Mihai Goțiu

Despre onestitate. În societatea civilă

Într-un text pe Contributors, domnul Ciprian Ciucu se joacă cu vorbele. Aduce în discuție termeni ca ”om neonest”, ”calomnie”, ”delict de opinie” și vorbește de ”atacuri”. Cum autorul ”atacurilor” și ”calomniilor” și ”omul neonest” aș fi eu, mă simt dator cu câteva precizări. La final, am încredere în discernământul fiecăruia dintre voi în a stabili cui i se aplică cel mai bine toate acestea.

***

Contextul

Mai întâi: textul d-nului Ciucu vine ca o reacție la un răspuns scris de mine pentru Cătălin Tolontan, după ce acesta a scris legat de transferul lui Cristian Ghinea la Guvern. Cât se poate de sintetic: ce am arătat în acel text e că și societatea civilă are mai multe culori și nuanțe și că generalizarea poate duce la erori de percepție – situație în care fie sunt atribuite merite cui nu le merită (incluzându-mă și pe mine aici dacă se dovedește că eu am fost cel care a greșit), fie e sancționată întreaga societate civilă pentru greșelile unora dintre membrii ei (și din nou nu m-am exclus din această evaluare). În text am citat mai multe luări de poziție și rapoarte ale d-nului Ghinea și ale CRPE (ONG înființat și condus împreună cu d-nul Ciucu). Sunt luări de poziție și rapoarte care vin în contradicție cu luări de poziție și rapoarte ale altor ONG-uri și membri din societatea civilă. Am arătat la final că doar timpul va dovedi cine a avut sau nu dreptate. Puteți citi (reciti) cele două texte pornind de la această primă grilă: cine s-a referit la ceea ce a spus și a susținut o persoană (și un ONG înființat de acea persoană), respectiv cine recurge la atacuri la persoană.

Să mergem mai departe. De ce consideră d-nul Ciucu că enumerarea pozițiilor și rapoartelor asumate de CRPE ar fi ”atacuri” sau ”acuzații pentru delict de opinie” doar domnia sa știe. Exceptând finanțările primite de la Ministerul Afacerilor Externe (MAE), pe care o consider improprie pentru un ONG (asta e o opinie pe care mi-o asum), n-am adus în discuție în niciunul dintre celelalte cazuri vreun interes ascuns. Catalogând drept ”atacuri” enumerarea pozițiilor publice ale lui Cristian Ghinea și CRPE, d-nul Ciucu îmi atribuie mai mult decât am scris. Constatarea unor diferențe de opinie și a unor fapte nu reprezintă o acuzație de ”delict de opinie”. De ce ajunge însă d-nul Ciucu la concluzia că l-aș fi ”acuzat” pe d-nul Ghinea și CRPE de ”delict de opinie”? E cazul să intrăm în detalii.

Experții anti-corupție care nu știau (!) de corupția de la Roșia Montană

Un prim fapt pe care l-am constatat în articolul meu e că un CRPE e un ONG anti-corupție care a ignorat ani la rând corupția din cazul Roșia Montană. Declarația citată îi aparține lui Cristian Ghinea și a fost făcută în toamna lui 2013, într-un interviu pentru RFI.

Într-un răspuns la comentariile la propriul articol, d-nul Ciucu susține: ”Exemplificările și scoaterile din context ale lui Goțiu nu au nicio referință, citează un interviu dar nu face trimitere la el, sau măcar la data când a fost dat de Ghinea. Și zice că Ghinea n-a sesizat că e corupție la Rosia Montana. E posibil să fie așa, dar poate interviul a fost dat înainte ca corupția să fie demascată sau nu a avut informațiile. Și, evident, ignoră restul pozițiilor lui Ghinea (poat nu le-a știut) impotriva corupției de la RM, cand acesta a aflat că acolo e mai mult decât proastă guvernare.”. Dacă recitește textul meu, cred că e suficient de clar (dacă nu, mea culpa) că declarațiile d-nului Ghinea au fost făcute în timpul protestelor pentru Roșia Montană. Adică în toamna lui 2013. Să avem pardon, faptul că cea mai mare parte a cetățenilor români au aflat cât de mizerabilă e Afacerea Roșia Montană doar în toamna lui 2013 e de înțeles ținând cont de blocada mediatică și zecile de milioane de dolari pompate de RMGC în mass-media. Dar ce expertiză anti-corupție poți pretinde că deții dacă ai aflat de corupția din cazul RM doar odată cu majoritatea cetățenilor? Oare n-ar fi trebuit ca majoritatea cetățenilor și presa aia care a tăcut atât de mult și de interesat și toate instituțiile naționale și internaționale cărora le-ai prezentat rapoartele tale pe corupție să afle de la experții anti-corupție despre abuzurile de la Roșia Montană și nu invers? Cu atât mai mult cu cât primele dezvăluiri despre tunul de la Roșia Montană au început să apară încă de prin anii 2002-2003 (când încă nu începuseră ”investițiile” RMGC în presă). Nota bene: d-nul Ciucu ar fi putut să știe ce e cu povestea asta încă de la sfârșitul anilor 90, când lucra la Administrația Prezidențială, unde a fost propus de partidul care a dat unul dintre primii miniștrii (Tăriceanu, pe atunci la Industrii) care a acoperit listarea zăcămintelor din Roșia Montană la bursă înainte ca acestea să fie înstrăinate de statul român (!) și care a închis ochii la înființarea RMGC cu un an înainte de adoptarea Legii Minelor care ar fi făcut posibilă înființarea unor astfel de societăți(!).

Și încă un detaliu legat de corupția de la Roșia Montană: ”demascarea corupției” și/sau ”informațiile” nu vin doar de la DNA. Procurorii DNA, alături de cei de la parchetele de la Alba, Hunedoara și Înalta Curte au plimbat ani la rând un dosar cu nouă volume privitor la acest caz, pasându-și unii altora responsabilitatea trimiterii în judecată. De asemenea, încălcarea unor hotărâri judecătorești definitive de către instituții ale statului (de la nivel local și județean până la nivelul ministerelor), prin eliberarea pe bandă rulantă a unor acte care să le înlocuiască pe cele anulate definitiv de instanțele judecătorești devenise deja de notorietate. Faptul că aceste abuzuri nu figurau în rapoartele legate de corupția din România nu reprezintă doar o ”scăpare” sau ”lipsă de informații”. Asta e o opinie personală pe care mi-o asum și o detaliez pe larg (cu argumente și documente) în cartea Afacerea Roșia Montană. Îi găsiți acolo pe mulți dintre cei care aveau interesul să nu apară acest caz în rapoartele pe justiție; documente de lobby ale companiei; dar și modul de funcționare a societății civile convenabile. Și, mai ales, aflați acolo cine, în ce mod și în ce scop folosea sintagma ”supremația legii” pentru a acoperi abuzurile de la Roșia Montană.

Că CRPE susține exploatarea gazelor de șist ori TTIP sunt, de asemenea, fapte. E vorba de poziții publice exprimate în rapoarte ale acestui ONG. Nu insist asupra lor, sunt controverse cărora doar timpul le va oferi răspunsul final. Dar, repet, constatarea unor diferențe de opinie în societatea civilă nu reprezintă o acuzație de delict de opinie.

Finanțările de la MAE

Mă opresc însă asupra finanțărilor pe care CRPE le-a primit din partea MAE. Că aceste finanțări există reprezintă, de asemenea, un fapt. O recunoaște chiar d-nul Ciucu, care spune că acestea au reprezentat ”doar 20%” din totalul finanțărilor CRPE. Acuma rămâne d-voastră să decideți dacă 20% e mult sau puțin (pentru cei care nu cunosc însă modul de finanțare al ONG-urilor precizez că, de obicei, la o aplicație e nevoie să asiguri din finanțări proprii sau din alte surse decât cea la care aplici 10% din buget; așadar un 20% din fonduri publice poate fi un avantaj competitiv).

Dincolo însă de faptul că finanțarea de la MAE e reală, există și o opinie (pe care mi-o asum și eu) că finanțarea de către MAE a unor rapoarte/expertize folosite ulterior de MAE nu intră în categoria finanțărilor obișnuite pentru un ONG. Mecanismele de finanțare ale unui ONG pleacă de la premisa că finanțatorul NU are un interes direct în raport cu rezultatul finanțării (asta nu înseamnă că nu are un interes indirect – rezolvarea unor probleme care țin de drepturi civice, de o stare de fapt gravă – cum e corupția -, de lipsa de informare și/sau de expertiză într-un domeniu sau altul etc.). Din punctul meu de vedere finanțarea unui ONG de către MAE pentru rapoarte utilizate ulterior de MAE reprezintă un caz atipic de finanțare a societății civile. I se mai spune conflict de interese și e un mecanism întru-totul similar celui prin care RMGC finanța direct ong-uri proprii, un așa-zis sindicat, grupuri auto-denumite ”independente”, firme de PR și lobby botezate cu numele unor universități celebre etc. pentru a obține rapoarte (”expertize”) pe care să le folosească ulterior în obșinerea unor decizii politice favorabile. Dacă ar exista o lege a lobby-ului în România (dar din păcate nu există), o asemenea activitate nocivă (nocivă pentru că distorsionează realitatea și/sau creează o percepție falsă asupra realității) ar trebui încadrată la ”trafic de influență”.

Detaliind, într-un alt răspuns la propriul articol, d-nul Ciucu susține că, de fapt, nu MAE ar fi beneficiat direct de respectivele rapoarte, ci că ar fi fost făcute în beneficiul unor state ca Georgia, Moldova sau SUA. E opinia d-niei sale, pe care îmi permit să o amendez în condițiile în care contractantul CRPE pe respectivele finanțări a fost MAE, nu guvernele sau ministerele altor state. Altfel, orice raport poate fi interpretat că ar fi în beneficiul și al unui terț. Subliniez însă că dreptul d-nului Ciucu la opinie îl respect (chiar dacă nu sunt de acord cu opinia în sine), la fel ca dreptul oricărui alt cetățean la opinie. Nu am afirmat niciunde că opiniile d-nului Ghinea, ale d-nului Ciucu ori ale CRPE ar fi bazate pe ”falsuri ordinare”. D-nul Ciucu afirmă însă despre faptele prezentate de mine și despre opiniile mele că ar fi ”acuzații bazate pe falsuri ordinare”. Nu menționează însă care sunt acele ”falsuri ordinare”. Așa că, din nou, vă las pe d-voastră să apreciați, cine pe cine acuză de ”delict de opinie”. De asemenea, e dreptul d-voastră de a aprecia dacă finanțările primite de la MAE reprezintă sau nu un conflict de interese. Ori dacă aceste finanțări au condiționat sau nu pozițiile publice ale CRPE (sau lipsa de poziții publice), cum s-a întâmplat în iarna lui 2012, când fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a pus etichetele de ”mahalale inepte”, ”ciumpalaci”, ”viermi” etc. societății civile (aici vedeți lista organizațiilor semnatare ale protestului față de afirmațiile d-nului Baconschi; puteți căuta și ce scriau cei din CRPE despre protestele din 2012 pentru a aprecia dacă absența CRPE de pe lista semnatarilor e întâmplătoare sau nu) .

O chestiune de bun simț: nu-i atribui cuiva afirmații pe care nu le-a făcut

Dincolo de etichetarea enumerării unor fapte (verificabile) și a unor opinii ca fiind ”falsuri ordinare”, m-aș fi așteptat ca d-nul Ciucu să cunoască și alte reguli ale unei dezbateri/discuții, indiferent cât ar fi de inconvenabile. Cum ar fi, de exemplu, regula de a nu-i atribui interlocutorului afirmații pe care nu le-a făcut, pentru a a-l putea apoi ataca. Astfel, fie e vorba de megalomanie, fie de paranoia, fie de incompetență crasă (legată de modul de scriere a unui text), atunci când scrie ”Goțiu reproșează CRPE că “vedea (sau avea voie să vadă) corupția într-o singură nuanță (și culoare), drept pentru care a fluturat steagul austerității alături de Băsescu, Udrea, Videanu, Berceanu & Co. și a închis ochii când banii pentru spitale, educație, cercetare, cultură se duceau pe genți Hermes de 100.000 de euro bucata. ”.  Nu, nu am scris așa ceva. Am scris ”a existat o societate civilă, care lupta și ea împotriva corupției, dar care vedea (sau avea voie să vadă) corupția într-o singură nuanță…”. Așadar, fie e megalomanie (identificarea CRPE cu o parte importantă a societății civile), fie paranoia (considerarea automată că m-aș fi referit la CRPE), fie e necunoașterea unor reguli de redactare a unui text, în conformitate cu care autorul are tot dreptul să pornească de la descrierea unei situații generale (a unei stări de fapt) înainte de trece la cazuri punctuale. Probabil că d-nul Ciucu consideră că CRPE e buricul pământului și al societății civile autohtone (are tot dreptul să considere asta, la fel cum e dreptul altora să considere că nu e), dar dacă ar fi citit cu atenție și textul de care se leagă, dar și alte texte pe care le-am mai scris anterior despre societatea civilă convenabilă, o să se dumirească că nu acord exclusivitate CRPE-ului în domeniu. Din nou îi las pe cititori să stabilească cine face acuzații de ”delict de opinie” și cine e ”neonest” atunci când îi atribuie interlocutorului afirmații pe care nu le-a făcut pentru a-l ataca. Și dacă eu sunt cel care am inclus CRPE în respectiva categorie a societății civile sau d-nul Ciucu.

A avut (sau nu) d-nul Ciucu sprijinul Guvernului Ponta?

D-nul Ciprian Ciucu e supărat și pe faptul că am scris că numirea sa ca șef al Consiliului Național de Integritate a fost susținută de Guvernul Ponta. Într-un răspuns adresat apoi unui cititor, spune că ”sincer uitasem cine m-a nominalizat si cine m-a sustinut”. Cititorul respectiv îi reamintea d-nului Ciucu și cine l-a propus – Tiberius Tănase (reprezentat în CNI al grupului minorităților din Camera Deputaților, grup care susținea Guvernul Ponta), susținut de reprezentantul Ministerului Justiției și de cel al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici – dar și faptul că a fost votat în unanimitate de membrii CNI. Vă rog consultați și lista membrilor CNI și apoi spuneți și d-voastră dacă afirmația că numirea sa a fost susținută de Guvernul Ponta este un fapt (cum am scris eu) sau o ”calomnie” ori ”fals ordinar”, cum consideră d-nul Ciucu (e amuzant când d-nul Ciucu își amintește, totuși, că a avut sprijinul unei reprezentante a Ministerului Justiției, dar, argumentează că doamna în cauză era ”unul dintre cei mai competenți funcționari publici din câți am cunoscut eu până acum”; OK, nu știu, n-o cunosc pe doamna în cauză, dar n-am scris despre competențele celor care l-au sprijinit, ci despre faptul că avut sprijinul ei, implicit a guvernului pentru care doamna respectivă lucra – atâta timp cât făcea parte din CNI ca reprezentantă a Ministerului, nu în nume propriu!).

Și, totuși, cine e lipsit de onestitate?

Și în textul propriu-zis, și în la comentarii, observ că d-nul Ciucu e deranjat de premiile, diplomele și bursele pe care le menționez pe pagina mea de Facebook. E drept, din cauza imposturii care bântuie societatea românească, e greu să decelezi ce diplome, premii sau burse exprimă competențe și care sunt spoieli de gașcă. Dar, totuși, pentru că cel puțin până în acest moment aveam impresia că d-nul Ciucu este unul dintre adepții meritocrației reale, mă așteptam să nu se folosească doar de o relativizare comună, și dacă tot e deranjat de premiile, diplomele și bursele primite de cineva să verifice mai mult decât cu Facebook-ul, cine și pentru ce l-a premiat pe respectivul. Să se întrebe cum se face că premiile au venit din partea unor jurii cât se poate de diferite și ca ocupații, profesii și chiar și ca ideologii asumate. De la juriile unor profesioniști în domeniul presei (Superscrieri), la cele ale Uniunii Scriitorilor, la critici și profesori universitari, la reprezentanți ai societății civile, de la cei de la Criticatac (care nu-i plac d-nului Ciucu) până la cei care mi-au acordat Bursa europeană de excelență în jurnalism ”Milena Jesenska” – pe care d-nul Ciucu îi ignoră (că nu-i mai convine), motiv pentru care, cu scuzele de rigoare, îi menționez eu: Anne Applebaum (scriitor și editorialist la The Washington Post and Slate, laureată Pulitzer), Oscar Bronner (publisher, Der Standard, Viena), Ivan Krastev (președinte Centre for Liberal Strategies, Sofia; IWM Permanent Fellow), Michael Naumann (redactor-șef Cicero Magazine, Berlin) și Knut Neumayer (Program Director Europe, Erste Stiftung, Viena). Am menționat toate aceste jurii, pentru a decide d-voastră cine e onest și cine e ”neonest” când relativizează premiile, diplomele și bursele obținute (menționând unul singur). Dar și cine e frustrat sau mai puțin frustrat.

Și cine are frustrări personale

Și pentru că veni vorba de frustrări personale. Scrie d-nul Ciucu: ”Cititorul de Contributors.ro a fost deci avertizat și îi prezint scuzele mele că aduc acestă răfuială măruntă aici, dar o fac pentru acesta că este canalul care-mi oferă cea mai mare expunere în acest moment și nu am speranțe de la grupusculul rămas acolo și care-și spune în continuare „Romania Curată” să-mi dea dreptul la replică.”. Sublinierile îmi aparțin. A nu se înțelege că desconsider cumva pe cititorii Contributors ori pe cea mai mare parte a autorilor de acolo. Dar există niște date de audiență oferite de Trafic.ro (confirmate și de alte site-uri de monitorizare a traficului pe internet, dar Trafic.ro e singurul cu acces public pentru orice utilizator de internet). Să luăm, câteva audiențe din momentele esențiale din ultimii doi ani.

Săptămâna 10-16 noiembrie 2014 – săptămâna de mobilizare maximă pentru alegerile președințiale:

România Curată: 342.883 vizitatori unici;

Contributors: 83.478 vizitatori unici.

Luna mai 2015 – luna protestelor pentru salvarea pădurilor:

România Curată: 397.168 vizitatori unici

Contributors: 109.284 vizitatori unici

Luna noiembrie 2015 – luna protestelor declanșate de tragedia de la clubul Colectiv:

România Curată: 324.760

Contributors: 140.479

Audiență (cumulată) ultimele 12 luni (decembrie 2014 – noiembrie 2015):

România Curată: 2.509.957 vizitatori unici

Contributors: 1.480.895 vizitatori unici.

Așadar, în mod constant, ”cea mai mare expunere” oferită de Contributors a fost sub cea a ”grupusculului” rămas la România Curată. Mai mult, în momentele marilor mobilizări civice din ultimii ani ”grupusculul” rămas la România Curată a avut audiențe de câteva ori mai mari decât ”cea mai mare expunere” Contributors. Să avem pardon, ăsta nu e motiv de frustrare nici pentru mine, nici pentru colegii de la România Curată și nici pentru cei care ne citesc și au încredere în noi. Io zic, că frustrarea e în altă parte. Decideți și voi.

Cine a ajuns să dea verdicte de onestitate…

Îmi pare rău dacă unora dintre voi v-am pus răbdarea la încercare cu toate aceste detalii și amănunte. Vă rog însă să mă înțelegeți. În plină perioadă de austeritate (îndeosebi între 2010 și 2013) am fost nevoit să fac slalom printre facturi. Grija cea mai mare era să nu am restanțe (și să nu fiu deconectat) în același timp și de la curent, și de la gaz. Doar faptul că îmi cunosc suficient de bine drepturile m-a ajutat în războiul cu băncile. Cele câteva oferte de job primite în toată această perioadă au sunat așa ”poți scrie despre orice subiect, orice investigație, dar las-o mai moale cu Roșia Montană. Ultima ofertă de acest gen am fost nevoit să o refuz în decembrie 2012, când eram deconectat de la gaz și încălzeam o cameră din apartament cu un calorifer electric împrumutat de la prieteni… În acest timp, jurnaliști, comentatori și blogeri de serviciu alimentați de zecile de milioane de dolari ale RMGC băteau câmpii despre nu știu ce bani pe care i-aș fi încasat de la Soros, Putin, Orban ori alte tâmpenii asemănătoare. Mașina mi-a fost vandalizată de mai multe ori (cauciucuri tăiate, geamul spart, bușonul de la rezervor rupt, zgârâiată etc.), iar Poliția se plângea că n-are oameni suficienți pentru a organiza o pândă. Cu mai multe camere de vederi amplasate în piață și cu zeci de martori, Poliția nu a reușit să-i identifice pe cei care m-au agresat fizic în centrul Roșiei Montane. Ioan T. Morar, Ionel Blănculescu ori mari guru din publicitatea și branding-ul românesc făceau presiuni la Realitatea să-mi taie și colaborarea de la VoxPublica (o sumă care nu acoperea decât parțial plata facturilor lunare și de unde mai am și acum restanțe de încasat). Mircea Badea și alți guriști de televiziune aveau și ei temă de casă cu persoana mea. Nu m-am plâns – am scris proiecte, unele le-am câștigat, altele nu, am împrumutat bani sau calorifere electrice de la prieteni și am trecut peste perioada asta. Toate problemele în discuție le-am considerat a fi minore în raport cu compromisul care mi se cerea pentru a le depăși altfel. A fost o opțiune personală pe care nu o regret.

Nu mă plâng nici acum, dar am și eu niște limite peste care nu pot să trec. Pe lângă jurnaliști cumpărați pentru a mă ataca, pe lângă tentativele și presiunile unora de a bloca apariția articolelor pe care le scriam (nu doar despre Roșia Montană), a existat și o parte a societății civile care trăia bine-mersi în această perioadă din expertize anti-corupție ori din bani de la MAE și care, cică, nu știa și nu avea informații despre corupția din cazul Roșia Montană! O parte a societății civile care nu înțelege nici acum (sau se face că nu înțelege) de ce tăcerea ei a favorizat amploarea pe care a luat-o cazul. Și care, dacă tot nu a considerat că e necesar să-și ceară scuze pentru tăcerea ei, măcar ar fi fost de dorit să aibă bunul simț de a nu se alătura cioporului de mâncători de deșeuri care i-au atacat pe toți cei care au luptat să scoată mizeria de la Roșia Montană la suprafață (și nu e vorba doar de mine, eu doar am scris despre lupta asta).

Îmi pare rău, dar s-a trecut peste orice limită a bunului-simț. NU, nu sunt acești reprezentanți ai societății civile cei în măsură să-mi dea mie și altora verdicte de onestitate ori de lipsă de onestitate. Când fac asemenea etichetări ar trebui să se privească în oglindă și să se întrebe cum de nu au văzut nimic timp de atâția ani. Cu atât mai mult cu câte e vorba de cineva care, înainte de a tranzita către societatea civilă, a făcut parte din administrația prezidențială și a lucrat (direct) la Guvern. Și a făcut toate acestea exact în anii în care au fost demarate marile mizerii legate de Roșia Montană. Mizerii care au pornit sub semnătura unui ministru al Industriilor provenit din același partid care l-a propus și pe el la Cotroceni. Sau o fi uitat și asta d-nul Ciucu?

Că cineva e ignorant pot înțelege, dar invocarea ignoranței ca argument și învârtitul pe după deget (de genul că ”lucram pe banii MAE, dar nu pentru MAE”) e cu totul altceva. Vă las pe d-voastră să găsiți cea mai corectă etichetare pentru asta.

***

UPDATE: La câteva ore după publicarea textului de mai d-nul Ciprian Ciucu a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă absolut halucinantă adresată membrilor Consiliului Editorial al României Curate pe care îi întreabă dacă își asumă articolele semnate de mine (!?), le solicită să se constituie în instanțe de cenzură (!) și să-mi ceară să-i contactez pe cei ale căror afirmații și fapte le comentez (!?). Nu știu în ce țară își închipuie că trăiește d-nul Ciucu, dar prin noua intervenție nu face decât să confirme ceea ce deja am scris: că mentalitățile sale nu se deosebesc cu nimic de cele ale celor care făceau presiuni pentru a-mi bloca sau cenzura articolele despre Roșia Montană și despre alte mizerii din viața și societatea românească.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Despre onestitate. În societatea civilă

  1. Gionica

    Dar de Ionel ce mai stim? Blanculescu, desigur. Oare ce o mai face habul regional de energie si altele pt care a transporat atat. Poate face ce fac autostrazile lui sova.

    Reply
  2. Adrian

    OK.

    „Să avem pardon, faptul că cea mai mare parte a cetățenilor români au aflat cât de mizerabilă e Afacerea Roșia Montană doar în toamna lui 2013 e de înțeles ținând cont de blocada mediatică și zecile de milioane de dolari pompate de RMGC în mass-media. Dar ce expertiză anti-corupție poți pretinde că deții dacă ai aflat de corupția din cazul RM doar odată cu majoritatea cetățenilor?”

    Aici nu e vorba de vreo expertiza anti-coruptie ci de bun-simt. Vad ca si un text recomandat pe „scroll” de RC , al d. Isar, trece la chestii subintelese din captura statului modul de „lucru” in privinta resurselor naturale.

    Asa ca va asteptam cu un volum II, Afacerea… (lemn, nisip-pietris-balastru, petrol- la alegerea dumneavoastra)

    Reply
  3. Florin

    Integral de partea dvs, dar nu pot sa nu observ ca de micimea unor oportunisti ca Ghinea sua Ciucu vor profita toti dusmanii, care vor incerca sa puna societate civila in aceeasi tabara. Si poate ca nu e intamplator ca si liberaliia leg tot acuma sa s eplanga de listele negre ale Romaniei curate… Mi se par eca impiedicati o multime de lume….

    Reply
  4. Gabriel

    Am citit cu interes toate articolele mentionate (tolo, contributors) si este destul de clar cine „are dreptate” si cine este „frustrat”. Cu ceva timp in urma aveam totusi o parere buna despre CRPE in general (imi placeau articolele bine documentate despre Rep. Moldova) si despre C. Ghinea in particular, insa cateva pozitionari (in special despre Rosia Montana, dar nu numai) m-au cam facum sa imi schimb parerea despre ei. Dl. Ghinea este fara indoiala un bun specialist pe domeniul lui, probabil bine intentionat, insa tributar unor concepte neo-liberale, si de aceea probabil vede neo-comunisti peste tot.

    Apreciez munca, integritatea morala si curajul dvs. dle Gotiu si ale romaniacurata.ro, sunt de acord cu unele opinii ale dvs., dezaprob altele (cum ar fi minimizarea tentativei de act terorist – fara ghilimele! – din Tg. Secuiesc sau pozitionarea puternic anti-biserica, dar acestea ar face obiectul altor comentarii). Si, ca simplu cititor, inteleg si respect o opinie diferita. Daca insa cei care se autointituleaza reprezentanti ai Societatii Civile afirma in articole vitriolice, atunci cand sunt criticati, ca de fapt sunt „calomniati” sau acuzati de crima-gandit, atunci e clar ca se cam simt cu musca pe caciula, si ca i-ati atins la o coarda sensibila!

    Succes mai departe, si nu va lasati intimidati!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *