Decizii de mediu abuzive si consecințele lor: muncitori morți în rezervație naturală

Zilele trecute mass-media românească a prezentat cazul celor trei muncitori morți după o surpare de pământ, în apropiere de Peștera Bolii. Nu am văzut ca cineva să precizeze un element esențial, faptul că acele lucrări ample au loc ilegal într-o rezervație naturală (”Dealul şi Peştera Bolii”).

Vezi imagini video de la locul accidentului (Digi24):

În iulie 2016 am constatat cu stupoare că Ministerul Transporturilor a deschis noul șantier în plină rezervație naturală. Aveam deja în spate niște ani de ”tangențe” cu APM Hunedoara și Comisariatul Județean Hunedoara al Gărzii Naționale de Mediu, așa că știam că nu are niciun sens să mă adresez acestor instituții denaturate. M-am limitat la a scrie, în 17.07.2016, un e-mail ”amar”, pe grupul Yahoo ”conservarea biodiversității”, la care am atașat imagini. În acest grup știu că sunt tot felul de reprezentanți ai autorităților de mediu, dar o autosesizare din partea acestora este dincolo de utopie.

Se vede în imagini cât de mult au distrus valea Bănița în zona șantierului:

Au mutilat cursul râului, au taiat copacii, au devastat chiar și relieful, iar acum mor și oameni. Evident că astfel de lucrări, care distrug și zona din jur, sunt ilegale în rezervație naturală, chiar dacă este vorba de o cale ferată existentă. Cu atât mai mult cu cât acolo se suprapun trei tipuri de arie naturală protejată: rezervație naturală, parc natural (Grădiștea Muncelului-Cioclovina) și sit Natura 2000 (ROSCI0087). Pe ce bază au loc aceste lucrări, în zonă cu triplu statut de protecție, dintre care unul strict? Pe baza unei simple decizii de încadrare fără evaluarea impactului asupra mediului și fără evaluare adecvată! O puteți citi aici.

Evident că este abuzivă o decizie de încadrare fără nicio evaluare de mediu, pentru un șantier în mijlocul unei rezervații, pe deasupra în parc natural și-n sit Natura 2000, pentru un proiect care presupune alterarea hidromorfologică a cursului râului, taierea arborilor, distrugerea microreliefului și mutilarea peisajului.

De administrația parcului natural nu are rost să vorbesc. Când a fost distrusă prin microhidrocentrală superba vale Taia s-au scuzat că nu au act adițional pentru situl Natura 2000, așa de mult le-a păsat.

Este vorba de o cale ferată importantă, care leagă Ardealul de Oltenia, pe care circul și eu des. Dacă reparația podețului era strict necesară nu susțin că trebuia respinsă solicitarea de acord de mediu pentru că este rezervație. Dar trebuia efectuată evaluarea impactului și stabilite niște măsuri. Trebuia să se lucreze ”chirurgical”, cu un impact cat mai mic în afara podețului. Dacă s-ar fi lucrat strict la podeț, fără să distrugă și zona din jur, nu ar fi ajuns oamenii să fie uciși de o stâncă desprinsă din versantul surpat. Și lucrările, mai ales fiindcă este vorba doar de repararea unui podeț, trebuiau să fie de scurtă durată. În 10 iulie 2016 lucrările erau deja începute:

Cheile Baniței – 10 iulie 2016 (foto Calin Dejeu)

Iar după un an erau doar la stadiul de implementare 27%!

Durata lucrărilor, în plină natură, în habitatul multor specii protejate de faună, influențează impactul asupra mediului.

Dar soluția tehnică normală, în al doilea deceniu al secolului 21, nu era să intre în rezervație și să cârpească o cale ferată inaugurată în 1870, ci să facă un tunel de circa 470 de metri, la sud de Dealul Bolii, care ar fi permis și o altă viteză de circulație a trenurilor decât pe traseul curbat din chei și ar fi și redus lungimea traseului. Cum turcii au facut tunel pe sub Bosfor, noi nu putem să facem un tunel de doar 470 de metri? Cum a obținut CFR-ul bani europeni pentru  ”reabilitare pentru poduri, podeţe şi tuneluri”, nu puteau obține și pentru un mic tunel nou care înlocuiește un mic tunel vechi, crește viteza și scurtează traseul?

Dar, la o analiză mai atentă, reiese că cei trei muncitori au murit din cauza unui alt abuz sistemic, o formă de corupție deloc conștientizată. Mai nou, cât reabilitează/construiesc un pod de cale ferată, dar și unele poduri rutiere, în loc să se rezume la a consolida podul și a-l proiecta astfel încât să lase suficient spațiu râului (sau cel mult să pună niște gabioane unde este pericol real în privința eroziunii), se apucă și betonează fără sens albia râului în amonte și aval, ca să aibă pretext pentru a-și umfla conturile cu mai mulți bani publici. Astfel de lucrări nu doar că nu sunt necesare, dar reprezintă o agresiune inutilă în plus asupra râurilor, asupra cadrului natural în general. În arii naturale protejate, mai ales în rezervații naturale, chiar nu au ce cauta astfel de betonări sinistre.

În știrea de la primul link scrie: ”Echipa lor reabilita un pod şi săpase, cu un utilaj, o groapă lângă un versant, pentru a muta cursul unui pârâu.” Iar din imagini înțeleg că au fost surprinși de căderea stâncii în groapa pe care o săpaseră ca fundație pentru un zid care să înlocuiască malul natural. Nu lucrau la pod ci la regularizarea fără rost a pârâului Bănița, amonte de pod, pe malul drept.

Dacă nu lucrau strict ilegal, ci sunt acoperiți cu aviz de gospodărirea apelor pentru aceste lucrări, atunci și cei de la Apele Române sunt vinovați. Pentru că râul Bănița, clasificat ca și corpul de apă ”Băniţa – izvor – cf. Jiu de Est şi afl. Jigureasa, Jupâneasa, Galbena, Valea Roşie”, cu stare ecologică bună (evident supraevaluat), are deja probleme majore cu alterările hidromorfologice. Nicăieri nu am mai vazut ca un pârâu în zona montană să aibă malurile betonate pe kilometri întregi, cum se întâmplă cu Bănița în zona dinspre izvoare. Pârâul care meandrează printre terenurile momârlanilor a fost mutilat absolut fără sens. Iar jos, lângă vărsarea în Jiu, este betonat și mai oribil. Vezi aici.

Și la numeroasele poduri ale drumului național și ale căii ferate râul este alterat hidromorfologic.

O regularizare în inima singurei rezervații pe care o strabate chiar nu-i lipsea acestui afluent al Jiului de Est. Și iată că decizii de mediu abuzive ajung să aibă ca și consecință și pierderi de vieți umane. Dar nu este prima oară.

În 2013 un muncitor a murit în condiții similare la lucrările la o microhidrocentrală, în situl Natural 2000 Someșul Rece, lucrări declarate ulterior ilegale chiar de instanță.


Recomandări

4 thoughts on “Decizii de mediu abuzive si consecințele lor: muncitori morți în rezervație naturală

  1. flesh

    Profit vs. mediu, un razboi tacut pentru ca jurnalistii tac. Digi 24 uita sa precizeze cam multe lucruri in ultima vreme. Iar nici celelalte televiziuni nu sunt mai breze.

    Reply
  2. Res

    Fazele comunismului:
    1) Munca cu omul.
    2) Munca cu banii.
    3) Munca cu mediul.

    Deci, răbdare: suntem abia la mijloc și vom rămâne mult în acest stadiu intermediar.

    Reply
  3. bogdan

    Deci victimele si-au cam cautat-o. Foarte bine. Sa inceapa oamenii sa refuze sa mai participe la astfel de lucrari. Sa ramana sefii si sefutii de prin ministere si autoritati sa implementeze ei singuri cu cazmaua in mana astfel de abjectii.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *