Au curs multe comentarii pe marginea publicării celebrei liste cu cei peste 200 de posibili colaboratori ai securității externe comuniste. Ca și Dorin Tudoran, cred că lista cu pricina trebuia pubicată. Însă pentru că ea a fost adusă la lumină de un cercetător al arhivelor, nu de un jurnalist de scandal, cred că trebuia însoțită de un fel de aparat critic care să ne ajute să-i înțelegem semnificația. Mai întîi, e curios faptul că lipsește o pagină, anume a doua. Nu cred că aceasta se putea pur și simplu pierde în arhivele securității externe sau în cele ale CNSAS. Mi se pare clar că aceasta nu a fost transmisă cu bună știință și nici nu există vreun proces-verbal care să semnaleze incompletitudinea documentului, fapt ce a dat naștere la presupuneri și speculații. Cineva, într-un comentariu, afirma că dacă Băsescu ar fi fost pe listă, ar fi nimerit pe pagina lipsă. Am făcut și eu niște presupuneri, dar le păstrez pentru mine. Pare paradoxal dar, prin însuși faptul că lipsește, pagina a doua devine cumva mai interesantă decît cele pe care le avem la dispoziție!
În al doilea rînd, un număr mărișor din numele de pe listă sînt însoțite de un NU scris cu majuscule. Care este semnificația acestuia? Într-un comentariu de pe blogul lui Vasile Gogea, tot Dorin Tudoran presupunea că ar fi vorba despre o listă-tentativă, nu de una definitivă de colaboratori. Este posibil, dar ce ar semnifica acel NU? Că nu s-a căzut de acord cu racolarea celor care au NU-ul alături? Că s-a renunțat la ei din diverse motive? Că au renunțat ei înșiși să colaboreze? Răspunsul este important, pentru că vorbim de oameni, nu de statistici!
Unele din numele de acolo sînt însoțite de niște coduri alfabetic-numerice. Care este semnificația lor? Trimit ele la cazuri, la dosare? În abența acestor explicații, este destul de dificil să înțelegem ce este lista cu pricina. Publicarea sa este legitimă și importantă, dar numai drept punct de plecare pentru investigațiile care trebuie să urmeze, trebuie mers pe urma numelor la dosare. Desigur, dacă există… Mulți dintre cei de pe listă au negat că ar fi fost colaboratori ai securității externe. Sînt convind că măcar unii dintre ei au fost, dar e o convingere subiectivă, fără probe nu valorează mare lucru…
Și da, Dorin Tudoran are dreptate: ce naiba caută Cazimir Ionescu, urmărit penal pentru crime împotriva umanității, în Colegiul CNSAS ?!
Am auzit voci care susțin că n-ar trebuie dezvăluite detaliile acitivității securității externe pentru că am compromite spionajul românesc! Doamne iartă, oamenii ăștia parcă sînt de pe altă lume. Pe de o parte, alianțele de acum ale României nu sînt numai diferite, ci de-a dreptul opuse, celor ale vechiului regim. Pe cale de consecință, și interesele de securitate sînt altele. Pe de altă parte, securitatea externă n-a fost un serviciu de informații ca oricare alta ci, după model kaghebist, și o instituție criminală și teroristă, care are la activ atacuri cu bombă la sediul Europei Libere, tentative de asasinat asupra unor membri marcanți ai emigrației românești, precum Paul Goma și Virgil Tănase, violențele fizice exercitate asupra Monicăi Lovinescu, a lui Emil Gerogescu și asupra altora… DT publică prima și ultima pagină dintr-un document privind un „plan de măsuri” în ceea ce-l privea. Poate era bine să-l publice în întregime, pentru că se referă la o dimenisunea importantă a activității securității externe, compromiterea oponenților regimului din străinătate. Care nu se putea face fără nevinovații „colaboratori”!
Într-o interevnție ulterioară, dl Hodor explică misterul acelor NU. Cred că explicația este plauzibilă. Este plauzibilă în măsura în care autorul reface corect pașii pe care îi făcea serviciul de informații în alcătuirea documentelor sale secrete.