Dollores Benezic

Doamna de fier si piticul

Mă apucasem să scriu despre filmul pe care l-am văzu aseară – The Iron lady – când Boc și-a anunțat depunerea mandatului. Așa că divaghez un pic, dar tot acolo ajung, unde voiam inițial ;)

Așadar, despre gestul lui Emil Boc:

1. nu cred că va rezolva ceva – asta știe toată lumea, până și cei mai aprigi aclamagii ai acestei decizii

2. până și actul ăsta unilateral de voință – așa cum e denumită demisia în termeni prețioși – a fost atent programat de strategii de imagine ai puterii astfel încât să survină fix în cel mai bun moment: mai întâi s-a anunțat „zvonul” în oficios, apoi Boc a negat palid în week-end, apoi a apărut duminică seara doamna cu bilețelele colorate din Guvern, care a lăcrimat anticipat de mila celui mai de treabă premier din crizele României, iar luni, piticului nu i-a mai rămas decât semnalul de „sunteți în direct” de la reporterii de teren ai televiziunilor, ca să rostească zâmbind înghețat ceea ce scria pe prompterul de la Cotroceni. Așa s-a dat startul la olimpiada dezbaterilor, zvonurilor, mâncătoriilor și pupatului în fund la nivel național.

Observați că până și somnorosul Crin s-a trezit de cu noapte special pentru ocazia asta, ca să se poată adresa națiuni la orele 10.34, imediat după demisia lui Boc. Cred că și-a pus ceasul să sune aseară cu gândul să fie la prima oră disponibil la demisia lui Boc. Dacă nici asta nu mai e punere în scenă, eu nu mai am nimic de adăugat.

În România numai zăpada mai cade necontrolat. Dar chiar și ei i-au luat rating-ul politicienii, programând acest eveniment cu dungă galbenă de breiching niuz în ecranele laice ale televiziunilor, după o săptămână în care și-a făcut destul de cap cu codurile ei roșii și portocalii. Gata, ne-a ajuns, acum ne punem pe treabă. Schimbăm primul ministru – zice Udrea. Schimbăm guvernul – zice Boc, care nu și-a dat demisia doar pentru el, ci a depus mandatul guvernului. Până diseară vom vedea totuși care a avut dreptate. Doamna cu bilețelele sau piticul?

***

Pentru mine tevatura asta a venit, cum vă spuneam, după vizionarea filmului „The Iron lady”, un fel de biografie romanțată a baronesei Margaret Thatcher. Un film care din păcate e artistic, nu documentar, și care ratează magistral ceea ce ar fi putut să-l facă un film autentic și excepțional.

Da, păcat de rolul interpretat formidabil de Meryl Streep, pentru că povestea te îndreaptă într-un unghi în care – zic cunoscătorii Doamnei de fier – ea n-ar fi mers niciodată: lupta feministă. Filmul accentuează aspecte emoționale și inutile pentru imaginea lui Maggie, în detrimentul unora mai valoroase din viața fostului prim ministru britanic.

Mi-aș fi dorit mai degrabă să înțeleg ce a făcut ea după ce a plecat la Oxford din băcănia familiei, până să intre în politică. Filmul nu ne arată decât o domnișoară înțepată, parașutată misterios din midle class-ul britanic într-o cină cu finanțatorii Partidului Conservator, unde e invitată să se retragă de la masă împreună cu doamnele – vezi bine, societatea misogină conservatoare a Marii Britanii din anii 50-60 – și să-i lase pe domni să discute despre politică. Apoi îi explică cu voce de sufragetă viitorului ei soț că viața trebuie să însemne ceva, că ea nu dorește să sfârșească spălând o ceașcă de ceai, ca orice gospodină medie din regat.

Mi-aș fi dorit de asemenea să văd mai mult din deciziile ei ca prim ministru – despre care unii spun că a avut viziune și curaj – în loc să văd o bătrână senilă care desface cuvinte încrucișate împreună cu soțul ei mort de opt ani. Poate că acum așa o fi, dar portretul ecranizat e al singurei femei prim ministru din UK, nu al unei pensionare de 80 de ani, retrasă din viața publică.

Cred că Doamna de fier ar fi meritat o serie documentară făcută în stilul BBC, chiar cu Meryl Streep în rolul principal, dar în care să înțelegem mai clar în ce a constat măreția acestei femei. Din cele câteva replici cu tâlc din filmul actual nu simți decât că vrei să știi mai mult. În timp ce scenariștii aleg să ne demonstreze – la final – că până și cele mai mărețe caractere politice sfârșesc prin a spăla o ceașcă de ceai. Ceea ce nu i se va întâmpla cu siguranță Boc-ului nostru, nici măcar la 80 de ani.

Articol publicat si pe http://www.dollo.ro/.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Doamna de fier si piticul

  1. Zoe Petre

    E regretabil ca dna Udrea nu stie un lucru elementar: demisia primului ministru aduce dupa sine automat demiterea guvernului. Nici autoare articolului nu pare prea informata, dar dinsa nu e ministru in Guvernul Romaniei, in vreme ce dna Udrea este – sau a fost pina ieri.

    Reply
  2. MVasile

    Este regretabil cum a putut fi publicat acest articol care foloseste observatii cu privire la aspectul fizic al persoanelor.
    In aceeasi cheie as putea spune ca doamna Durere a cam calcat in strachini.

    Reply
  3. mircea enache din horia nt.

    Ca sunt apreciat ca ,, aplaudac ” a lui Basescu , nu ma deranjeaza catusi de putin . In conditiile in care prin ce am facut pentru democratie – si continui sa fac – nu am motive de a ma rusina . Si nici nu ma evaluez ca un papa lapte , cerand capul Adevaratului Barbat , numai atunci cand sant in turma ! Doamna , ce bine ar fi daca am analiza faptele altora prin propriul comportament …

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *