Tudor Colțan

Despre sistemul nostru de justiție, sacrificiul unor oameni și sentimentul de vinovăție 

Ar trebui să fie o duminică “normală” pentru toți, petrecută în familie, cu prietenii, în oraș, teatru, operă, în fine. Ideea de bază e că weekend-ul ar trebui să fie acel moment de relaxare după o săptămână grea. Pentru mulți oameni din sistemul nostru de justiție nu e așa… și efectiv am avut un of adânc și un sentiment de vinovăție când am trecut pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în drum spre teatru.

De ce? Pentru că într-un demisol insalubru, lipsit de minime condiții, există niște oameni -judecători, grefieri sau personal auxiliar – care lucrează de zor. Da, da.. niște oameni din sistemul nostru de justiție, duminică, la ora 18:00, redactând, făcând tot felul de transcripturi ale ședinței sau pur și simplu proceduri administrative.

Acești oameni își sacrifică viața lor în următorul mod:

  1. Lucrează în niște condiții groaznice, fără lumină naturală, aer sau un spațiu optim.
  2. Tinerii stagiari suportă tot felul de așa-ziși “grefieri” care sunt în sistem de vreo 25 de ani, care le vorbesc de sus și îi tratează că pe niște “puștani” ieșiți de pe băncile INM-ului care “nu știu ei cum merge sistemul”. Îi jignesc și se ajunge la o situație absurdă: judecătorul stagiar face și treaba grefierului… adică ore în plus state în timpul săptămânii sau în weekend-uri.
  3. Ne batem joc de niște oameni care au “greșit” dorindu-și să-și îndeplinească visurile pentru care au luptat pe băncile facultății. Cum? Păi mâine, în ședința de judecată, sigur se trezește vreun justițiabil supărat pe sistem să îi înjure, să îi jignească. De ce? Pentru că nu sunt în stare să le înțeleagă munca și, din păcate, nu e nici vina justitiabilului că nu știe că magistratul respectiv a lucrat tot weekend-ul.
  4. Măcelărim tone de hârtie în așa zise “acte de înfăptuire a justitiei”, înghesuim sistemul cu milioane de dosare, sădim sentimente de răutate și lipsă de colegialitate… când ar trebui să luptăm coț la coț pentru un sistem mai bun: unul mai tehnologizat, unul în condiții optime pentru toți, unul în care respectul să nu se regăsească doar în Statutul profesiei, ci între noi, în privirile noastre și în pledoarii.
  5. Aruncăm cu fonduri în stânga și dreapta, dar nu reușim să suplimentăm personalul auxiliar… să nu mai zic de numărul mic de magistrați raportat la numărul incredibil de mare al numărului de dosare.

Cine are de pierdut? Justițiabilul, omul acela de rând care vine să-și caute dreptatea pe holurile instanțelor de judecată. Dacă nu mă credeți, veniți vă rog într-o zi cu mine și stați la coadă la arhivă, încercați să înregistrați o cerere.

Veți vedea cum oamenii ponegresc sistemul judiciar fără să știe cine e vinovat. Pentru ei, oamenii aceia care au lucrat în weekend sunt de vină, când știm foarte bine că nu e așa. Cum pleacă un justițiabil acasă din locul unde a venit să își caute dreptatea? Cu un gust amar, dezamăgit.

Care sunt consecințele cele mai triste ale acestui gust amar? Păi atunci când vede la televizor o știre prin care se critică sistemul judiciar sau justiția, omul zice ”Da, așa e! Eu am fost să depun o cerere și am stat 2 ore la coadă sau judecătorul nu m-a ascultat când eu vorbeam”etc. Și uite așa, problemele sistemului judiciar care nu depind de magistrați, grefieri, personal auxiliar se întorc împotriva lor.

Îmi e rușine. În timp ce încercăm să ne ascundem în spatele unor scrisori deschise sau memorii către nu-știu-ce instituții ale statului, schimbarea și bunul simț se află în noi. Noi, cei din sistem, nu ar trebui să fim niște martori care comentează că în facultate spețe, care își dau cu părerea și vor doar o notă mare. Nu, nu mai suntem martori, ci suntem adevărați complici la ceea ce se întâmplă.

Pasivitatea noastră e un act de recunoaștere a vinovăției. A noastră, a tuturor. Să ne fie rușine!


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Despre sistemul nostru de justiție, sacrificiul unor oameni și sentimentul de vinovăție 

  1. Dorin

    De acord, să vă fie rușine. Dac-ați avea un sindicat ori o organizație profesională mai de Doamne-ajută, n-ați lucra în subsoluri insalubre. Plus că meseriile voastre sunt între cele mai bine reprezentate în parlament și toate ministerele. În facultate, în loc să comentați spețe pe care nu le veți întâlni niciodată, mai bine urmați un curs despre demnitatea profesiei, ca atunci când vine un inculpat să conteste (prin lege !) sentințe definitive pe motiv că completul a fost alcătuit din 4 și nu din 5 judecători, să-l trimiteți la plimbare și să-i spuneți că judecătorul judecă și dă sentințe în baza probelor, nu a numărului de colegi cu care alcătuiește completul. Punct.
    (Ca să nu fim nedrepți, ar trebui ca și polițiștii, profesorii din învățământul de toate nivelurile, toți călcații pe cap din administrații și mulți alții să mărturiească sentimentul de rușine despre sinele colectiv al breslei și chiar să facă ceva ca s-o spele, dacă și cât se mai poate…)

    Reply
  2. Adrian

    Dac-ați individualizat instanța, țin să precizez:
    Am adresat o cerere d.nei președinte pentru studierea unui dosar în care nu sunt parte și mi s-a răspuns că desigur, doar să prezint la arhivă acte dovedind vreun interes(părerea mea este că Csm ar trebui să-nțeleagă că orice entitate din acest univers are automat un interes, deci ar trebui renunțat la această cerință), la arhivă îns-am intâmpinat dificultăți deși interesul era cel puțin evident – un dosar de stabilire a modului de obținere a unor terenuri de o firmă într-o zonă unde dețin și eu teren și culmea firma a primit încredințarea de la Uat să facă toate măsurătorile sistematice prin Pnccf, o aberație- deși, cum spuneam, oricine are, în realitate, interes, iar când un justițiabil vine la proces automat prezumă că pricina sa va avea vizibilitate [publică]. Excepția trebuie să fie secretizarea (drepturile minorului, etc.). Nu regula.

    Reply
  3. Dezideriu Dudas

    Fără recurs la adevăr e imposibil a face ceva pentru a străpunge inerția. Nu există adevăr de breaslă, adevăr de stat, adevăr cetațenesc …..ci doar unul simplu, „adevărul”. E drept, primul pas e nemulțumirea trăirii în neadevăr. O să revin asupra textului…..N-am avut timp să înțeleg dacă nu cumva e din nou o prefață a revenirii cu putere, cu forțe proaspete, la unul din vechile adevăruri, din acelea „certe”, „imuabile”…

    Reply
  4. Alexandru Lazarescu

    Propunerea de sanctionare a doamnei Cristina Tarcea pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu in ceea ce priveste modul de constituire a completurilor de 5 dezvaluie realitatea, inimaginabila coruptie care exista in justitia din Romania.
    Initial s-a crezut ca atacul la completurile de 5 este o metoda avocateasca de tergiversare a proceselor in vederea atigerii termenului de prescriere, deoarece opinia unui judecator din 5, atunci cand sentinta a fost pronuntata in unanimitate, nu are cum sa duca la alta sentinta viitoare. Aceasta a fost doar fenta, realitatea este foarte dura.
    Pentru a fi sigur ca la o tragere la sorti corecta, trei din cinci judecatori sunt de vanzare, care este procentul judecatorilor corecti ?
    Acesta este adevarul, de aceea MCV-ul trebuie sa continuie pentru ca procentul judecatorilor corupti, a celor care isi vand sentintele, este URIAS !!! Nici cu procurorii nu ne putem lauda, dau ca exemlu pe doamna Adina Florea si pe cei de la Inspectia Judiciara.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *