Mihai Goțiu

Domnule Iohannis, (doar) cu o bicicletă nu se face normalitate

E salutar faptul că președintele țării susține demersurile bicicliștilor care luptă să avem orașe mai respirabile, mai sănătoase, în care prioritatea sunt oamenii, nu mașinile. Tema nu este deloc una minoră, miile de bicicliști care au mărșăluit la sfârșitul săptămânii trecute prin Capitală indică formarea unei mase critice pe care autoritățile locale nu o mai pot ignora (iar dacă o vor face în continuare va fi pe riscul lor electoral). Însă e doar una dintre temele majore ale schimbării României. Și dacă e un gest de normalitate ca președintele să transmită un mesaj de susținere pentru bicicliști (și nu atât pentru ei, cât pentru scopurile pentru care aceștia luptă), nu la fel de normal e ”pasul spre normalitate” invocat de domnul Iohannis, tot săptămâna trecută, mai pe la început, după întâlnirea de la Cotroceni cu reprezentanții partidelor. Să le luăm pe rând.

iohannis biciclist pe facebook

Nu e niciun pas spre normalitate cu legea finanțării partidelor politice, atâta vreme cât actul normativ se va întoarce la promulgare fără a fi instituită prevederea transparenței absolute a banilor încasați de partide și a modului în care aceștia sunt cheltuiți, dublată de sancțiuni penale drastice pentru banii care nu pot fi justificați nici ca încasare, nici ca și cheltuială (ori în cazul cheltuielilor care se dovedesc a fi fost efectuate de către partide, fără a fi declarate). Toate celelalte modificări sunt insuficiente, praf în ochi, cât timp aceste (minime) măsuri de control civic și sancțiuni nu vor fi instituite. În lipsa lor, adaptarea partidelor la noile reguli (și găsirea modalităților de a se strecura printre ele) se va produce instant și ”cursa înarmărilor” (războiul pentru a obține cât mai mulți bani pentru a ajunge la Putere) va continua.

Nu e niciun pas spre normalitate nici acordul la care au ajuns membrii comisiei speciale pentru legi electorale de a menține prevederea alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin, revenirea la alegerea președinților de consilii județene indirect (pe baza jocurilor și a înțelegerilor transpartidice și nu direct, de către cetățeni), precum și menținerea pragurilor electorale la nivel local, adică acolo unde ar fi cel mai simplu de a sparge monopolul actualelor partide pe care le ”iubesc” atât de mult cetățenii.

Nu e niciun pas spre normalitate nici întâlnirea cu membrii Consiliului Național al Rectorilor (CNR), după care Administrația Prezidențială să anunțe ”conturarea unor direcții clare pentru reforma în educație”. Domnul Iohannis ar trebui să știe, dacă nu ar trebui să fie informat de către consilierii săi, că CNR s-a ”remarcat” în ultimul an prin conformismul față de măsurile discreționare luate de Guvernul Ponta în domeniul Educației, măsuri care au stârnit reacții critice dure din partea societății civile în ansamblul ei (inclusiv din partea principalelor universități din România și din partea rectorilor acestora care, teoretic, fac parte din CNR). CNR a fost folosit de Guvernul Ponta nu pentru a genera o consultare reală în comunitate legată de politicile educaționale, ci pentru a mima o asemenea dezbatere și pentru a putea raporta ulterior că aceasta ”a avut loc”. Nu ține deloc de normalitate ca și președinția să se limiteze la același CNR pentru a declara ulterior că s-a consultat cu societatea civilă în acest domeniu.

Nu e niciun pas spre normalitate nici proiectul privind pensiile speciale ale parlamentarilor, și nici comparația pe care domnul Iohannis a făcut-o cu salariile directorilor unor inteprinderi, regii sau alte instituții de stat privilegiate, atunci când a fost întrebat despre salariile premierului și ale șefului statului. Etalonul corect de raportare ar trebui să fie salariile minime, respectiv medii pe economie (desigur, nu în raport de 1/1) și, eventual, stabilite bonusuri de performanță (crescând salariul premierului și/sau președintelui procentual cu creșterea salariului minim și/sau mediu pe economie). Că, altfel, salariile directorilor companiilor de stat sunt în legătură directă cu nesimțirea, obediența politică, abuzul sau chiar corupția, nicidecum cu performanțele respectivelor persoane (niciuna dintre ele nu știu să fi inventat vreun leac de vindecare a cancerului ori vreun soft genial, care să justifice asemenea recompense salariale).

Nu e niciun pas spre normalitate nici întoarcerea la reexaminare a Codului Silvic, cu motivația cu care a fost întors. Codul Silvic, așa cum a fost modificat după ani de negocieri și lupte, e departe de a fi unul perfect. Însă ”mâna” și interesele companiei Schweighofer-Holzindustrie se văd și din Retezat, și de pe Semenic, și de pe munții Covasnei, Harghitei și Bucovinei care vor suporta ciuntirea legii. Că stabilirea unei cote maxime de masă lemnoasă pentru o companie din totalul celei exploatate nu e o încălcare a normelor europene și nici a concurenței private, ci o raportare la legislația anti-monopol pe care tot piața liberă a simțit nevoia să o adopte (atunci când a înțeles că un astfel de monopol, chiar dacă aparent profitabil, produce dispariția a mult mai multor locuri de muncă decât cele create de compania dominantă – în micile fabrici de mobilă în exemplul în discuție – și că taxarea pe termen mediu și lung iese în pierdere, dublată de costuri sociale și, din nou cu referire directă la Holzindustrie, cu o valorificare inferioară a exploatărilor de pădure). Și, de asemenea, nu reprezintă o încălcare a normelor europene nici dreptul de preempțiune a micilor industrii autohtone, atâta vreme cât aceeași legislație europeană prevede, în mai toate domeniile, dreptul comunităților locale de a fi primele care pot beneficia de resursele pe care le dețin.

Așadar, la un pas înainte (poate doi, dacă numărăm și întoarcerea la reexaminare a Legii vânătorii – de data aceasta la solicitarea societății civile) sunt cel puțin vreo cinci pași pe loc sau chiar înapoi. E și asta tot un fel de ”pas cu pas”. Dar într-un asemenea ritm, ne mănâncă câinii până ajungem la normalitate.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Domnule Iohannis, (doar) cu o bicicletă nu se face normalitate

  1. imm

    Un articol dezamagitor pentru romaniacurata.ro. Vorbiti ca un incepator in ale procesului legislativ si va doriti ca Presedintele sa intervina intr-o parte a acestuia in care nu are niciun fel de legitimitate dpdv constitutional. Colac peste pupaza, in orasul in care stau eu, cea mai mare imbunatatire pe care mi-o doresc e fix asta: mai putine masini. Asta e cea mai mare critica pe care o aduc eu Clujului… ca e sufocant! Nu mai imi face placere sa stau aici, mai ales dupa ce am vizitat capitalele Europei si am vazut ce inseamna un oras aerisit si de sute de ori mai populat ca si Clujul. O fi coruptia o problema importanta a Romaniei, dar credeti-ma ca ce vad zi de zi pe geam si in drum spre serviciu e la fel de important si ma face la fel de mult sa ma gandesc daca nu cumva maine imi fac bagajele si plec.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ imm: sigur ați citit articolul? de unde ați ajuns la concluzia că aș minimaliza problema traficului? doar că nu e singura problemă și, spre deosebire de problema traficului, unde poate doar să transmită mesaje în societate, în procesul legislativ are ceva mai multă legitimitate, nu doar ca mediator ci și efectiv, prin retrimiterea legilor la reexaminare (ceea ce, de altfel, a și făcut)

      Reply
      • imm

        Si atunci daca recunoasteti ca a si facut, care-i critica pe care i-o aduceti? asta e singura atributie pe care o are presedintele in procesul legislativ: sa intoarca legea in Parlament. Daca vreti sa intervina inainte de acest moment ca ,,mediator” revenim la Basescu. Aruncati cu acuzatii in singurul om normal din tot sistemul politic care isi exercita functia exact cum prevede legea. Asa ne invartim in jurul cozii si nu ajungem la niciun progres. Adevarata putere de decizie in procesul legislativ trebuie sa o detina Parlamentul – puterea legislativa, nu puterea executiva (adica Presedintele). Nu in Iohannis trebuie sa ne punem sperantele in ceea ce priveste schimbarea. Nu stiu de unde am mai scos-o si pe asta. Ca sa revenim la normalitate, tot sistemul trebuie sa se schimbe. Presedintele nu poate fi altceva decat un exemplu momentan. Sa speram ca avem pe cine vota la alegerile Parlamentare.

        Reply
  2. Nicolae Dorobantu

    Asteptarile au fost uriase pentru Iohannis privit ca ultima speranta deci si dezamagirea o sa fie la fel de mare si cumulata cu veniturile tot mai mici ale populatiei in contrast cu profiturile din ce in ce mai uriase ale corporatiilor incep sa cred din ce in ce mai mult intr-o resetare in strada, cel mai probabil violenta, a intregului sistem politic-securist din Romania.

    Reply
  3. Nicolae Dorobantu

    „Președintele Klaus Iohannis a chemat liderii confederațiilor sindicale, la consultări, joi, la Palatul Cotroceni, pe teme de dialog social, anunță un comunicat al Administrației Prezidențiale”

    Propun sa ne facem si noi un „sindicat al romanilor satui de politicienii vanduti corporatiilor”, oare ne cheama la consultari?!

    Reply
  4. mimi

    Un articol exceptional.
    Asta trebuie facut – analizate declaratiile mincinoase prin care creierele sunt spalate de nu-si mai revin.
    Si circulatul cu bicicleta este o mare manipulare – da bine dar pe unde sa circuli?!
    Despre restul ……ghinion Iohannis ca nu esti alauri de popor….
    Ai ajuns unde nici nu ai visat – si nu sti ce sa faci in acel loc, mai ales inconjurat de oameni gen Mihalache…
    Tie ti-o fi bine – mie NU

    Reply
  5. danu binaru

    ce inseamna normalitate?
    cazul Schweighofer: lasand la o parte subiectul mediului (ape, paduri)- care nici nu pare a fi problema aici, ci pur economic, asta este UE, producatorii locali nu pot face fatza concurentei in orice domeniu, ori esti liberal, ori nationalist antieuropean ca Viktor Orban.
    cazul CNR (nu prea mi-e clar ce-i cu aia): nu stiam ca presedintele are puterea sa schimbe ceva in educatie (cum nici silvic nu a facut nimic, ca oricum parlamentul face ce vrea)
    este in Germania, sa zicem, normalitate? ca de pe vremea lui Bismark copiii sunt selectati in clasa a 4a (la 10 ani) in cei care pot urma gymansium (si de acolo, daca-si iau bacalaureatul, pot intra la o facultate) si cei care fac scoala „normala”, urmata de scoala de meserii. reforma a fost facuta doar sa nu mai fie angajati decat cu contract temporar profesorii (un an doi, cu prelungire incerta) ca sa nu capete statut de angajat de stat (care nu mai pot fi dati afara)
    mi-e frica sa nu-si dea demisia ca un presedinte german (Köhler, cel din Basarabia parca-l numeau unii prin presa romana), care cum zicea ceva, cum lua presa fiecare cuvant la cantar, pana cand n-a mai avut chef (si atunci a sarit presa in sus, dar nu mai conta, oricum era normalitate sa sara in sus)
    normalitate inseamna dezbatere pe teme serioase, nu nod in papura

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ danu binaru: Parlamentul a votat Codul Silvic, președintele l-a întors la reexaminare cu argumentele companiei austriece, care, și dacă se întoarce la promulgare în aceeași formă, câștigă timp pentru a construi fabrica de la Reci; apoi dă în judecată statul român pe motiv că a făcut fabrica înainte ca noul Cod Silvic să fie în vigoare

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *