Despre subtilitățile „gestului creativ” al Curții Constituționale de la Chișinău

După ce vineri, Curtea Constituțională, invocând un viciu de procedură, a anulat dreptul Parlamentului de a alege șeful statului (după 15 ani în care preşedintele a fost ales în Parlament), politicienii și analiștii politici încearcă să înțeleagă subtilitățile și consecințele hotărârii înaltei Curți.

Din contextul acestor dezbateri s-a ivit întrebarea: Curtea Constituțională a efectuat controlul constituționalității (legii nr.1115-XIV cu privire la amendarea Constituției) sau a instituit controlul agendei politice? Adică, oare nu cumva Curtea și-a depășit competențele îndepărtând Parlamentul de la exercitarea unor atribuții esențiale pentru statutul său de „putere suverană a poporului”? Pentru că, de fapt, Parlamentul este organul abilitat să modifice Constituția, nu Curtea Constituțională. „Această hotărâre are efecte vădite de tehnologie politică și mai puțin de jurisprudență. Ea substituie o decizie a Parlamentului și intră într-o zonă improprie Curții Constituționale”, susține directorul Centrului de analiză şi consultanţă politică „Politicon”, Anatol Țăranu.

Zonă improprie Curții Constituționale

Curtea spune că, prin hotărârea sa, a readus în vigoare redacția veche a legii (de până la 6.07.2000) care prevedea alegerea șefului statului prin vot direct. Numai că în vechea lege (reanimată de CC) limita de vârstă a candidaților la funcția de președinte era de 35 de ani, iar în hotărârea de vineri a Curții vârsta minimă a candidaților este stabilită la 40 de ani. Apare întrebarea: cui îi revine atribuția de a stabili această limită de vârsă a candidaților – Parlamentului sau Curții Constituționale? Și-a depășit sau nu Curtea atribuțiile în acest caz?

„Este de bănuit că motivele acestui gest creativ (al CC – n.n.) se regăsesc în contextul încâlcit al vieții politice de la Chișinău, impregnat de eșecuri, rivalități și opțiuni calculate pe termen scurt ori rezultatul unei tranzacții politice sau al unui gest disperat, ori al ambelor pe o peluză fragilă a jurisdicției constituționale”, susține, într-un comentariu la temă, directorul IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu.

Renato Usatîi și Maia Sandu, scoși din „joc”?

Dacă ținem cont de rezultatele sondajelor de opinie din ultima perioadă, putem suspecta Curtea că, prin devierea de la norma constituțională (pe care susține că a reanimat-o) valabilă până în anul 2000, pur și simplu a închis drumul spre Președinție candidatului creditat de sondaje cu cele mai multe șanse – liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi (pro-rus), care, în noiembrie 2016, va împlini abia 38 de ani. Prin aceeași normă legalizată vineri, Curtea Constituțională i-a blocat posibilitatea de a candida la Președinție și Maiei Sandu (Partidul Acțiune și Solidaritate), percepută de moldoveni ca cea mai credibilă alternativă pro-europeană în perspectiva unui eventual scrutin. Asta pentru că Maia Sandu nu a locuit permanent în ultimii 10 ani în Republica Moldova, ea revenind de la Washington (unde a activat în calitate de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale), abia în iulie 2012 în calitate de ministru al Educației. Norma readusă, însă, vineri, în legalitate de Curtea Constituțională a Republicii Moldova este următoarea: „Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat”.

După senzaționala hotărâre de vineri a Curții Constituționale, liderul Partidului ”Acțiune și Solidaritate”, Maia Sandu, a menționat că va lua o decizie în privința participării sale la alegerile prezidențiale directe după ce va discuta în cadrul partidului. Ea a spus că pe segmentul de centru-dreapta există mai mulți potențiali candidați „care ar trebui să se întâlnească și să discute pentru a lua o decizie comună în ceea ce privește participarea la alegerile prezidențiale”.

Președinți constituționali în baza unei legi neconstituționale

Deși îi expiră mandatul pe 23 martie curent, actualul președinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti, va rămâne în funcție cel puțin până la toamnă.

Deși îi expiră mandatul pe 23 martie curent, actualul președinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti, va rămâne în funcție cel puțin până la toamnă.

„Este curios că înalta Curte a decis să examineze acest subiect (sesizarea liberal-democraților) exact cu trei săptămâni înainte de încheierea mandatului actualului președinte Timofti, stabilind reguli noi în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția, care prescriu clar și explicit imposibilitatea modificării legilor electorale cu un an înaintea scrutinului ori cu indicația clară de a aplica noile reguli pentru alte scrutine organizate, cum ar fi anul 2020”, constată Igor Munteanu.

De asemenea, el se întreabă dacă nu cumva, prin hotărârea adoptată, înalta Curte „se împușcă în propriul picior”, punând la îndoială legalitatea propriilor decizii de recunoaștere a președinților Republicii Moldova din ultimii 16 ani: Voronin (2001-2009), Timofti (2013-2016) și interimatul lui Ghimpu (2010-2013)? „Invocarea unui viciu de procedură al legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 pare să fie asemănătoare cu tentația de a nu recunoaște victoriile lui Ștefan cel Mare, pe motiv că nu s-a găsit adeverința de naștere a domnitorului moldovean, confirmată de primărie!”, a ironizat directorul IDIS „Viitorul”.

Explicațiile aduse ulterior de președintele Curții Constituționale, Alexandru Tănase, par oarecum ciudate. Pe de o parte el susține că în anul 2000 (când Parlamentul a fost abilitat cu dreptul de a alege șeful statului) s-a comis o „fraudă constituțională”, iar pe de altă parte a spus că toate actele emise de președinții Republicii Moldova în ultimii 15 ani sunt legale și că actualul președinte Nicolae Timofti (ales în baza acelei legi fraudate, care a fost, vineri, 4 martie 2016, declarată neconstituțională) va rămâne în funcție până la învestirea noului șef al statului. Iar alegerile prezidențiale vor avea loc, în opinia lui Alexandru Tănase, peste aproximativ 7 luni (nu pe 24 mai cum anunța vineri deputatul PD, Sergiu Sîrbu).

Alegeri prezidențiale la toamnă

Actuala Constituție a Republicii Moldova nu definește un termen exact până când trebuie ales noul președinte, dar stabilește clar termenul de declanșare a alegerilor. Acest termen este de două luni de la încheierea mandatului actualului președinte. Șeful Legislativului, Andrian Candu, a menționat că data alegerilor prezidențiale va fi stabilită peste două luni, iar „alegerile prezidențiale vor avea loc, cel mai probabil, la toamnă”: „Comisia de la Veneţia recomandă ca alegerile să aibă loc peste jumătate de an atunci când se fac schimbări de asemenea proporţii. Avem nevoie de timp pentru a pregăti scrutinul prezidenţial. Şi concurenţii electorali vor avea nevoie de timp”, a menționat Candu. Potrivit lui, în următoarele două luni va avea loc ajustarea legislaţiei electorale la decizia de vineri a Curții Constituționale.

Potrivit ex-președintelui Curții Constituționale, Victor Pușcaș, „alegerea şefului statului de către popor ar putea duce la schimbarea formei de guvernământ în Republica Moldova dacă se va decide asupra extinderii atribuțiilor președintelui”. În legătură cu aceasta, Alexandru Tănase a precizat că „atribuțiile președintelui au rămas neschimbate”.

Dodon pe stânga / pe dreapta – deficit de lideri puternici

În privința potențialilor candidați la funcția de președinte, Igor Munteanu lasă să se înțeleagă că lupta se va da între vectorii geopolitici: „Putem prezice cu destulă probabilitate că Partidul Nostru al lui Renato Usatîi va suferi foarte dureros respingerea sa din cursa prezidențială, războindu-se mai departe cu ‘fratele său geamăn’, Partidul Socialiștilor și, în special, cu liderul acestuia, Igor Dodon, care nu va ezita să recupereze terenul pierdut în urma incursiunilor reușite ale Partidului Nostru pe terenul votanților nostalgici. (…) Pe segmentul de dreapta (pro-european), sondajele indică asupra unui deficit acut de lideri puternici, motivați și susținuți de structuri teritoriale solide și resurse accesibile. Soarta referendumului (pentru revenirea la votarea directă a președintelui, limitarea imunității parlamentare și reducerea numărului de deputați de la 101 la 71 – n.n.), lansat de Platforma ‘Demnitate și Adevăr’, pare să fie pecetluită prin schimbarea rapidă a agendei politice pentru anul 2016, ceea ce pune în dificultate discursul legitimator al ambilor lideri (Năstase/Sandu); semnăturile colectate își pierd sui generis relevanța, iar susținătorii lor vor trăi sentimentul pierderii inițiativei politice”, susține Igor Munteanu.

Pe de altă parte, Platforma „Demnitate și Adevăr” continuă procesul de colectare a semnăturilor în favoarea referendumului republican de revizuire a Constituției. Exponenții acesteia cheamă în continuare cetăţenii să fie uniţi și spun că „aceste semnături vor contribui la reducerea numărului de deputaţi şi la limitarea imunităţii parlamentarilor”.

În opinia analistului politic, Anatol Țăranu, întrebarea fundamentală după frământările politico-juridice din ultimele zile este: „Instituția prezidențială va rămâne captivă sistemului oligarhic sau la funcția de președinte al Republicii Moldova va fi promovată o persoană care va scoate din captivitate Președinția, care ar putea deveni punctul nevralgic al procesului de deoligarhizare a Republicii Moldova?”.

Text publicat pe site-ul Deutsche Welle


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *