De ce s-a implicat Rusia în alegerile din Statele Unite. Câteva ipoteze

Primele concluzii din ancheta lui Robert Mueller privind amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale americane din 2016 au arătat foarte clar că “Russia-gate” va fi un factor decisiv în politica internă americană în lunile următoare. Indiferent însă de cât de adânc va săpa Mueller și indiferent de ceea ce va găsi, pare puțin probabil că va afla răspunsurile la o serie de întrebări fundamentale despre cum a ajuns Kremlinul la decizia de a interveni în politica americană.

A fost vorba de o încercare disperată de a instala la Casa Albă un președinte prietenos cu Rusia? Sau scopul principal a fost discreditarea sistemul politic american, într-un moment în care Kremlinul și-a pierdut speranța de a normaliza relațiile cu Washingtonul? Am văzut o mișcare strategică majoră, sau doar „o joacă” care a încercat mai degrabă să producă pagube doar, decât să influențeze ceva?

De asemenea, există întrebări importante nu doar despre ceea ce sa întâmplat, ci și despre viitor: în ce măsură a fost influențată dispoziția Rusiei de a interveni în politica din democrațiile vestice de către recentele experiențe ale Moscovei în America și Europa? Intervenția în alegerile americane și haosul ce a urmat sunt considerate de Kremlin un succes? Dacă da, incapacitatea lor de a influența alegerile prezidențiale din Franța din primăvară a fost un eșec?

Acuzațiile lui Mueller nu vor răspunde la aceste întrebări. Poziția oficială a Kremlinului – că Rusia nu a intervenit niciodată în politica americană – arată că aproape nimeni din tabăra rusă nu este dispus să discute acest subiect. Iar cei care știu de fapt ce a făcut Rusia și de ce sunt foarte puțini în număr – și niciunul nu este prea vorbăreț.

Așadar, dacă vrem să aflăm de ce rușii au făcut ceea ce au făcut, trebuie să părăsim terenul jocurilor cu spioni și să trecem în cel al politicii externe.

Putem începe cu o simplă observație: în timp ce amestecul rusesc a fost un șoc în Occident, în Rusia nu a fost nici surprinzător, nici scandalos. În discuțiile mele recente cu experții ruși în domeniul politicii externe, aceștia au argumentat clar că dacă Moscova dorește să fie o putere mondială, pe picior de egalitate cu Washingtonul, ar trebui să fie capabilă și dispusă să ajungă egalul Statelor Unite. Liderii ruși cred că Washingtonul intervine în politica lor internă și că Statele Unite intenționează să orchestrate o schimbare a regimului de la Moscova. Așadar, dacă pornesc de la această presupunere, Kremlinul ar trebui să arate lumii că se poate amesteca în mod similar, că are capacitățile și dorința de a face acest lucru. Acțiunea reciprocă este, de altfel, modul în care câștigi respectul inamicilor tăi și loialitatea aliaților tăi.

Percepția de bază în cercurile de politică externă din Moscova de astăzi este că Rusia își poate recâștiga statutul de mare putere numai prin confruntarea cu Statele Unite, nu prin cooperarea cu aceasta. Cu două săptămâni în urmă, la Clubul Internațional de Discuții Valdai, președintele Vladimir Putin a declarat că cea mai gravă eroare a Rusiei postcomuniste a fost “acordarea încrederii Occidentului”. În anii 90, Rusia lui Boris Elțin a vrut să imite Vestul, valorile și instituțiile sale; astăzi, Moscova se concentrează pe oglindirea politicilor occidentale cu privire la Rusia, făcând spre Vest ceea ce rușii cred că le face Occidentului.

Spre deosebire de ce presupun cei mai mulți, apetența Rusiei pentru statutul de putere globală nu vine pur și simplu din nostalgie sau traume psihologice. Este un imperativ geopolitic. Doar prin dovedirea capacității sale de a deveni o mare putere a secolului 21 Rusia poate spera să fie un partener real și egal cu țări precum China, pe care Rusia trebuie să le convingă că este demnă de a fi luată în serios. Vă vine să credeți sau nu, din perspectiva Rusiei, amestecul în alegerile prezidențiale americane a fost un spectacol organizat în special în beneficiul publicului non-american.

Deși Rusia este conștientă de faptul că este mult mai slabă decât Statele Unite din punct de vedere militar, economic, tehnologic și în aproape orice fel posibil, Kremlinul încă crede că puterea și slăbiciunea sunt concepte complexe și că tabăra mai puternică nu câștigă întotdeauna. Rușii văd rivalități mari de putere ca un joc de „piatră-foarfece-hârtie”. Esențial este ce fel de putere aspiri să fii sau ești pregătit să folosești: piatra bate foarfecele, dar este învinsă de hârtie; hârtia, desigur, nu are nicio șansă împotriva foarfecelui.

Situația actuală este atât de periculoasă deoarece Rusia va reacționa nu la ceea ce face Occidentul, ci la ceea ce Rusia crede că face Occidentul. Percepțiile rusești sunt determinate de trauma pierderilor suferite după sfârșitul Războiului Rece. Acțiunile rusești sunt modelate de convingerea că țara are capacitatea de a-și asuma riscuri, potențialul economic sau chiar tehnologic contând, din perspectiva lor, mai puțin pentru a determina cine va câștiga.

Articol semnat de politologul Ivan Krastev  în NYTimes – traducere de Mihai Vasile


Recomandări

10 thoughts on “De ce s-a implicat Rusia în alegerile din Statele Unite. Câteva ipoteze

  1. Dumitru

    Adevarata intrebare ar fi daca intr-adevar s-au implicat mai mult decat e normal sa se implice o alta putere. Nu de alta, dar si SUA si alte tari europene se implica in Rusia prin sustinerea aripilor “progresiste”, si imi vine greu sa cred ca rusii abia in alegerea lui Trump s-au implicat. Eu as paria ca au facut-o si alte dati, dar poate ma insel, si atunci ar fi intr-adevar interesant. Din pacate, circul asta mediatic anti-Trump ma face sa nu am mare incredere in informatia vehiculata de o buna parte din presa internationala. Este cam cum a fost si cu dosarele DNA in legatura cu Dragnea – e clara dorinta de a-l condamna pentru orice, chiar daca oricine altcineva nu ar pati la fel (a.k.a. discriminare).

    Reply
  2. Ro

    Cine poate să bage mâna-n foc că este vorba de SUA vs. Rusia? Și mai scăpați ceva din vedere: între aceste două forțe mai este (încă) cea mai solvabilă piață din lume, UE. Unii cu tehnologia și puterea militară (dar cu datorii), alții cu piața (dar fără armată) și alții cu resursele energetice (dar belicoși).
    Problema se mai poate pune și așa:
    a) cum de americanii aleg ca președinți doar actori, saxofoniști, clovni mediatici, fii și neveste etc.?
    b) cum de rușii nu pot ieși din mlaștina lor kgb-istă?
    Mai rezonabil este să credem că în spatele acestor două puteri se află două grupuri cu teritorii având alte granițe și deținând adevărata putere. Iar marea îngrijorare este pentru Europa nu pentru publicul american sau fragila democrație rusă. Americanii sunt în stare să-i lase pe ruși să le-arate europenilor că viața ar mai frumoasă cu un acord trans-atlantic, iar rușii sunt destul de slabi încât să cadă în capcane (Gorbaciov, Afganistan etc.) și să se manifeste ca “mare putere”.
    Între timp, cartelul numit PSD ne face la buzunare, legislație, pensie și, dacă mai stau la butoane, și la constituție… Iar noi manifestăm ca să ajungă la putere colegii lor din aceleași unități dar din alte partide!

    Reply
  3. Nicolae M.

    Să nu uităm de Edward Snowden care sunt sigur că nu e strain, se afla in spatele acestor atacuri ale Rusiei lui Putin in SUA si Europa, vezi fake news si altele. Trebuie să-si plateasca si el pentru protectia oferita de Putin.

    Reply
  4. Nicolae M.

    Să nu uităm de Edward Snowden, care sunt sigur că nu e străin si se află in spatele interventiilor Rusiei lui Putin, vezi fake news si altele in SUA si Europa. Trebuie si el sa-si plateasca protectia oferita de Putin.

    Reply
  5. Dr Olga Lazin Andrei

    Mari curve sunt Rusii, in frunte cu Madam putin, ori ati uitat ultimii 50 de ani? Nu doar ca au intervenit in alegerile electorale din Octombrie, 2016, dar au hack-uit curierul electronic al operatorilor Centrului Democratic, apoi au deschis pagini false pe facebook unde au postat teribilisme impotriva lui Hillary C., au cumparat marketing pe Google, si postat mesaje de ura impotriva democratilor. Au hack -uit in UNIVERSITATI si furat curierul electronic al profesorilor si studentilor (UCLA, e.g.) si au raspindfit stiri false timp de 5 luni de zile. Fiul lui Donald Trump, care este bipolar, sociopat si incult, a fost la Moscova si a discutat cu o avocata (a lui Putin) spunind ca va PLATI $$$ si vor anula legea care impune BLOCADA Economica si financiara pe RUSIA, daca rusii il ajuta ca tatal sau sa invinga. Au cumparat literalmente si Dar Trump nu a castigat electoratul POPULAR. El a castigat doar din motive ca Colegiul Electoral zicea ca e suficient sa aiba 36% din voturi. Hillary a castigat de fapt alegerile. Sistemul electoral american este deficient de logica si sprijina/e in favorea celor cu multi bani. Rigged adica..

    Reply
    • Ro.

      Poate scrieți ceva și despre ginerele lui Trump, care-i departe de-a fi bipolar :)
      Sociopați sunt toți cei care vor puterea, iar inculți sunt prin forța lucrurilor, neavând timp să se scultive. Numai în România politicienii scriu doctorate în timp ce sunt ocupați 16 ore pe zi cu politica, dar și ei trec la munca de creație propriu-zisă (cartea) abia după ce trec pe la beciul domnesc.
      Cum să fii cea mai mare și tehnologizată putere, să ai GAFA și:
      – să-ți penetreze sistemele de comunicație vodcarii de ruși?
      – să trimiți clovni să candideze la președinție?

      Reply
  6. Dr Olga Lazin Andrei

    Se numeste Legea Magnitsy : care pedepseste Rusia inca din 2014 pentru moartea unui rus care a expus coruptia din cabinetul Putinescu, o multime de Ministrii nu pot intra in USA fiind markati in acesta lege ca si magistrati corupti. Asta vroiau Rusii ca sa se schimbe.

    Reply
  7. Dr Olga Lazin Andrei

    S-au implicat rusii deoarece oligarchii lor corputi nu mai pot calatori ca inainte de Legea Magnitsky! Nu primesc viza ca sa vina in America! Sunt terminati, si sufera economic si financiar de pe urma restrictiilor impuse de USA. In ciuda idiotului de trump! Istoric, au demonstrat ca asta este specialitatea lor; dezinformarea, manipularea, si minciuna.

    Reply
  8. laur22

    asimetric warfare are acu un nou nume : „piatră-foarfece-hârtie”

    sau daca preferatzi razboi hibrid.

    aha si ce ?

    Cat despre dezvaluirile din USA despre dimesiunle cibernetic warfare american …. dimesiuni economice la care Rusia ori China nici nu poate sa spere.

    Altminteri da, Rusi ori China nu se resemneaza cu pozitzia de second hand power sau cum zic actualii “regional power”.
    Ihi.
    Romanai s-a resemnat
    Brazilia lui Temer a fost pusa cu botul pe labe
    Africa de Sud e facuta muci shi nu mai ridica preteztzii regionale.
    India e tacuta desi sub Modi e mai degraba orientata spre interior prin turbocapitalism limitat.
    To ce ramane contestatar al “Washington Consensus” e Rusia si China.
    Pe acesta linie ciudat e articolul aparut de curand in BBC care deplange faptul ca pragmatismul lui America First a lui Trum a deschis o partie larga Chine ca sa preia retorica traditzionala americana in arena internatzionala

    http://www.bbc.com/news/world-us-canada-41959339

    “At the Apec summit, without naming China specifically, he criticised those in the region who had engaged in unfair trading practices and said that America would no longer be taken advantage of.

    His speech was a stream of bombastic soundbites that will allow him to go back to the States and say he is following through on his vision of “America first”.

    Stepping up

    But what was fascinating was what followed. A little later, President Xi took to the same stage at the summit.

    He talked of the future, of innovation, technology, climate change and of a vision of the region moving forward together; in the past, the very talking points that might have been expected of a US president.

    That, perhaps, is the flaw of “America first”. It may be a pragmatic, transactional approach to foreign policy. There is no time wasted on trying to impart American values, or improve societies. It is all about the deal.

    But that allows others to assume the leadership role, and for many in this region the concern is that that can only mean a more dominant, self-confident, even arrogant China.

    The kind observer might suggest Mr Trump understands that a publicly confrontational approach goes down badly with Beijing, but that behind the smiles tough talking is going on.”

    Reply
  9. Dumitru Drinceanu

    Cum adica ,,… trebuie să părăsim terenul jocurilor cu spioni și să trecem în cel al politicii externe”? Nu exista la acest nivel separatie, politica externa se serveste de strategii, tactici, inclusiv de spionaj…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *