei mase suficiente de doctoranzi pentru aceia care au devenit în ultimii ani doctori și conducători de doctorat într-un mod mai mult decât discutabil.

Dinspre această zonă speră Victor Ponta să strângă voturile care să le compenseze pe cele pe care le pierde din zona studenților (a părinților și a rudelor acestora). Discursul absolut neinspirat al unei mari părți a opozanților politici ai premierului – care în loc să atace neconstituționalitatea modificării, i-au atacat pe cei care (doar în aparență) ar beneficia de ea – i-au făcut jocul. Au creat iluzia că, într-adevăr, există categorii câștigătoare (elevi, profesori etc.) și că aceste câștiguri s-ar pierde dacă ordonanța ar fi retrasă sau anulată (spun că e o iluzie, pentru că e normal, necesar și câștigător ca un stat să investească în educație, dar e aberant și perdantsă investească într-o educație proastă).

Pot contracara studenții numărul celor care au devenit favorabili modificării datorită beneficiilor (legitime și mai puțin legitime, reale sau, în cea mai mare măsură, iluzorii) pe care le-au primit? Eu zic că da. În cazul sindicatelor, cred că le e destul de evident că banii alocați recent reprezintă un drept, nu o favoare care li se face. În cazul universităților care amușină banii care i-ar primi suplimentar nu sunt șanse de convingere, dar numărul celor interesați oneros de ei nu sunt o miză electorală. La fel cum nu reprezintă o miză electorală (raportat la numărul total de votanți) coordonatorii de doctorate care se bazează pe doctoranzii la fefe. Elevii (și părinții lor) beneficiari ai celei de-a treia șanse sunt, într-adevăr, o problemă reală, pentru că e dificil (nu și imposibil) să-i faci să înțeleagă că nu diploma e cea care îi ajută, ci calitatea educației pe care respectiva diplomă ar trebui să o certifice. Într-un mediu și o societate extrem de concurențială (în care trăim), diploma (de BAC sau de studii superioare) contează într-o măsură mult mai mică în comparație cu cunoștințele și aptitudinile reale dobândite în școală, liceu, facultate, cursuri profesionale.

De ce îmi pun speranța în studenți? Pentru că ei sunt cei care, cel puțin la nivel teoretic, sunt (sau ar trebui să fie) cei mai motivați să lupte împotriva aberațiilor din modificarea de urgență. Pentru că scăderea nivelului calității educației nu-i va afecta doar pe parcursul studiilor, ci până la pensionare și chiar și după. Fie pentru că nu vor dobândi cunoștințele care să-i ajute cu adevărat în cariera profesională pe care și-o aleg, fie pentru că se vor confrunta cu situații în care lipsa unei educații de calitate a celor cu care vor interacționa le va crea probleme. Mai mult, studenții au cel mai mult timp la dispoziție pentru a se implica în această luptă, cu atât mai mult cu cât au cel puțin două luni de vacanță la dispoziție pentru a se organiza. Folosite inteligent (informare, discuții, distribuire de informații între ei, dar și cu părinții, rudele, prietenii, acțiuni directe mai mici care să mențină tema în actualitate – e de muncă, nu de stat la soare în vara asta), aceste două luni ar putea crea masa critică necesară pentru a începe toamna în forță. Mai exact, într-o poziție de putere în fața Puterii guvernamentale, aflate într-un moment cât se poate de delicat – cel al campaniei electorale. Da, să nu vă mire afirmația din titlul articolului: Victor Ponta e o șansă pentru educație. Asta pentru că în toamnă va fi momentul în care va fi cel mai vulnerabil. Acum ușa poate fi presată peste degețelele lui. O astfel de oportunitate va mai fi prin 2016. Dar până atunci daunele cauzate pot fi considerabile și cu efecte pe termen lung.

Protestul de ieri de la Cluj (la care au participat lideri ai organizațiilor studențești din toată țara) reprezintă un semn încurajator. Dar e doar începutul luptei. Un avertisment adresat guvernanților, dar pe care îl vor ignora dacă nu va avea continuitate.

Așadar, vacanță la mare ori vacanță activă? Nota bene: o asemenea luptă are și partea ei de distracție. Am citit-o aseară într-o parte din mesajele afișate la protest. Ne-am distrat și noi în toamna lui 95 cu ”Vinde, tată, vaci și boi, c-am ajuns studenți și noi, sub Guvernul Văcăroi!”.

De același autor:

Descreierații nu votează. Și dacă votează?

VEZI AICI GALERIE FOTO și alte mesaje transmise de studenți la protestul de joi seara.

studenti protest legea educatiei 2 cluj

studenti protest legea educatiei 3 clujstudenti protest legea educatiei 1 clujmars demisia de urgentaFoto: Dacian Tudor 


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “După 20 de ani. Educația are două șanse: studenții și… Victor Ponta

  1. corina

    ma numesc dumitrescu corina si nus tiu la ce invatamant si educatie te referi, fiindca io sunt toapa, nu femei educata! sunt o toapa d-a lui ponta!!!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *