Decizia Curții Constituționale NU dă dreptul Ministrului Justiției să revoce procurorii șefi după bunul sau plac, așa cum afirmă unii.
La fel, argumentul că Președintele este votat de milioane de persoane este complet irelevant în acest context, deoarece procurorii nu sunt nici subordonați și nici sub autoritatea Președintelui.
Ceea ce spune azi Curtea Constituțională este că „Preşedintele României, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituţie, nu are o putere discreţionară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularităţii acesteia. Rezultă că prerogativa Preşedintelui României de a revoca procurorul din funcţia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate şi legalitate a procedurii. Astfel, Preşedintele României nu are competenţa constituţională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcţie iniţiată, în condiţiile legii, de ministrul justiţiei.”
Din acest paragraf se desprind următoarele:
1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de Ministrul Justiției discreționar și abuziv, ci doar „în condițiile legii”.
2. La rândul sau, Președintele nu poate respinge cererea de revocare discreționar, pe motive de oportunitate.
3. Președintele, în procedura de revocare, nu are un rol decorativ, luând doar act de propunerea de revocare venită de la Ministrul Justiției, ci are dreptul și obligația de a verifică dacă procedura este legală și dacă motivele invocate de ministru se încadrează – în fapt și în drept – în condițiile de revocare prevăzute ÎN MOD LIMITATIV de lege.
Într-o postare anterioară pe Facebook, din data de 18 aprilie, am explicat tocmai aceste aspecte.
https://www.facebook.com/dana.girbovan.5/posts/1714924828553958
În mod evident așadar, refuzul Președintelui Iohannis de revocare a procurorului șef DNA pe motive de oportunitate a fost unul făcut cu încălcarea limitelor sale constituționale și, din acest punct de vedere, decizia Curții era previzibilă.
Mai mult, Președintele trebuia să fi emis un decret la finalul procedurii de revocare, lucru pe care nu l-a făcut, Constituția prevăzând în mod expres că acesta își exercită atribuțiile prin decrete.
În rest însă, înțelesul exact al alin. 2 din decizia Curții poate fi deslușit doar după ce Curtea își va motiva decizia. Va fi interesant de văzut dacă, după ce a refuzat deja revocarea pe motiv de oportunitate, Președintele va mai avea dreptul să facă o nouă examinare a regularității și legalității procedurii.
Or, dimpotrivă, dacă prin obligația de emitere a „decretului de revocare” Curtea a înțeles că Președintele este în acest moment obligat să dispună revocarea, evaluarea să fundamentată greșit pe oportunitate epuizându-i dreptul de a face o nouă analiză, de data această pe legalitate.
În mod cert, însă, Președintele este obligat la emiterea unui decret la finalul procedurii de revocare, această obligație derivând, de altfel, din prevederile art. 100 alin. (1) din Constituție, care prevăd că „în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”.
Refuzul Președintelui de a fi emis un decret la sfârșitul acestei proceduri a generat un conflict constituțional negativ.
Rămâne să vedem motivarea în extenso a Curții pentru a putea comenta mai pe larg asupra acestei decizii care,repet, în condițiile răspunsului Președintelui la cererea de revocare făcută de Ministrul Justiției, era previzibilă.
Interesant: poate explicați cine chiar poate face legal altora ceva după bunul său plac
Bla, bla, bla.
Era mai ieftin sa se citeasca comunicatul la Partid.
Ca de platit vom plati cu varf si indesat dupa ce isi finalizeaza Partidul opera. Nu toti, desigur.
Daca CCR-ul era de buna credinta, se limita doar la a constata existenta unui conflict intre Presedinte si Guvern si-i cerea Presedintelui sa-si argumenteze decizia cu motive de legalitate. Dar afirmand ca „urmeaza sa emita decretul de revocare”, CCR-ul arata ca joaca politic. Si ca isi depaseste atributiile.
Insa ramane totusi sa asteptam motivarea. Care va produce efecte juridice dupa publicarea in Monitorul Oficial.
Interesanta opinie, dar, oare, Ministerul Justitziei si ministrul sau politic stie ca „nu a primir invoire” ? Si, daca da, credtzi ca va actziona in consecintza ? Spun asta cu referire la binecunoscutul vers classic din poezia romaneasca: „daca stie si Grivei”.
Deci ministrul poate sa invoce orice motiv, oricat de aberant, in cererea de revocare iar presedintele verifica doar daca dosarul e timbrat.
Cu regret vă spun, că soluția CCR este incorectă. Președintele este un politician nu ar trebui să aibă nicio treabă cu controlul legalității. Pentru asta (verificarea în fapt și în drept etc. a actelor administrative) există instituția contenciosului administrativ. Președintele poate exercita maxim un control politic, adică, simetric cu procedura de numire, să refuze o singură dată, motivat (adică în temeiul avizului consultativ al CSM) propunerea de revocare. Pe de altă parte, în mod just i se poate imputa crearea unui conflict constituțional prin lipsa de reacție instituțională la solicitarea ministrului, adică ne-emiterea unui decret. În fine, nu ar fi niciun capăt de țară, instanțele constituționale au luat în cursul istoriei peste tot și decizii greșite (vezi Dred Scott în SUA, de ex.), dacă am avea un stat de drept sănătos. Avem, oare?
In urmatoarele 10 zile MO (aflat in subordinea Guvernului) va publica decretul de revocare al procurorului-sef DNA, indiferent daca presedintele il redacteaza, trimite, si indiferent de continutul acestuia. Pentru ca poate, dupa cum se dau toti peste cap in aceste zile sa demonstreze.
De ce CCR (o dau in cacofonii) nu a decretat ca parlamentul trebuie sa dea legea de reducere a… parlamentului, conform referendumului? Simplu, din cauza sponsorilor. Acestia sunt sufletul comertului, cu justitie in acest caz. Si ieftin – deja se lucreaza la proiectul noii legi a pensiilor speciale CCR.
Adevarul invaluit in nuante, albul e alb cand ne convine, atlfel de fapt e negru.
Personal nu ma intereseaza daca ramane CK la DNA.
Doamna judecator, spuneti asa:
1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de Ministrul Justiției discreționar și abuziv, ci doar „în condițiile legii”.
Nu murim cu legea in mana zi de zi? Mai toate legile importante au portite de interpretare ce lasa loc de abuz, inclusiv constitutia.
Abuzurile pe care le reclamati din partea serviciilor, dna, etc, nu tot legal s-au facut?
Va rog sa ne explicati ce inseamna „în condițiile legii”?
Ce ne apara de posibila rea indentie a unui ministru?
„Nu exista cerneala la imprimanta–> activitate manageriala defectoasa–> revocare”
Am impresia ca sunteti constienta ca s-a sarit calul (cum dadea si d-na avocat Draghici semne la A3) si acum o indulciti.
Omul de rand isi pierde si farama de speranta ramasa ca se poate face dreptate si in Romania.
„Ce ne apara de posibila rea indentie a unui ministru?” O intrebare aparent inocenta, dar care denota o neintelegere profunda a regulilor democratiei. De vreme ce un guvernant ales democratic nu face ceva ce ii e expres interzis de lege, atunci e in dreptul lui. De fapt, asta e si principiul : cei alesi pot schimba regulile cu unele noi, iar notiunea de „bine” sau „rau” nu mai intra in calcul inainte de alegerile urmatoare (care pot fi anticipate). Daca maine Iohannis si parlamentul decid sa iasa din NATO, asta e, bad luck, nu-i poti baga la mititica pentru asta, decat daca descoperi ca au primit bani de la rusi si-i poti acuza de inalta tradare.
„care denota o neintelegere profunda a regulilor democratiei”
Hop cu eticheta.
Am pus o intrebare simpla si concreta. Imi raspunzi ca de fapt cei alesi pot face ce doresc in limitele legii.
La TV au dat-o toti pe „checks&balances” de la alegerea lui Trump incoace.
Care e contraponderea la un posibil abuz facut de ministrul justitiei, fie el TT sau altul?
Dar in preambul chiar asta se specifica: MOTIVELE LEGALE ale refuzului revocarii !!!!!!CITITI MOTIVAREA mai atent!!!!
FELICITARI! De data asta aveti un punct de vedere VALOROS, uneori , in comentariile dvs ati facut lumea sa creada , ca ati fi „luat-o pe aratura” sau ati fi „iesit in decor” vis a vis de NORMALITATEA INFAPTUIRII JUSTITIEI.
Ce aiureala – bineinteles ca da; atat timp cat nimeni nu poate opune niste argumente contra ministrului (ca doar el poate revoca acum) atunci e discretionar. Poate baga tot ce vrea si gata.
Si apoi – inlocuim un control politic din doua parti + CSM intr-un control politic dintr-o singura parte + un CSM care este ignorat.
Excelent. Asta e reforma frate – noi controlam dar in limitele legii (pe care o schimbam maine in parlament) :).
Din comentariul anterior pe Facebook:
,,Odata indeplinite conditiile din lege, revocarea „se face”, nu „se POATE face”, nu se negocieaza, nu se apreciaza.”
Buna treaba, ordinul se executa, nu se discuta. Ne intoarcem cu bucurie nu la epoca Stanoiu/Nastase ci la cea ceausista, cand doar partidul avea dreptate in toate.
Din acest articol:
1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de Ministrul Justiției discreționar și abuziv, ci doar „în condițiile legii”.
Hai sa fim seriosi, pana si unui absolvent de liceu de buna credinta care a urmarit discutiile din CSM i-ar fi clar ca ministrul a avut zero argumente legale si a actionat strict din considerente politice.
Intorcandu-ne la esenta articolului, nu putem sa nu ne gandim la istorie in ce priveste pretinsa legalitate a politicului in raport cu principiile de baza ale democratiei si respectului fata de cetateni.
Conditiile legii? Pai de ce ar fi nevoie? Va servesc distinsii domni Tariceanu, Dragnea (si cati or mai fi ca nu prea ii stim pe toti) cu mainile domnilor Iordache, Nicolicea (sa fim iertati daca nu ii enumeram pe toti) de indata. Va fac toate poftele.
Fostul presedinte a fost suspendat de doua ori de clica „in conditiile legii”. Pumnului. Pentru acestia legea este „ce zice sefu’ si nu se opune majoritatea parlamentara”. Cat despre legile existente stie toata lumea cad de concis in litera si stufos in interpretare au fist redactate.
Deci, ministrul nu va putea demite functie de pozitia in care s-a trezit procurori-sefi. Dar cu procurorii simpli (cei care „ii hartuiesc” liderul si coterie aferenta e-n regula?
Trebuie sa fim calmi si increzatori in viitor. Domnul ministru al justitiei a oferit garantii: are convingerea ferma ca statutul procurorilor nu va fi afectat.
Acum inteleg de ce este platit atat de bine, peste posibilitatile acestei tari. Ma simt un pigmeu.
Distinsa doamna nu poate avea decat dreptate, cum sa isi exercite ministrul bunul plac asupra procurorilor?
Pentru asta exista Partid.