„O voi susţine pe Elena Udrea la alegerile prezidenţiale, pentru că este un adversar redutabil, bătăios şi dur la adresa PSD-ului şi a lui Victor Ponta. O susţin, de asemenea, pentru faptul că nu a ezitat niciodată să apere şi să creadă în proiectul de reformă şi modernizare a statului român pe care l-am demarat împreună cu preşedintele României, Traian Băsescu. Nu în ultimul rând, Elena Udrea a fost unul dintre cei mai performanţi miniştri pe care i-am avut în Guvern şi care a demonstrat eficienţă şi pragmatism”, a declarat recent Emil Boc corespondentului Mediafax.
Dacă Emil Boc și-a declarat susținerea pentru Elena Udrea în cursa pentru prezidențiale (aceasta fiind candidatul altui partid decât cel în care se află acum fostul prim ministru), afirmând că a fost un ministru bun, haideți să vedem cît de bună a fost, doar din arhiva cererilor pe legea accesului la informație trimise de Alianța pentru o Românie Curată, dar și alte surse.
Pe marginea legii
Cunoscută în presă cu apelativul „blonda de la Cotroceni”, prima oară când Udrea a intrat în atenția opiniei publice a fost spre sfârșitul campaniei electorale din 2004. Atunci, ea a fost fotografiată într-un restaurant alături de Traian Băsescu, cel care, peste câteva zile, urma să devină președintele României. O dată cu mutarea lui Băsescu la Cotroceni, Udrea a ajuns din consilier general al Capitalei șefa cancelariei prezidențiale, avându-i ca subordonați pe Andrei Pleșu și Renate Weber.
Udrea însă demonstrează în aparițiile publice că legislația nu o prea interesează. Când i-a cerut sprijin președintelui a spus că „orice cetățean poate semna pentru mai mulţi candidaţi”, cunoscut fiind ca Traian Băsescu semnase deja pentru lista de susținători ai lui Cristian Diaconescu, propus inițial de Udrea. Legea pentru alegerea președintelui, în forma actualizată și în vigoare, este totuși foarte clară: „Candidaturile propuse de partidele și de alianțele politice, precum și candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susținute de cel puțin 200.000 de alegători. Un alegător poate susține un singur candidat”.
Că Udrea e obișnuită să meargă pe marginea legii, publicul larg aflase încă din anul 2009 când s-a scris că Udrea a cumparat mașini cu derogare de la lege. Presa a scris că Ministerul Turismului, condus de Elena Udrea, a cumpărat nouă Dacii Logan la un preț cu 50.000 de lei mai mare decât suma alocată inițial. Si asta cu toate că legislația în vigoare nu permite depașirea bugetului inițial. În loc să descalifice la licitație firmele care au venit cu un preț mai mare decât maximul propus, Udrea a scos mai mulți bani din buget. Detalii aici.
În 2010, România Curată scria că, potrivit portalului de achiziții publice e-licitatie, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) a încheiat pe parcursul acelui an, 24 de contracte de achiziții publice. În fapt, potrivit răspunsului primit de România Curată în baza Legii 544/2001, numărul acestora era de 65, diferența fiind reprezentată de contractele încheiate prin procedura proprie, norme interne sau selecție de ofertă. Nevoile ministerului au fost dintre cele mai diverse, de la “servicii de traducere documente” și “închiriere spații” până la “servicii de audit” și “achiziție vizite educaționale”. Valoarea acestor cheltuieli s-a situat între 1.860 lei, în cazul întreținerii unei mașini de francat, și până la 3.645.000 lei în cazul “executării și montării de indicatoare rutiere pe traseele turistice”. Articolul integral aici.
Ca un corolar, concluzia raportului de audit în MDRT, pentru perioada 2009-2012, în ceea ce priveşte Compania Naţională de Investiţii (CNI) şi PNDI este că a avut loc un “jaf cu banul public”, iar rezultatele controalelor au fost transmise DNA, Parchetului şi Ministerului de Interne. Citiți aici cum acordarea banilor pe proiecte s-a făcut “aiurea”, ajungându-se la aberaţii de investiţii precum drumuri care leagă “nimic de nimic”, săli de sport în localităţi în care numărul locuitorilor şi vârsta acestora nu justifică asemenea investiţii, care nu sunt racordate la reţeaua de apă şi canalizare şi la electricitate, şi care sunt și azi folosite cel mult pentru nunţi şi botezuri. Despre dezastrul constatat la audit a scris și Ziarul Financiar (aici).
Pe urmele ilegalităților din Gala Bute sunt OLAF, DLAF și DNA
O lovitură de teatru la DNA în Gala Bute avea să vină pe data de 2 decembrie 2013, când procurorul șef adjunct a cerut urmărirea penală a responsabililor din ministerele Elenei Udrea și al lui Ion Ariton. Procurorul șef adjunct al secției de combatere a infracțiunilor conexe corupției din DNA a emis o ordonanță prin care a declarat rechizitoriul întocmit pe 6 noiembrie 2011, care îi scotea de sub urmărire penală pe cei din MDRT, drept nelegal! Mariana Alexandru, fostă adjunctă a lui Lucian Papici și cea care a lucrat la dosarele Năstase și Ridzi, susține în ordonanță că “rechizitoriul este nelegal sub aspectul soluțiilor de neurmărire dispuse cu privire la funcționarii implicați în săvârșirea faptelor descrise și al calificării faptelor reținute în seama inculpatului Rudel Obreja, urmînd să se dispună infirmarea”.
Presa a scris pe larg despre ruta secretă a milioanelor din Gala Bute, despre cum a plătit statul român 2 milioane de euro din buget pentru boxul profesionist, despre cum a dat statul doar jumătate firmei organizatoare. Dar și despre cum s-a dus ministerul Elenei Udrea cu decontul mincinos al întregii sume la coordonatorii banilor europeni și cum stă pitit într-o bancă franceză din România restul de bani, dormind de doi ani în conturi sarcofag. Ulterior s-a aflat cum Michael Buffer, crainicul, a încasat în total 27.300 de dolari. Ultima rată de 6.100 de dolari a primit-o în mână, chiar înainte de meciuri. Dar toate acestea aveau să se afle mai târziu cînd, alertați de dezvăluirile din presă, inspectorii antifraudă europeni aveau să iasă în sfârșit din birouri, făcând cercetări la București. Raportul lor este o operă de acuratețe care se oprește însă brusc la ruta banilor.
În septembrie 2011, DLAF, filiala românească a temutului OLAF, începe controlul actelor galei de box profesionist. Trecuseră aproape trei luni din iulie 2011, cînd România declarase Gala Bute eligibilă pentru cheltuieli europene în valoare de 1,92 milioane de euro. Banii urmau să vină din fondurile europene dedicate apropierii nivelului de dezvoltare dintre țările membre ale UE. Fonduri de coeziune, cum se mai numesc ele.
Potrivit Ministerului Dezvoltării de la București, dar și potrivit aprobării Autorității de Management, victoria împotriva boxerului francez în repriza a patra a reprezentat o reclamă a brandului turistic de țară. Publicitatea a fost declarată bună de decontat din Fondul European de Dezvoltare Regională, Axa Prioritară nr. 5, ”Dezvoltare durabilă și promovarea turismului”. Potrivit DLAF și urmăririi penale lansate de procurorii DNA, gala a fost o încercare de fraudare a banilor europeni.
Pornită din ringul sportiv, ruta banilor europeni miroase atât de urât încât aproape nimeni din România nu părea la un moment dat că vrea să se atingă de ea. Nici DLAF și nici DNA n-au descâlcit pînă la capăt drumul banilor în Galei Bute! Abia anul acesta, pe 15 august s-a aflat că DNA a pornit urmărirea penală și cercetările procurorilor au intrat în linie dreaptă. Și chiar dacă, așa cum au scris jurnaliștii “Elena Udrea a fost cea care a insistat să se finanţeze Gala Bute, dar a avut grijă să nu semneze nimic”, precauţia ministrului se va dovedi inutilă, pentru că deja DNA are o experienţă de a câștiga în instanţă cazuri în care beneficiarii reali ai infracţiunilor nu sunt prezenţi în acte. Iar ținta lor nu sunt doar cei care apar pe documente, ci mai ales cei care au orchestrat infracțiunea. Detalii aici și aici.
VA CONTINUA
(foto main: voceatransilvaniei.ro)
