Diversiunea integritatii in politica. Lista alba

Are vreun sens să aduci vorba de integritatea în politică atunci cînd te aliezi cu Aurelian Pavelescu, campionul traseismului, iei oamenii care nu încap pe liste chiar de la partenerii tăi de coaliţie, ca să îi pui tot pe aceleaşi liste, sau îi ierţi pe „trădătorii” de ieri de la UNPR şi îi
primeşti cu braţele deschise înapoi de unde au plecat? Evident că nu.
Care e motivul pentru care integritatea ar fi din nou pe tapet în alegerile din toamna asta, decît mulsul de credibilitate din
ce a mai rămas pe ici, pe colo (mai nimic) şi prostitul cîtorva fraieri
care mai aşteaptă ceva (puţini de tot)? Discuţia despre care e mai cinstit şi mai bun în politică nu mai are efectiv sens, fiecare a arătat ce poate cu asupra de măsură în ultimii opt ani. Nu mai face să numărăm lupii ca să le dăm certificate de căţel. În
plus, lumea s-a schimbat. Enunţarea, cuvînt cu cuvînt, de către Monica
Macovei a criteriilor de integritate formulate de mine acum opt ani are
azi alt ecou. Pe bună dreptate. Pe vremuri puneam oameni pe lista neagră
cînd începea urmărirea penală contra lor.

Prezumţia de nevinovăţie era
suspendată, primînd prezumţia -pentru care erau temeiuri serioase- că nu
sîntem egali în faţa legii, şi că un om politic atins de scandal
trebuie să-şi clarifice situaţia ca simplu cetăţean, nu de pe poziţii de
putere, care ar influenţa justiţia. Între timp puterea justiţiei a
crescut, şi mulţi din cei astfel marcaţi au ajuns la finele unui ciclu.
Din politicienii puşi de Coaliţia pentru un Parlament Curat pe vremuri
pe listele negre unii au primit NUP (Dragnea, Fenechiu), alţii au fost
trimişi în judecată, dar achitaţi (Patriciu, Păcuraru, Şerban
Mihăilescu), sau sînt în curs de achitare (Falcă). Unii, absolviţi de
vechi anchete, fac obiectul unor noi anchete, dar nu ştim dacă vor
ajunge undeva. Viorel Hrebenciuc, după atîţia ani, nu are absolut nimic
cu conotaţie penală la activ care să îndreptăţească punerea lui pe vreo
listă neagră. A, că e manipulator, etc, etc? Se poate. Dar obiectiv nu
avem nimic: e pe „lista albă”.

Ce să mai spun de Văcăroiu, care
controlează el integritatea altora, de băieţii-speranţă Ponta şi MRU,
unul cu plagiatul, altul cu generozitatea OMV? Cînd ne aliam cu dl.
Voiculescu în 2005, el nu avea probleme juridice. Azi e dovedit
informator (aproape unica realizare a CNSAS), şi îl anchetăm pentru
nişte fapte petrecute cu peste zece ani înainte de 2005. Sigur, foarte
rele! Dar nu pot să nu îmi pun întrebarea, cînd o anchetă întîrzie
atîţia ani, dacă nu ar putea şi el scăpa dacă ar face pace cu cine
trebuie, cum a scăpat Dinu Patriciu, sau dacă nu se băga, mai înţelept,
deloc în politică. Poate nu a observat nimeni vara asta ce spectaculos a
luat partea prezidentului demis ziarul Adevărul.

În
plus, de cînd am inventat listarea la negru a celor cu probleme juridice
s-a dezvoltat stimulentul pervers al plîngerilor penale pur politice.
Îl denunţ pe unul ca să îl pună cineva pe lista neagră. Aşa s-a ajuns că
toată lumea are plîngeri penale cu ghiotura, Boc, Tăriceanu, Ponta,
Băsescu, sînt zeci doar la adresa lor, mai face şi cetăţeanul Ghişe la
trei zile cîte una aiurea, şi din pădurea asta nu mai vezi dacă există
şi vreun copac, de exemplu procesul pentru şantaj al lui Dan Diaconescu,
ca mîine soluţia salvatoare a vreunei coaliţii. Dar, dacă am face lista
neagră, ar fi justificat să nu trecem procesele celorlalţi, pe motiv de
hărţuială politică, şi să îl trecem doar pe Diaconescu, care are termen
prin octombrie, dat cu înţelepciune de vreun judecător negrăbit astă
primăvară? Evident că nu. Nu ar fi obiectiv.

Dacă traseismul şi
cazierul cad din schemă, rămînînd eventual doar condamnările definitive
(dar aceia nu mai pot oricum candida), ce mai rămîne? Averea
nejustificată? OK, dar în 2004 nu aveam ANI. Azi avem. Mulţi au fost
anchetaţi, la puţini s-a putut dovedi ceva. Îi punem numai pe aceia? O
să ne alegem doar cu incompatibilii, dar între timp legea nici nu le mai
dă voie să candideze (foarte bine), deci nici noi nu mai avem de ce să
ne preocupăm de ei. Dovediţi de CNSAS, ultima dată cînd am cercetat eu,
erau doar vreo patru şi jumătate. Poate bănuiţi? Mulţumesc, nu. Poţi să
nu fii fan Marga, dar să fii şocat de procedeul de a împăştia prin presa
prezidenţială zvonuri că s-a găsit nu ştiu ce – care nu va fi niciodată
clarificat. Nu punem oamenii pe listă pe bază de zvonuri (că veni
vorba, Marga era cadru de bază, parcă nu se recruta din categoria asta,
nu? Că nu era nevoie…)

Societatea civilă a fost eficientă atunci
cînd nu era partizană, vorbea cu o singură voce şi statul nu exista.
Azi, DNA şi ANI, prin eforturile noastre reunite (şi da, nu au fost
proporţionale politic, USL a fost mai tot timpul contra lor), plus CNSAS
reuşesc singure să trieze o bună parte din ce e de triat. Să însemne
asta că aceia care trec de grila asta sînt curaţi ca lacrima? Ei, aici
ajungem la fondul problemei. Că şi noi am „curăţat” Parlamentul din 2004
de vreo sută de dubioşi. Să zicem că am scăpat o altă sută, care au
intrat. Dar problema nu e asta. Problema e că ceilalţi peste trei sute
nu s-au purtat prea diferit faţă de primii. Ce să mai vorbesc de
Parlamentul din 2008, în care au intrat alte Ridzi, care părea lacrimă,
sau alde Păsat, condamnări cvasi sigure? Nu au fost niciodată pe lista
neagră, erau obscuri- ca ăştia pe care îi observi că au fost în PDL doar
în fiecare zi cînd se anunţă că mai pleacă unul spre puterea actuală.

Enunţarea cu surle şi trîmbiţe a unor mari epurări politice nu mai poate să ne convingă la ora asta, nici în cazul neplauzibil că ar fi urmată de fapte. Listele albe devin negre nu doar din cauza calităţii oamenilor, ci a unui anumit fel de a face politică, şi din păcate şi de a guverna. Partidele noastre nu devin rele din cauza unui anumit tip de oameni, ci sunt competitive mai ales datorită lor, acesta e tipul lor de partide. Există acţiuni care ar putea schimba acest fel de a construi partide ca pe nişte piramide clientelare, antrenate să spolieze statul ca să menţină şi să lărgească baza electorală? Pot partidele să îşi asigure realegerea altfel decît prin clientelism? În puţinele cazuri de evoluţie din lume pe care le ştiu, din democraţii clientelare în democraţii mai puţin clientelare (Uruguay), evoluţia a avut loc din cauza unui partid din afara
sistemului clientelar, care a atacat de pe o largă bază programatică ce
oferea alegătorilor mai mult decît o puteau face partidele clientelare,
şi a reuşit să cîştige şi să îşi pună în practică programul. Ce m-ar
convinge ar fi să văd o asemenea ofertă electorală, sau, şi mai bine,
cîteva acţiuni în această direcţie (nu vă fac azi programul, am mai
scris aici). O asemenea ofertă nu vizează pe fond integritatea individuală, care e nulă ca valoare electorală odată ce toţi concurenţii sunt la nivele similare, dar vizează anumite măsuri de politici publice care ar lichida aproape
complet resursele pentru corupţie. Acesta ar fi unicul rezultat
durabil, altfel acţiuni cvasieroice precum CPC rămîn ca s
trînsul cu mîna al gîndacilor de Colorado din vie, ca a doua zi să fie invadată de altă serie de gîndaci de Colorado. Ce am reuşit în 2004 rămîne frumos ca acţiune de solidarizare între noi
şi de impunere a agendei electorale care avea să întoarcă soarta
alegerilor. Am intrat în toate manualele, cu criterii cu tot (daţi un
Google pe English şi veţi găsi). Dar gata.

Cum plagiatul
şi furtul de concepte, programe şi acţiuni fac ravagii prin marginile
societăţii civile, care se confundă cu staffurile electora
le ale unor partide zilele astea (vin unii la noi la angajare doar cu misiuni să fure ce găsesc prin
bazele de date), aşteptaţi-vă să vedeţi multe criterii de integritate
în campania asta,
unele stabilite şi monitorizate de stînga, altele de dreapta. Unele mai
autentice şi mai pure decît altele! Toate acestea sînt pură propagandă
electorală şi subversiune din greu a societăţii civile
. Evident, nu putem să stăm cu braţele încrucişate ca să apară acea mare ofertă electorală, dar nici liste negre nu prea mai avem cum face. Rămîne rolul nostru să documentăm obiectiv, sistematic şi
corect asupra fiecărui candidat, cu alte cuvinte, să informăm votanţii,
lăsîndu-i însă să hotărască singuri cine e alb sau negru. Asta va face
România Curată de alegerile care vin.

Cititi mai mult pe romanialibera.ro.


Recomandări

7 thoughts on “Diversiunea integritatii in politica. Lista alba

  1. Roxana

    un partid a preluat criteriile etice si le aplica, in mod public. Nu asta ar trebui sa faca ONG-urile, sa ofere idei si sa fie bucuroase cind sint preluate si implementate? si sa ceara si celorlalte partide sa faca la fel? nu inteleg de ce e asta o catastrofa etica

    Reply
  2. doru

    In concluzie,stimata doamna,politica asa zis democratica,are doua mari avantaje,pe care si le-ar dori orice roman fara coloana vertebrala:1-politicianul poate scapa de condamnari penale facute inainte de a deveni politician.2-politicianul,doreste o imbogatire rapida in mod ilegal,crezand ca poate subjuga(si de ce nu)justitia.Asa se explica lupta acerba ptr.un loc in parlament sau cel putin unul de baron local.

    Reply
  3. adriana

    Roxana, citeste pe bune textul si vei intelege, acele criterii mergeau in 2004 si nu mai merg azi, si daca e vorba de PDL ce sa itnelegem, ca vor fi eliminati traseistii care nu sint Pavelescu sau Saniuta sau Bazac? Sau cum?

    Reply
  4. Laura

    Uruguay e un exemplu frumos, dar poate cam neaplicabil pentru Romania. E o tara mica (3 mil populatie), destul de bogata (~15000$ GDP/capita) si catolica. Asa ca dilema mea e de tip “oul sau gaina” – incercam sa de-clientisam viata politica, pentru a ajunge la un anume nivel de prosperitate, sau incercam sa ajungem la un anume nivel de prosperitate, pentru a avea masa critica de indivizi independenti pentru a impune declientizarea vietii politice ? Pentru varianta a doua (prosperitate -> declientizare) exista ceva exemple si modele. Pentru prima varianta (declientizare->prosperitate), chiar ca nu prea stiu …

    Reply
  5. aura

    @Roxana: nu e nimic rau daca partidele preiau ideile societatii civile si le aplica(chiar daca nu indica si sursa). Problema e ca le aplica schimonosit si cu dubla masura, lupta anticoruptie e doar mimata. Criteriile de integritate sint ajustate in asa fel incit sa incapa cine trebuie.
    A se vedea si declaratia recenta a lui MRU: “Traseismul e o tema falsa”.
    Lipsa oricarui progres in ceea ce priveste calitatea resurselor umane ale partidelor, implicit a decidentilor, ii face pe cetateni tot mai dezamagiti de mecanismele democratice.

    Reply
  6. cornel

    Cum se numeste ENUNTAREA, CUVANT CU CUVANT, a criterilor de integritate, fara sa faci trimitere la autor ??? De la aceiasi ..autoare,, cum calificati afirmatia ca procurorul general si cel al dna, urmeaza sa fie demisi ? Integritatea morala = integritatea in politica.

    Reply
  7. Nick Sava

    De ce chiar si cei de la care unii asteptau altceva (in primul rind integritate) accepta in aceste zile compromisuri care ii pun alaturi de partidele “clasice”? Pentur ca STIU ca nu au nicio sansa in fata alegatorilor – si vor sa se aleaga! Daca analizati cum vteaza romanii, veti observa ca ultimul criteriu avut in minte de ei sunt “LISTELE”, fie ele “albe” sau “negre”. Ba, din contra, cineva aflat pe ista neagra are mult mai multe sanse sa se aleaga! P persoana acuzata, cercetata, condamnata chiar, naste automat suport “popular”. Iar cind respectivul insoteste minariile facute cu spagi catre alegatori, alegerea este sigura! Nu e nevoie ca jurnalistii sa scrie cine e Dragnea, Constantionescu, Frunzaverde, Oprisan, Nicolescu etc. in judetele lor, oamenii stiu prea bine. Asa cum ii stiu si pe Falca, Mazare, Nechita etc. Si ii aleg! Faptul ca partidele se folosesc de interlopi, pe fata, in campaniile lor, ne arata cam unde se afla cerintele de integritate ale romanilor…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *