Gabriel Bejan

De ce votăm primari corupți? Cazul ”Cianci-Providence” din SUA și ce trebuie să învățăm din experiența altora

Românii votează primari corupți, deci fie sunt proști grămadă, fie nu au încredere în DNA și în justiție (aceasta din urmă e teoria preferată la Antena 3). Și, evident, o altă teorie foarte răspândită este aceea că românii sunt unici în lumea civilizată pentru că votează politicieni cu probleme penale.

E foarte facil să gândim în acești termeni. Problema este însă că, dacă vom mesteca în continuare doar aceste teorii, riscăm să nu înțelegem nimic și, în viitor, să repetăm aceleași greșeli.

În primul rând, ar trebui să scăpăm de complexul că doar alegătorii români votează primari corupți. Nici pomeneală, există multe cazuri în lume. Să ne oprim asupra unuia, mai recent, din America: Vincent Buddy Cianci, cel care a condus orașul cu 180.000 de locuitori Providence, din Rhode Island, timp de 21 de ani.

Dacă ne uităm în biografia lui Cianci (a murit în ianuarie, anul acesta) am putea zice că omul a avut sigur ceva rude în administrația din România. În 1974 a fost ales primar al orașului Providence cu un program axat pe lupta anticorupție. Zece ani mai târziu a fost nevoit să demisioneze, după ce a i s-a deschis primul dosar penal sub acuzația de atac armat asupra unui om de afaceri, pe care Cianci îl suspecta că a avut o relație cu soția sa. Nu a făcut închisoare, dar a trebuit să plece din funcție, deși era foarte popular.

S-a reîntors la primărie în 1991, dar în 2001 a trebuit să-și dea din nou demisia, în urma unui dosar penal cu 28 de capete de acuzare, printre care luare de mită și deturnare de fonduri. Procesul s-a desfășurat cu localnicii protestând în fața tribunalului, cu pancarde pro-Cianci, așa că până la urmă a rămas doar o acuzație și a fost trimis după gratii pentru patru ani și jumătate.

În 2014, Cianci a candidat din nou la primărie, ca independent, după ce republicanii nu l-au mai primit pe liste. Când a fost clar că fostul condamnat are toate șansele să-și reia scaunul de primar, trei foști procurori ai SUA au organizat o conferință de presă în care i-au rugat pe  locuitorii din Providence să nu-l voteze. Până și Obama a trebuit să intervină, declarându-și susținerea publică pentru contracandidatul lui Cianci. Cu toată acestă organizare de forțe împotriva sa, cel poreclit ”Buddy” a pierdut (la mustață) alegerile pentru primărie.

Care era secretul succesului lui Cianci?

Pentru publicul românesc va suna foarte cunoscut ce urmează. ”A băgat în buzunar, dar măcar își face bine treaba de primar”, era o explicația răspândită printre locuitorii orașului, după cum a descoperit un cercetător de la Vanderbilt University care a vrut să afle succesul edilului din Providence.

Cianci era un primar popular, carismatic, participa la festivități publice, mergea pe jos, juca bingo cu persoanele gay și se lăuda că răspunde tot timpul la telefon. În acest timp însă, apropiații primarului furau asfaltul și vindeau, pe ascuns, capacele de canalizare la fier vechi.

Și pentru oamenii de afaceri, Cianci era primarul ideal și de aceea se îngrămădeau să-l sprijine în alegeri.  Într-un oraș în care toată puterea era concentrată în mâinile unui singur om, semnătura edilului pe un proiect imobiliar, spre exemplu, era o garanție că acesta se va face. Se lucrează mai ușor așa, decât într-un oraș în care consilierii au și ei un cuvânt de spus. Unde proiectele trebuie dezbătute, avizate, aprobate…și poate respinse. În epoca Cianci, tot ce conta în Providence era cuvântul primarului.

Poate vă sună românește exemplul de mai sus. Dar nu este așa. Primari precum Cătălin Cherecheș, Mircea Gutău, Mircia Muntean sunt peste tot în lume. Și așa cum ne întrebăm noi de ce-i votează oamenii s-au întrebat și alții.

Diferența dintre noi și lumea civilizată constă însă în aceea că acolo chiar se caută explicații adevărate. Pentru că ”oamenii sunt proști” sau ”oamenii nu au încredere în justiție” nu sunt explicații, ci mai degrabă scuze.

Legătura dintre corupția primarului și prosperitatea localnicilor

Explicații s-au căutat spre exemplu în Spania, unde un studiu realizat de Pablo Fernandez-Vazquez, Pablo Barbera și Gonzalo Rivero relevă că între 2003 și 2007, 70% dintre primarii care s-au confruntat cu acuzații de corupție au fost realeși. În medie, procentul de voturi pierdute de primarii cu dosare penale a fost de doar 4%. Studiul invocat face însă niște conexiuni interesante între acuzațiile de corupție aduse primarilor și votanții acestora. Acolo unde s-a dovedit că locuitorii au avut, într-un fel sau altul, de câștigat de pe urma activității infracționale a primarilor aceștia au fost votați în continuare. De pildă, în perioada de boom imobiliar, unii primari din Spania au fost acuzați că, în schimbul mitei, au dat autorizații de construcție mult mai ușor pentru proiecte imobiliare ilegale. Cum aceste proiecte au generat o oarecare prosperitate în zonele respective (locuri de muncă, cerere de servicii etc), oamenii au mers pe principiul ”a luat el mită, dar am avut și noi de câștigat de pe urma lui” și au continuat să-l voteze. În schimb, acolo unde din activitatea infracțională a primarului a avut de pierdut orașul, iar oamenii au resimțit acest lucru în buzunarul lor, edilul nu a mai fost votat.

O altă corelație făcută de studiul spaniol a fost între voturi și modul în care acuzațiile de corupție au fost reflectate în presă. Acolo unde subiectul a fost tratat explicativ, în care s-a înțeles exact ce are de pierdut comunitatea din afacerile ilegale ale primarilor, aceștia au pierdut voturi, spre deosebire de cazurile în care scandalurile respective au trecut neobservate, unde efectele electorale au fost nesemnificative.

Sigur că România nu este Spania, dar nu se poate să nu fi atras atenția nimărui scuza larg răspândită și în orașele românești că ”a furat el, dar a făcut ceva și pentru noi”. E clar că atâta vreme cât oamenii s-au obișnuit să fie furați, aleg primarii de pe urma cărora ei cred că au ceva de câștigat. Fie și numai băncuțe pe stradă, coșuri de gunoi, flori prin parcuri și alte lucruri derizorii în esență și care mai și fost plătite la prețuri exorbitante.

Apoi, mai există o concepție larg răspândită și anume aceea că ”bun, DNA i-a arestat pe ăștia, dar cum îmi îmbunătățește mie viața arestarea lor?”. Aici răspunsurile nu vin de la DNA. Nu au cum să vină de la DNA. Societățile dezvoltate încearcă să pună ceva în loc acolo unde justiția face curățenie: se schimbă procedurile de achiziții publice, se schimbă legile, se încearcă depolitizarea pentru a sparge mafiile politice din jurul instituțiilor publice, se adoptă măsuri de transparentizare a administrației. Lupta împotriva corupției se duce pe toate palierele, nu este lăsată doar în sarcina unor procurori.

Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în România în aceste zile vedem că principala preocupare pare a fi apărarea drepturilor politicienilor în fața unor așa-zise abuzuri ale procurorilor. Vrem să dezincriminăm abuzul în serviciu, vrem ca politicienii să nu mai fie arestați, să nu mai fie plimbați cu cătușe prin fața camerelor de luat vederi. Când dau drumul la televizor, oamenii aud spre exemplu de la președintele Senatului că în România s-a instaurat un regim de teroare împotriva politicienilor care nu au mai cum să-și facă treaba. Nimic despre cum construim o țară în care să nu se mai fure. Cum prevenim corupția.

Românii nu sunt proști și nici nu urăsc DNA. Pur și simplu, unii dintre ei închid ochii la acuzațiile penale care sunt aduse primarilor lor pentru că nu simt că, dacă ar vota altfel, ar avea ceva de câștigat. ”Vine altul, fură și el, sistemul rămâne același, nu se schimbă nimic”. Cam asta e concluzia generală: sistemul rămâne neschimbat, se schimbă doar oamenii.

Din fericire, aceste alegeri au arătat că unii mai au totuși speranțe, că nu toată lumea e convinsă că sistemul actual e veșnic. Se formează o clasă de alegători care au mai multe pretenții, care cer răspicat reforme adevărate, iar voturile obținute în București, Iași, Bacău și multe alte locuri din țară, de oameni precum Nicușor Dan, Clotilde Armand sau Andrei Postolache arată că această categorie de alegători începe să nu mai fie neglijabilă.

În 2014, primarul corupt din Providence nu a mai câștigat alegerile pentru că între timp, în partea universitară și turistică a orașului se formase, la fel, o categorie de votanți care nu a mai rezonat la metodele lui Vincent Buddy Cianci de a conduce orașul. Societatea americană a împins lucrurile în această direcție.

Întrebarea este dacă poate societatea românească să facă în așa fel ca, la viitoarele alegeri, să nu mai fie votați primari corupți. Până atunci însă ar trebui să învățăm din experiența altora.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “De ce votăm primari corupți? Cazul ”Cianci-Providence” din SUA și ce trebuie să învățăm din experiența altora

  1. Costel

    Mecanismul se bazeaza pe complicitati. Criteriul alegatorului este: „ce avantaj am?”
    E si normal, o populatie care a trait sub comunisti furand ca sa supravietuiasca, a capatat instinctul cinic al avantajului material. „L-am votat fiindca mi-a dat, si o sa-l mai votez”.
    N-ati auzit afirmatia: „pe vremea lui Ceasca o duceam bine!”. autorul nu se refera la NOI o duceam bine, ci la EU o duceam bine. Ceilalti nu exista.

    Reply
  2. ??????

    Sa observam ca sistemul descris este unul cu adanci radacini in istoria omenirii ?
    Cumva Donald Trump nu a avut la un moment dat treaba si cu justitia americana intr-o vreme in care a mai si falimentat prin afaceri ?

    Reply
  3. Dumitru Orbesteanu

    Costel ,ai perfecta dreptate. Cum pot eu spune ,,pe timpul lui Ceașca o duceam mai bine : cu SEcuritatea? Cu cozile la benzina de zile si nopți, lapte, carne la tot ce însemna consum zilnic?Ori ești fals in afirmații ,ori ai trait diferit de cei din jurul tau

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *